Lumea-i plină de culori


Deși coronavirusul Covid-19 ne-a limitat în activități, parțial ne-a închis prin case, ne-a impus să comunicăm la distanță, viața continuă totuși, mai mult decât atât, pandemia ne-a făcut într-un fel să prețuim mai mult decât înainte fiecare zi, să fim mai atenți și receptivi unii față de alții, față de lumea ce ne  înconjoară, să observăm frumusețea naturii din jur, să ne dăm seama că lumea în care trăim e încântătoare, e plină de culori, care ne bucură ochii și inima, e important doar cu optimism să privim asupra vieții noastre și a lumii din jur.

      „Lummea-i plină de culori”- anume astfel s-a intitulat discuția/dezbatere pe care am desfășurat-o cu preșcolarii de la Academia copiilor „FasTracKids” în data de 24 februarie curent în cadrul Serviciului „Pasionați de lectură”. Mi-am pus drept scop ca prin această activitate să cultiv la copii un start mai bun de viață, să-i conving să se bucure de fiece zi trăită, să aibă permanent multă energie, poftă de viață.

      Fecare dintre noi are o culoare sau mai multe mai dragi inimii. Și copiii au. Vorbind despre diversitatea culorilor lumii din jur, i-am rugat ca să-și aleagă din bol câte o figuriță sau câteva de culoarea sau culorile sale preferate și să argumenteze  alegerea, să numească câteva lucruri de culorile sale preferate, făcându-i astfel să-și amintească principalele culori create de generoasa natură pentru noi. Discutând despre culorile anotimpurilor, am utilizat cărțile „Anotimpuri colorate” (autor: Emilia Plugaru, Chișinău, 2018) și „Culorile curcubeului” (autor: Marcela Mardare, Chișinău, 2011) cu poezioare și ilustrații ce demonstrează frumusețea naturii ce ne înconjoară în diferite perioade ale timpului.

      Conversația pe tema dată am continuat-o prin lectura selectivă din cartea „Cel mai frumos creion”, textul fiind semnat de Ala Bujor, iar ilustrațiile executate de Veronica Mariț. Din carte copiii au aflat cum s-au luat la spor creioanele colorate: care este cel mai frumos? Nicoleta și Mihăiță, eroii principali ai povestioarei, au încercat să înțeleagă care e cel mai frumos creion, descriind cum îl folosesc pe fiecare, ca până la urmă să se convingă că culorilor le stă bine împreună, executnd un desen în care au folosit toate culorile și ajungând la concluzia că toate sunt frumoase. Cartea în cauză îi ajută pe copii să cunoască mai bine lumea culorilor și să învețe că orice culoare e frumoasă și unică. Cartea de asemenea îndeamnă copiii să privească mai atent lumea din jur și să vadă frumusețea și armonia culorilor.

      La finele activității am organizat un concurs al desenelor, propunând copiilor să execute câte un desen — un fragment dintr-un peizaj al naturii, un fenomen al naturii sau un obiect oarecare, folosind culorile sale preferate. Autorii celor mai bune desene au făcut poze. Am încheiat discuția cu următoarea concluzie: ca fiecare zi să ne fie ca o zi de primăvară — frumoasă, luminoasă, plină de culoare, trebuie permanent să o înzestrăm cu energie pozitivă, bună dispoziție, fapte bune, iubire și bunătate.

                                                          

Lidia Cissa, bibliotecar   

Istoria unei călătorii miraculoase în timp


Suntem foarte aproape de finalul Concursului„Bătălia cărților 2020” inițiat de Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”, dar fiindcă mai avem la dispoziție vreo lună, aș vrea să atrag atenția publicului cititor tânăr, categoria de vârstă 15-18 ani, la o carte care a intrat în colecția Bibliotecii „Hristo Botev” mai târziu ca  altele propuse spre lectură în cadrul competiției respective, dar care nu trebuie trecută cu vederea. E vorba de cartea „Pasagera” semnată de scriitoarea Alexandra Bracken. Autoarea cărții este o scriitoare americană de succes. Sunt bine cunoscute și îndrăgite de tineret cărțile scrise de ea: „Minți primejdioase”, „Nicodată înduplicate”, „După asfințit” ș.a., deoarece sunt captivante, cu răsturnări de situații și totodată sensibile, încât  îți ating profund strunele inimii.

În romanul  „Pasagera”  realitatea se îmbină cu fantasticul. Știm că multe visuri ale omenirii s-au îndeplini deja peste ani, altele se vor realiza cândva. Spre exemplu, poate astăzi în cineva nutrește încă dorința să se întoarcă în trecut sau să poată nimeri în viitor. Această carte este o poveste fascinantă despre o călătorie în timp, plină de aventuri care ne oferă posibilitatea, împreună cu personajele principale, să ne întoarcem în trecut, în alt secol, și să vedem cum era viața pe atunci.

              Eroina principală, Etta Spencer, este o tânără și foarte talentată violonistă, care și-a pus scopul să devină o bună profesionistă, avea încredere în sine și considera că nimic în lumea asta nu o poate împiedica să-și realizeze visul. Era nespus de mândră când i s-a oferit ocazia să cânte la renumita  vioară Stradivarius, care, după cum ne informează autoarea, este un instrument cu coarde lucrat de familia Stradivari, din nordul Italiei, la sfârșitul sec. XVII și începutul sec. XVIII: „Instrumentele erau legendare pentru puterea și frumusețea sunetului pe care îl produceau. Proprietarii lor nu le descriau ca pe simple instrumente, ci ca pe oameni, prieteni  temperamentali cu toane care nu puteau fi niciodată stăpânite, oricât de talentat ar fi fost interpretul”, aflăm în continuare despre acest minunat instrument din carte. Pentru cei pasionați de muzică, cred că este o informație interesantă.  În timp ce se pregătea să concerteze la Muzeul Metropolitan din New York  cântând la renumita vioară, Etta este pe neașteptate răpită și transferată miraculos în sec. XVIII. Ea se pomenește antrenată într-o luptă aprigă, pe viață și moarte, cu scopul de a găsi  un instrument magic numit astrolab cu ajutorul căruia e posibilă călătoria dintr-o epocă în alta. Etta este o fire puternică, datorită cărui fapt supraviețuiește, deși este și foarte sensibilă. A acceptat această călătorie misterioasă pentru a-și salva mama la care totuși ținea mult. Fata trece  pe această cale prin grele încercări, prin clipe de disperare și pierderi, dar  o rază luminoasă și caldă o însoțește și o susține prin această vâltoare — prietenia cu un tânăr pe nume Nicolas Carter ce intervine aici și ce se transfosrmă într-o dragoste frumoasă și îi inspiră optimism. Dar vor rămâne ei împreună, doi oameni din diferite epoci, sau nu – rămâne de văzut. Cititorii romanului sunt în așteptarea unei alte cărți a „Pasagerii”, aceasta având un final foarte surprinzător.

            Vă recomand să lecturați cartea „Pasagera” de Alexandra Bracken, mai cu seamă celor care vor să participe la Concursul „Bătălia cărților” din anul curent, grăbiți-vă!, și celor cărora le plac cărțile de genul fantasy. Lectură plăcută, dragi tineri utilizatori!

                                                                               Lidia Cîssa, bibliotecar 

Cartea „Cravata Roșie” de Ji-li Jiang


           „Cravata Roșie” se înscrie în lista cărților înaintate pentru Concursul de lectură „Bătălia cărților 2020” inițiat de Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” la care activ participă și tinerii  utilizatori ai Bibliotecii „Hristo Botev”. Cartea a fost publicată la Editura „Artur” și este destinată categoriei de vârstă  cuprinsă între 11-14 ani. Este o carte autobiografică creată de scriitoarea chineză Ji-li Jiang ce istorisește o poveste despre copilăria autoarei petrecute în mare parte în timpul Revoluției Culturale din China, una dintre cele mai groaznice perioade din istoria Chinei și chiar din istoria secolului XX, precum și despre familia ei care trece prin grele încercări, dar învinge datorită curajului și unirii tuturor membrilor săi.  Acestă carte este profund emoționantă care nu te poate lăsa indiferent.

Revoluția Culturală din China a început în anul 1966, fiind inițiată și condusă de președintele țării Mao Zedong, și avea drept scop să distrugă „Cele Patru  Vechi Rele”, adică vechile idei, vechea cultură, vechile tradiții, vechile obiceiuri. Se declanșase o campanie teribilă de maltratare a populației, de învrăjbire a ei, în fond era o luptă crâncenă de clasă, niște jocuri politice axate pe abuzarea de putere a unui grup de oameni. Cel mai trist era faptul că în această mișcare erau implicați și copiii care, înloc să învețe disciplinele școlare, au fost puși în situația să-și critice profesorii și să se bârfească reciproc, mai ales  când copiii scriu așa-numitele afișe „da-zi-bao”. Aceste pagini sunt foarte tulburătoare.

Ji-li Jiang s-a născut chiar de Anul Nou Chinezesc și se părea că o așteaptă  un viitor luminos. Iată cum mărturisește ea despre aceasta: „Cu mare grijă, părinții mi-au ales numele: Ji-li, adică norocoasă și frumoasă. Au sperat că voi fi cea mai frumoasă fată din lume. Și am fost. Am fost fericită pentru că eram mereu iubită și respectată. Mă simțeam mândră pentru că făceam totul bine și întotdeauna mă așteptam să reușesc. Pe deasupra eram și încrezătoare. Nu mă îndoisem niciodată de ceea ce mi se spunea: „Cerul și pământul sunt mărețe, dar măreția lor e depășită de bunătatea Partidului Comunist; mama și tata ne sunt dragi, dar mai drag ne este președintele Mao.” Ca toți copiii de vârsta ei, Ji-li purta cravata roșie la gât, emblema Tinerilor Pioneri, mergea cu capul sus și era nespus de fericită.

Când s-a declanșat Revoluția Culturală fata avea 12 ani și era în clasa a 6-a. În scurt timp fericirea și entuziasmul fetei se năruie. Ea află că are origini „nesănătoase”, că bunelul ei a fost chiabur, adică asupritor, dușman al poporului, că tatăl ei este de cei din Dreapta, deci „dubios”, după spusele organelor de securitate. Ea este impusă  să facă o alegere dificilă: să calce pe urmele părinților săi „corupți” sau să se dezică de ei, să depună mărturie împotriva propriului tată, să fie unul dintre copiii lui Mao.  Fata devine confuză și nu știe ce să creadă și ce să facă. La școală ea este  din acest motiv umilită, înjosită, atât de colegi, cât și de unii profesori, bârfită de vecini. În trecut elevă eminentă, Tânăr Pioner Fruntaș, președintele tuturor elevilor din școală, acum se rușina de propriul ei „trecut negru” și viața ei se transformă într-un coșmar. A ajuns  până la disperare, la furie, era gata să se înscrie în rândul copiilor „educabili” care trec peste trecutul familiei, să-și schimbe numele de familie, crezând că astfel va recăpăta liniștea și aprecierea colegilor de școală. Însă devotamentul și dragostea față de familie învinge, ea decide că nu poate trăda rudele apropiate, că legământul ei principal este să fie alături de ei și să-i ajute cât va fi nevoie.

            Dragi utilizatori, vă recomand să citiți această carte care este foarte tulburătoare, dar și extrem de captivantă. Pe lângă toate, vă oferă și informație destul de complexă despre perioadele de grea cumpănă din istoria omenirii și vă sugerează ideea că din orice încercări, uneori destul de dificile, poți ieși biruitor, dacă iești condus de bunul simț, ai credință în puterea binelui, ai voință și curaj să învingi forțele rele și să mergi cu capul sus înainte. Vă amintesc că  Concursul de lectură „Bătălia cărților” continuă și se apropie de final, deci grăbiți-vă să participați, să reușiți să lecturați toate cărțile, cartea „Cravata Roșie” poate deveni cartea anului, iar fiecare dintre voi cititorul anului! Lectură plăcută și succes!

                                                                            Lidia Cîssa, bibliotecar

Romanul „Ura cu care loveşti” de Angie Thomas


Dintre cărțile incluse în Concursul de lectură Bătălia Cărților 2020 a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” face parte și romanul „Ura cu care lovești” semnat de către Angie Thomas. Tematica rasismului este abordată în acest roman, necătând la declarațiile de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, și societățile dezvoltate sau în curs de dezvoltare, acest fenomen negativ își face loc tot mai des într-un spectru de acțiuni.

Staar Carter este o adolescentă afro-americană de șaisprezece ani, care trăiește între două lumi: cartierul unde locuiește și liceul la care merge pentru a face carte împreună cu prietenii. Aceste două lumi se află  într-un echilibru instabil ce apare în momentul când Staar devine martoră la împușcarea mortală a prietenului ei de copilărie Khalil. Omorul  lui Khalil l-a săvârșit un polițist. Băiatul nu avea nicio armă asupra  lui, și singura persoană care văzuse totul era Staar. 

Tânăra fată afro-americană se temea să povestească adevărul văzut, dar la un moment descoperă în sine o voce care îi dă acel curaj ca șă-și  poată asuma așa responsabilitate și  devine  o eroină  admirată de cei din jurul său. Această voce era și este necesară pentru toți — pentru cei indiferenți la conflictele rasiale, pentru  cei care consideră că azi culoarea pielii, religia, sexul nu ne mai pot distanța  unii de alții.  Personajele  cărții arată   că  rasismul a fost, este și va mai exista în timp, doar că nu mai e la modă să vorbești  despre el.    

          Dincolo de subiectele grele, precum discriminarea, rasismul, libertățile civice, activismul politic, violența, dependența de droguri, abuzurile legii, moartea, imaginea afro-americanilor în media sau social media, „Ura cu care lovești” reușește și să portretizeze autentic figura unei eroine pe care o vedem, cu frică în loc de superputeri. Poate că Starr tremură, duce două vieți și e o adolescentă obișnuită în atât de multe instanțe, dar atunci când realizează  că „ce rost mai are să ai o voce dacă nu o folosești”, devine propria sa salvatoare, fata care schimbă vieți și care poate repara societăți. Curând moartea lui Khalil se transformă în subiect de știri la nivel national. Unii  îl  etichetează  drept infractor, alții  precum că  ar fi fost traficant de droguri. Protestatarii  încep  să  iasă pe străzi în numele lui Khalil. Polițiștii și cel mai influent traficant local încearcă să-i intimideze familia fetei. Dar locatarii cartierului doreau un singur lucru  —  să afle adevărul, ce s-a întâmplat  în  noaptea aceea, unde singura persoană care a văzut era Staar, doar ea putea să răspundă la acea întrebare. Însă adevărul văzut de fată putea tulbura  apele  în interiorul  comunității, ba   mai mult, i-ar fi pus viața în  pericol. E important ca tinerele fete afro-americane să descopere o voce pe care să și-o poată asuma, să devină  eroine pe care să le poată admira cei din jur.

            Finalul  acestui roman nu are dulceața filmelor Disney pe care personajele sale le adoră. Însă nici nu ne doream și nici nu ne așteptam să o facă. Cert este că „Ura cu care lovești” este o carte importantă, este o carte de citit acum și abia așteptăm să o citești!

             Dragi cititori  ai Bibliotecii  „Hristo   Botev” cu vârsta  între 10 – 14 ani, vă propun spre lectură romanul „Ura cu care lovești” de Angie Thomas, un roman uluitor, intens și răvășit ce va rămâne în istorie drept un clasic al vremurilor  noastre.

                                                                   Olga Aga, bibliotecar

Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout


Îndemn utilizatorii Bibliotecii „Hristo Botev” să lectureze volumul Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout, ce face parte din Concursul de lectură Bătălia cărţilor2020 desfășurat de Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”. 

Volumul dat este un roman de dragoste, care vă oferă și o lecţie de viaţă. Acţiunea cărţii are loc în Baltimore (oraș în rejiunea Maryland din estul Statelor Unite ale Americii), unde o tânără curajoasă luptă pentru a-şi exprima adevărul dintr-un refugiu al tăcerii. Eroina principală a romanului Mallory, fiind sub tutela serviciilor sociale, este aranjată de Centrul de plasament în grija unei familii. Un membru al acestei familii era şi Rider (băiat ce e cu câteva luni mai mare decât Mallory). Maltratarea acestor doi copii, groaza şi suferinţa i-a impus ca permanent să tacă, despre tot ce se întâmpla în familie. Mallory şi Rider își împărtăşesc reciproc un trecut îngrozitor, treptat între ei se crează o legătură indestructibilă, o dragoste între doi copii, frumoasă şi pură.

După o seară plină de evenimente periculoase în acea familie, Mallory ajunge la spital cu răni grave şi brusc se desparte de Rider, căci este aranjată să locuiască în o altă familie — una de medici.

Mallory şi Rider încearcă de ceva vreme să-şi depăşească experienţele înfiorătoare trăite, dar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, se reîntâlnesc la liceu. Prin această întâlnire se descoperă că legătura puternică din copilărie continuă să existe, la fel ca şi rănile. Vă las, dragi cititori, să aflaţi sunguri despre soarta de mai departe a eroilor Mallory şi Rider. Lecturând acest roman, veţi putea vedea viaţa cu alţi ochi.

                                                                    Angela Olărescu, şef Filială