Romanul „Ura cu care loveşti” de Angie Thomas


Dintre cărțile incluse în Concursul de lectură Bătălia Cărților 2020 a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” face parte și romanul „Ura cu care lovești” semnat de către Angie Thomas. Tematica rasismului este abordată în acest roman, necătând la declarațiile de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, și societățile dezvoltate sau în curs de dezvoltare, acest fenomen negativ își face loc tot mai des într-un spectru de acțiuni.

Staar Carter este o adolescentă afro-americană de șaisprezece ani, care trăiește între două lumi: cartierul unde locuiește și liceul la care merge pentru a face carte împreună cu prietenii. Aceste două lumi se află  într-un echilibru instabil ce apare în momentul când Staar devine martoră la împușcarea mortală a prietenului ei de copilărie Khalil. Omorul  lui Khalil l-a săvârșit un polițist. Băiatul nu avea nicio armă asupra  lui, și singura persoană care văzuse totul era Staar. 

Tânăra fată afro-americană se temea să povestească adevărul văzut, dar la un moment descoperă în sine o voce care îi dă acel curaj ca șă-și  poată asuma așa responsabilitate și  devine  o eroină  admirată de cei din jurul său. Această voce era și este necesară pentru toți — pentru cei indiferenți la conflictele rasiale, pentru  cei care consideră că azi culoarea pielii, religia, sexul nu ne mai pot distanța  unii de alții.  Personajele  cărții arată   că  rasismul a fost, este și va mai exista în timp, doar că nu mai e la modă să vorbești  despre el.    

          Dincolo de subiectele grele, precum discriminarea, rasismul, libertățile civice, activismul politic, violența, dependența de droguri, abuzurile legii, moartea, imaginea afro-americanilor în media sau social media, „Ura cu care lovești” reușește și să portretizeze autentic figura unei eroine pe care o vedem, cu frică în loc de superputeri. Poate că Starr tremură, duce două vieți și e o adolescentă obișnuită în atât de multe instanțe, dar atunci când realizează  că „ce rost mai are să ai o voce dacă nu o folosești”, devine propria sa salvatoare, fata care schimbă vieți și care poate repara societăți. Curând moartea lui Khalil se transformă în subiect de știri la nivel national. Unii  îl  etichetează  drept infractor, alții  precum că  ar fi fost traficant de droguri. Protestatarii  încep  să  iasă pe străzi în numele lui Khalil. Polițiștii și cel mai influent traficant local încearcă să-i intimideze familia fetei. Dar locatarii cartierului doreau un singur lucru  —  să afle adevărul, ce s-a întâmplat  în  noaptea aceea, unde singura persoană care a văzut era Staar, doar ea putea să răspundă la acea întrebare. Însă adevărul văzut de fată putea tulbura  apele  în interiorul  comunității, ba   mai mult, i-ar fi pus viața în  pericol. E important ca tinerele fete afro-americane să descopere o voce pe care să și-o poată asuma, să devină  eroine pe care să le poată admira cei din jur.

            Finalul  acestui roman nu are dulceața filmelor Disney pe care personajele sale le adoră. Însă nici nu ne doream și nici nu ne așteptam să o facă. Cert este că „Ura cu care lovești” este o carte importantă, este o carte de citit acum și abia așteptăm să o citești!

             Dragi cititori  ai Bibliotecii  „Hristo   Botev” cu vârsta  între 10 – 14 ani, vă propun spre lectură romanul „Ura cu care lovești” de Angie Thomas, un roman uluitor, intens și răvășit ce va rămâne în istorie drept un clasic al vremurilor  noastre.

                                                                   Olga Aga, bibliotecar

Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout


Îndemn utilizatorii Bibliotecii „Hristo Botev” să lectureze volumul Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout, ce face parte din Concursul de lectură Bătălia cărţilor2020 desfășurat de Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”. 

Volumul dat este un roman de dragoste, care vă oferă și o lecţie de viaţă. Acţiunea cărţii are loc în Baltimore (oraș în rejiunea Maryland din estul Statelor Unite ale Americii), unde o tânără curajoasă luptă pentru a-şi exprima adevărul dintr-un refugiu al tăcerii. Eroina principală a romanului Mallory, fiind sub tutela serviciilor sociale, este aranjată de Centrul de plasament în grija unei familii. Un membru al acestei familii era şi Rider (băiat ce e cu câteva luni mai mare decât Mallory). Maltratarea acestor doi copii, groaza şi suferinţa i-a impus ca permanent să tacă, despre tot ce se întâmpla în familie. Mallory şi Rider își împărtăşesc reciproc un trecut îngrozitor, treptat între ei se crează o legătură indestructibilă, o dragoste între doi copii, frumoasă şi pură.

După o seară plină de evenimente periculoase în acea familie, Mallory ajunge la spital cu răni grave şi brusc se desparte de Rider, căci este aranjată să locuiască în o altă familie — una de medici.

Mallory şi Rider încearcă de ceva vreme să-şi depăşească experienţele înfiorătoare trăite, dar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, se reîntâlnesc la liceu. Prin această întâlnire se descoperă că legătura puternică din copilărie continuă să existe, la fel ca şi rănile. Vă las, dragi cititori, să aflaţi sunguri despre soarta de mai departe a eroilor Mallory şi Rider. Lecturând acest roman, veţi putea vedea viaţa cu alţi ochi.

                                                                    Angela Olărescu, şef Filială

                                                  

Cartea „Războiul ciocolatei” de Robert Cormier


Dacă astăzi noi ducem o luptă înverșunată cu un dușman invizibil – coronavirusul Covid-19, care a declarat război mondial întregii omeniri, o carte a scriitorului american Robert Cormier ne povestește despre un alt război neobișnuit – al ciocolatei. Cartea așa și se numește „Războiul ciocolatei”. De fapt, nu ciocolatele se luptă între ele, ciocolata este aici doar un pretext.

            Acțiunea romanului se desfășoară într-o școală catolică pentru băieți din America – Liceul Trinity. Mulți elevi din această școală practică fotbalul și boxul, acestea fiind sporturile pe care aici se pune accent și care aduc ceva venit școlii. E drept că profesorii sunt permanent îngrijorați ca elevii să nu se accidenteze. În școală există o tradiție pe care toți elevii trebuie să o respecte – vânzarea bomboanelor de ciocolată ce reprezintă un eveniment anual important, cotribuind la consolidarea stării financiare a instituției. În anul curent elevii sunt îndemnați să vândă 20 de mii de cutii de ciocolată a câte doi dolari fiecare, de două ori mai mult decât în anul precedent, adică fiecare elev e necesar să vândă câte 50 de cutii. E o sarcină grea de realizat pentru băieți. Deși se declară că aceasta este o acțiune voluntară, fiecare elev se simte obligat să o îndeplinească. Fratele Leon, care ghidează aceste vânzări, fiind îngrijorat de faptul că vânzările merg prost, cere ajutorul Vigilenților, un club secret, constituit ilegal din liceeni, care ține lucrurile în frâu aici, fără de care Liceul Trinity ar fi fost dezbinat de demonstrații, proteste, ca alte școli. În fruntea Vigilenților se află adolescentul Archie Costello, un tip viclean și violent susținut de alții ca el, de exemplu Emile Janza, un tip grosolan și obraznic. Această organizație aduce și multe daune școlii prin diverse șotii și incidente precum: organizează răzbunări cu bătăi a celor nesupuși voinței lor; îl impun pe liceanul Goober să desșurubeze tot mobilierul din sala nr.19 a fratelui Eugene ce se destrăma la o singură atingere, distrugând moral profesorul; organizează un dezastru în altă sală prin țopăitul prin clasă a tuturor elevilor de câte ori profesorul, fratele Jacques, pronunța cuvântul „mediu” vorbind despre protecția mediului înconjurător, dar care însă le-a dat o lecție bună, aducându-i până la istovire și epuizare deplină, și alte acțiuni obraznice.

Unii elevi se străduiau să vândă cât mai multe cutii de ciocolată, ca să fie lăudați, felicitați și recompensați de către profesori. Dintre toți s-a evidențiat elevul Jerry Renault, un băiat aparent timid și slăbuț, pasionat deosebit de mult de fotbal, care a refuzat categoric să participe la acest eveniment. La început,  refuzul era motivat de o promisiune față de Vigilenți – să reziste câteva zile, dar băiatul și după aceasta spune un „nu” hotărât profesorilor, chiar și atunci când Vigilenții au luat totul în mâinile sale și au accelerat vânzările, împunându-i pe toți, și mic și mare, să vândă ciocolată. Jerry Renault asfel a declarat un război ciocolatei prin ambiția sa înverșunată de a nu o vinde, din care cauză se pomenește de unul singur, izolat de toți, urât de unii, de alții în secret compătimit, și suferă mult, fiind bruscat, maltratat prin telefoane mute, însoțite de chihoteli și batjocoră, amenințat și ulterior bătut cu cruzime, punându-și viața în pericol. Acest puști a tulburat universul Liceului Trinity, fiind inconștient ghidat de o întrebare provocatoare pe care o vede în fiecare zi pe un afiș din dulapul său de la liceu: „Să îndrăznesc să tulbur Universul? ” Cu ce se soldează acest război, rămâne să aflăm citind cartea până la final.

Romanul „Războiul ciocolatei” nu este unul simplu, este unul psihologic, unul destul de controversat care ridică multe întrebări ce țin de comportamentul adolescenților aflați în stadiul de formare a personalității, când pot fi ușor influețați de unii lideri cruzi și obraznici, precum și de o societate în care domină niște legi stranii, absurde, emise și susținute de oameni ce abuzează de putere.

Stimați utilizatori, vă recomad să citiți această carte, este un roman interesant, provocător care vă invită la dispută și meditație.

                                                                     Lidia Cîssa, bibliotecar   

Să zâmbim împreună


      Astăzi, de Ziua Umorului (a Păcălelilor), vă propunem spre lectură  o carte amuzantă, care vă va face să zâmbiți, vă va crea  o bună dispoziție, din care veți prelua și lucruri interesante. Cu plăcere vă pezint cartea „Gata cu vorba”, scrisă  de  Andrew Clements, care este o traducere din engleză, scoasă la lumină la Editura „Arthur” și face parte din categoria „Cărți pentru copii și adolescenți”. Este o carte despre vorbire, despre cuvinte spuse uneori la supărare, uneori la furie, uneori pur și simplu nechibzuite și despre cele bine cântărite, pronunțate cu grijă, cu blândețe, despre puterea cuvintelor asupra noastră.

      Dave Packer, personajul principal al cărții, un elev din clasa a 5-a de la Școala Primară Laketon, și Lynsey, o colegă de clasă, se iau la spor prin care vor să constate cine vorbesc mai mult – fetele sau băieții? Dave consideră că fetele vorbesc mai mult și fără rost, deseori despre haine, sunt bârfitoare, iar Lynsey socoate invers,  că băieții vorbesc mai mult, adesea pronunță cuvinte tăioase, jignitoare, nechibzuite. Astfel, ei inițiază un concurs în care sunt implicați toți copiii din clasele a 5-a de la acea școală, care presupune că timp de două zile să se vadă cine poate să tacă mai mult: grupul de fete în frunte cu Lynsey sau grupul de băieți în frunte cu  Dove? Toți trebuie să respecte o regulă: să nu spună mai mult de trei cuvinte odată – nici la lecții, nici la pauze, nici acasă.

      Ideea despre practicarea tăcerii i-a sugerat-o lui Dove  Mahatma Gandi, o personalitate de vază din India, un mare luptător pentru Independența Indiei, care reușise practic să alunge din India, de unul singur, întreaga armată britanică,  folosindu-se nu  de arme sau violență, ci de  cuvinte și idei. Timp de mai mulți ani, câte o zi pe săptămână, Gandi nu vorbea deloc, cosiderând că așa își face ordine în minte. Dove a rămas impresionat de această metodă de comunicare și a hotărât să o pună în practică, mai ales când i s-a ivit ocazia potrivită.

      E nespus de interesant să urmărești cum copiii se isprăvesc cu concursul, acest lucru te ține în suspans  până la sfârșitul cărții, cum se descurcă ei cu regulile jocului la diferite ore de studii sau acasă, când nu-i aude nimeni dintre colegi, respectând codul de onoare. Profesorii, desigur, nu erau încântați de acest concurs, chiar iritați, mai ales cei lipsiți de simțul umorului, deoarece nu-și puteau desfășura cum trebuie orele. Doar un singur profesor, de limbă engleză, a rămas încântat de modurile în care copiii comunică fără cuvinte și a acceptat acest lucru la orele sale, folosind experimentul în cauză pentru diploma de master.

      Cum se termină concursul, cu ce scor, cine va ieși biruitor, cum își schimbă profesorii atitudinea față de această metodă de comunicare a copiilor – veți afla dacă citiți această carte până la capăt. Cartea chiar merită să fie lecturată, căci începând să o parcurgi, nu te poți distrage de la ea, afli lucruri  curioase despre comunicarea non-verbală, adică fără cuvinte, care este una neobișnuită, dar interesantă. Înțelegi, până la urmă, că toți ar trebui să practicăm din când în când această metodă în viața de zi cu zi, să vorbim mai puțin, dar cu tâlc, să fim mai atenți, mai prudenți la ceea ce vorbim, să tăcem atunci când trebuie. După cum știm, cuvintele au putere magică, unele pot irita, unele pot răni, pot provoca durere, altele te pot consola, vindeca, salva. Fiți mai atenți în vorbire și zâmbiți cât mai des, dragi utilizatori! Vă recomand să citiți și altă carte de același autor, scrisă de asemenea cu mult har și umor – „Povestea frindelului”. Lectură plăcută!

                                                                             Lidia Cîssa, bibliotecar

Romanul ,,Wolf Hollow" de Lauren Wolk


Anul 1943, toată omenirea se află în toiul unui război mondial. Deşi acest război părea foarte departe el se răsfrângea şi asupra liniştiţilor locuitori din orășelul Wolf Hollow. Cunoaștem cu toții că războiul se desfășoară prin diferite certuri, acuzaţii şi lupte ce se sfârșesc cu pierderi omeneşti. Personajul principal al romanului este Annabelle, fată de 12 ani ce își duce o viața liniștită, mergea la şcoală alături de frații ei mai mici Henry şi James, iar după ore, acasă o ajuta pe mama la treburile gospodăreşti, spăla vesela, ajuta la bucătărie, aduna puf din tecile de ceara-albinei, pe care la marină le folosea la vestele de salvare.

   Apele încep să se tulbure la apariția lui Betty Glengarryo o fată de la oraș. Betty credea că Annabelle este bogată din cauză că casa lor avea ferestrele vopsite în mov. Încearcă să o sperie pe Annabelle să-i aducă lucruri bune de acasă dar să nu spună părinților, altfel îl ataca pe James, fratele mai mic al acesteia. Annabelle, de frică, făcea ce-i spunea Betty. Betty era fata care avea un șarpe în sân și acel șarpe se trezise, dânsa era pusă să facă numai rău. Apoi apare Andy Woodsberry, care se împrieteneşte cu Betty şi o ajută să-şi ducă la capăt planurile. Din întâmplare cu o piatră aruncată de Betty este lovită Ruth prietena lui Annabelle, care în urma traumei îşi pierde un ochi. Apoi leagă o sfoară de Piatra Țestoasei, care se află la poalele muntelui, dar Betty îl acuză pe Toby (Tobias Jordan), care se dovedeşte a fi un fost luptător în Primul Război Mondial, decorat cu Medalia de Onoare a Congresului. La un moment dat Betty dispare, în acelaşi timp cu Toby. O va găsi Annabelle pe Betty până în final? Care este rolul lui Annabelle în căutarea ei?

   Toby un fost infanterist american din Primul Război Mondial este traumatizat de pe urma războiului şi a numărului mare de morţi cauzate de către acesta din rândurile nemţilor. Toby cutreiera câmpurile cu un aparat foto, dăruit de către Annabelle, cu care fotografiază natura, mai purta trei puşti voluminoase şi grele din care doar una fiind bună de luptă. Această greutate mare pe care o purta Toby înseamna pentru el o pedeapsă pentru ceea ce a făcut în război, deşi a primit Medalia de Onoare el nu s-a simţit onorat să o poarte, chiar renunţând la ea lăsând-o în cazarma militară în care s-a înrolat.

    În acest roman sunt descrise momente din acel război, viaţa oamenilor obişnuiţi din Statele Unite ale Americii, acea  perioadă istorică zbuciumată. Dar este şi o carte a maturizării şi descoperirilor, despre viaţă şi oameni, despre acea lume care uşor este manipulată de către o fetiţă de numai doisprezece ani. Este un roman unde este arătat binele și răul. Bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.  

     Onestitatea din „Wolf Hollow” îmi sfâșie inima, dar curajul și bunătatea lui Annabelle o recompun și o reîntregesc. Este o carte care contează pentru voi dragii noștri utilizatori. Vă recomand pentru a o lectura.

                                                                              Olga Aga, bibliotecar