Grigore Vieru – un bun prieten al copiilor


      27983466_1910053385703043_5551377779722873716_oCred că nu este copil care să nu-l cunoască pe autorul abecedarului „Albinuţa” sau culegerile de versuri „Cartea ghioceilor” ori „Mama” ce întrunesc poezii despre grai, mamă, plaiul natal, Patrie etc. cu care s-au obişnuit din fragedă copilărie – pe mult îndrăgitul scriitor, poet Grigore Vieru care pe parcursul anillor a devenit un bun prieten al copiilor.

     Biblioteca „Hristo Botev” a celebrat ziua de naştere a Marelui poet naţional Grigore Vieru în data de 14 februarie curent prin două activităţi – două ore de lectură, luând drept bază cartea de povestiri pentru copii a scriitorului „Pâine cu rouă”. Ţinând cont de faptul că copiii îl cunosc mai bine pe Gr. Vieru-poetul, mi-am propus să dezvălui pentru ei a doua faţetă a creaţiei scriitorului – pe Gr. Vierul -prozatorul, autorul multor povestiri pentru copii.27912636_1910053222369726_431842914386817791_o

        Prima oră de lectură am desfăşurat-o în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” cu participarea copiilor de la Grădiniţa „Licurici”. Am efectuat lectura povestirii „Câţi ani ai?” de Grigore Vieru din cartea menţionată. Mesajul povestirii este unul foarte de preţ – cât munceşte omul, nu trăieşte fără rost, este bogat prin munca sa, iar cei ce lenevesc irosesc timpul degeaba nu au de ce îşi aminti, nu se aleg cu nimic. ”Dacă munceşti, anii care trec nu mor, se păstrează”, — îi povestea moşul nepotului Dănuţ care era curios să afle cum şi-a păstrat bunelul anii pe parcursul vieţii. Am pus în discuţie povestirea, copii au înţeles cum se păstrează anii ca să nu-i înşiri făfă rost, că trebuie să faci multe lucruri bune, de folos, fapte bune, să ajuţi  părinţii, buneii, fraţii, surorile, prietenii când trebuie. Au povestit cu lux de amănunte ce au învăţat să facă timp de 6-7 ani ai săi, cum îşi ajută rudele.

    27908165_1910247049017010_2483320589996991781_oA doua oră de lectură am organizat-o cu copiii de la Centrul comunitar „Andrieş”. În program am inclus lectura povestirii „Toporul cu coadă de păun” de Grigore Vieru din aceeaşi carte „Pâine cu rouă” a scriitorului. E o povestire şi comică şi serioasă. Din ea se desprinde de asemenea un mesaj profund – omul care munceşte este util pentru cei din jur, este şi frumos, bucură ochii lumii, iar cel lenos – îşi trăieşte viaţa fără folos, treptat devine urât, chiar dacă la început era frumos, este înlăturat de printre oameni şi aruncat la gunoi, asemenea celui topor cu coada de păun care a ruginit de lenevie şi a nimert la gunoi împreună cu diverse vechituri, iar cel care lucra se odihnea pe prispă, era frumos şi strălucea, „că la soare te puteai uita, iar la el ba”, după cum scrie autorul. Deci munca te ridică, iar lenea te strică, aşa se spune şi într-un proverb. Am conversat pe marginea subiectului povestirii, copiii au luat cunoştinţă şi de un rând de proverbe despre hărnicie şi lenevie scise preventiv pe tablă şi citite de copii care confirmă cele lecturate în cadrul orei de lectură.

      La ambele ore de lectură ne-au ajutat să conversăm mai eficient pălărioarele gânditoare colorate, care le plac mult copiilor. Copiii de asemenea au mărturisit ce date cunosc  despre poetul Gr. Vieru, au recitat versuri, grupa de la Grădiniţa „Licurici” a interpretat în cor un  cântec despre mamă pe versurile poetului, apoi copiii au vizionat un scurt  film video cu ajutorul căruia am răsfoit nişte file din viaţa şi activitatea literară a scriitorului Grigore Vieru. Filmul a fost demonstrat la ecranul mare pe fundalul  melodiei „Credeam că viaţa este o poveste” pe versurile poetului interpretată de Sofia Rotaru.27907934_1910246905683691_8475801387029598922_o

     Sufletul copilului este fragil şi curat şi e foarte  important să-l umplem cu bunătate, cu dragoste faţă de tot ce e frumos – faţă de muncă care îl creează pe om, faţă de fiinţele dragi, faţă de aproapele nostru, faţă de limba maternă, plaiul natal, Patrie — aşa considera scriitorul, poetul Grigore Vieru şi prin opera sa se străduie să cultive această dragoste, contribuie la realizarea celui mai nobil scop – crearea unui om cu suflet frumos .

        Sper că orele de lectură dedicate memoriei Marelui poet Grigore Vieru au fost plăcute şi utile pentru copii şi şi-au adus contribuţia la cunoaştera mai profundă a creaţiei Domniei sale.

                                               Cîssa Lidia, bibliotecară

Реклама

Farmecul magic al poveștilor


       27907789_1907370869304628_6307007733855279108_oMiracolele, misterele, efectele magice în toate vremurile au captat atenția oamenilor. Îndeosebi de curioși față de aceste fenomene sunt copiii. Ținând cont de acest lucru, le-am oferit copiilor de la Academia „FasTrakids” să pătrundă în lumea plină de taine a unei povești despre magie. În data de 12 februarie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” s-a desfășurat Ora poveștii tradițională în cadrul Serviciului „Pasionați de lectură» cu copiii de la instituiția menționată. Programul a inclus lectura poveștii „Magul și maestrul lui” de Frații Grimm, o poveste necunoscută încă pentru acest grup de copii și în genere mai puțin vestită. Copiii cu interes au ascultat povestea despre vrăjitorul cel fioros care s-a învoit să-l învețe pe feciorul unei doamne arta magiei, adică a vrăjitoriei ca profesie, dar care, fiind veclean, nici nu avea de gând să facă acest lucru, despre faptul cum s-a descurcat băiatul de unul singur învățând această artă, pătrunzând în camera tăinuită și citind pe ascuns din cartea groasă despre meșteșugul vrăjilor, ca să-l biruie pe vrăjitorul cel rău. Copiii cu sufletul la gură au urmărit prin audiție lupta crâncenă dintre  vrăjitor și băiat care mai era și ghidat de vrăjitorul pitic cel bun, cum ei s-au transformat prin magie în cal și călăreț, apoi în doi pești, ulterior în cioroi și vulpe, adică avea loc lupta dintre bine și rău. Desigur, băiatul, care devenise și el mag, l-a biruit pe cel bătrân și l-a distrus definitiv, deci binele a biruit răul, cum de regulă trebuie să se întâmple în viață, așa e legea naturii. M-am străduit ca copiii să conștiintizeze mesajul poveștii.27993209_1907370872637961_4717080616963083829_o

        Povestea menționată selectată din cartea „Basme pentru prichindel” este frumos ilustrată, copiii au urmărit subiectul și după ilustrațiile din carte executate de către pictorii Victor Ceaiciuc și Alexandru Tcaciuc. Apoi am discutat cu copiii pe marginea poveștii, care și-au împărtășit cu plăcere impresiile obținute de la lectură, s-au bucurat pentru băiat și mama lui care l-au pedepsit pe vrăjitorul cel rău, maestrul vrăjitoriilor, ce semăna doar groază și fapte rele, spre bucuria oamenilor și vietăților din împrejurime, după cum se scrie în poveste.

        28070523_1907371442637904_1183424432749983389_oUlterior, am conversat despre „magii” contemporani, adică despre clovnii și scamatorii de la circ unde putem urmări în interpretarea acestor artiști diverse scamatorii și trucuri interesante spre satisfacția mai ales a copiilor. Le-am propus doritorilor să fie pentru 1-2 minute „magi” și cu ajutorul „baghetei magice” (o pană colorată de păun) să-și lansese cea mai frumoasă dorință, asigurându-i că cu ajutorul forțelor superioare ale naturii se vor îndeplini, dacă sunt sincere. Copiii cu un deosebit entuziasm au acceptat propunerea, a urmat o serie de dorințe care mai de care — rochii de prințese, păpuși-prințese, cărți cu prințese, mașini cu motoare adevărate, să crescă mai mari căt mai repede etc.

        Am încheiat activitatea cu o victorină adresată copiilor alcătuită pe fragmente din poveștile Fraților Grimm. Copiii au dat dovadă de cunoștințe destul de bune, recunoscând multe dintre povești, mai cu seamă cele mai vestite, cum ar fi „Cenușăreasa”, „Frumoasa adormită”, „Scufița Roșie”, „Alba-ca-Zăpada” și altele. Ne-am despărțit cu siguranța că ne vom mai întâlni și vom călători împreună prin lumea magică a poveștilor.

                                                           Cîssa Lidia, bibliotecară

În lumea de vis a scriitoarei Vera Crăciun


24291424_1811945232180526_6406932047531114073_o

  Să crezi, copile, în soare,

În ochii-mi ce lung te privesc,

În zâmbetu-ţi ca de floare

Şi-n raze ce azi te uimesc!

 Întâlnirile cu cititorii cărţilor scrise, cu cei cărora le sunt adresate cu mult drag acestea sunt foarte necesare pentru scriitori, sunt, în opinia mea, ca un izvor de apă curată, cristalină, răcoritoare pentru sufletul însetat, un izvor de inspiraţie, un imbold spre a crea în continuare, având în faţa ta zeci de ochi visători de  copii şi inimi deschise spre lectura a noi şi noi cărţi.

     O astfel de întâlnire, pe bună dreptate de suflet, a avut loc în data de 30 noiembrie curent la Biblioteca „Hristo Botev”, şi anume întâlnirea scriitoarei Vera Crăciun din Galați (România) cu elevii Liceului Teoretic „George Meniuc”, clasa a IV-a, însoţiţi de profesorii săi. Activitatea a fost una deosebită şi prin faptul că scriitorii de peste  Prut nu vin atât de des în ospeţie pe la bibliotecile noastre şi noi preţuim aceste întâlniri rare, pline de emoţii şi bucurie.

     Scriitoarea i-a făcut cunoscuți pe copiii prezenți cu unele cărți mai ale sale — «Mura» (Iași: PIM, 2014); «Joc de aripi, joc de flori, Prin povești și ghicitori» (Iași: PIM, 2017); Cartea Fermecată şi Magia Nopţii de Crăciun; Fluturaş Auraş; Iepuraşul nostru Ţup, povesteşte despre lup.

     Cartea «Mura» autoarea i-a dedicat-o mamei sale, celei mai scumpe ființe de pe pământ care a și servit drept prototip pentru eroina principală. Despre mamă s-au scris atâtea versuri, atătea lucrări de către mulți scriitori, atătea cuvinte bune s-au spus, dar  în această mică carte, precum și în alte cărți ale sale, după cum remarcă Cezarina Adamescu în cuvântul înainte, autoarea aduce în prim plan figura mamei sale, chipul drag al ei, exprimându-și dragostea și recunoștința sa nemărginită față de mama sa  și bunica sa atât de cald și duios. Aceasta o simțim cu fiece pagină citită.

     În carte se povestește despre copilăria Murei, unei fetițe cu ochi ca mura, drăgălașă, cu părul împletit în cosițe mătăsoase, care alături de cei doi frați au rămas orfani, rămânând doar în grija bunicii sale Dobrița care depunea tot efortul să-i crească, să le ofere tot ce putea. Mura împreună cu frații săi au trecut prin multe încercări, tebuiau să înfrunte viața   grea, de copii fără părinți. A învățat de mică multe lucruri să facă — să facă curățenie, să prășească, să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare și altele, înloc primind o bucată de săpun, o rochie, alte obiecte, ca s-o ajute pe bunica cât putea, dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort. E o povestire emoționantă despre copilăria și maturizarea precoce a unei fete.

     Autoarea a conversat cu copiii despre mamă, copiii au povestit despre mamele sale, și-au exprimat sentimentele față de ea pline de dragoste și mărinimie, despre armonie și ajutor reciproc în familie.24131679_1811945248847191_6429244607018827916_o

     Altă carte «Joc de aripi, joc de flori, Prin povești și ghicitori» Vera Crăciun a dedicat-o nepoților săi, Sofia-Maria și Ianis, cât și, după cum spune scriitoarea, «tuturor copiilor din lume». Și-a propus prin această carte să trezească emoții, să comunice o emoție: «Îmi place tovărășia ei, a emoției, îmi place să ascult șoapta cuvintelor, îmi place să plutesc pe aripa lor… Dacă aș fi copil, aș aspira către înaltele și convingătoarele gânduri artistice, întâlnite în povești, poezii, ghicitori și aș oferi o visătoare, o demnă protagonistă a acestora. De aceea, chem copilăria!». E o carte care presupune un joc — un joc de cuvinte, joc de aripi, joc de flori, de povești și ghicitori. Autoarea cântă, râde, dansează, împrovizează, captează total atenția micilor cititori, care neapărat se transformă în prietenii ei, o întâlnesc și o petrec cu aplauze. Cartea conține și versuri, și proză. Scriitoarea a recitat unele poezii, a dialogat cu copiii despe aceea cum se scrie o poezie, versuri în genere, printr-un joc au încercat să completeze cuvintele lipsă din niște versuri, să găsească rima potrivită, s-au întrecut în măiestrie, agerime, demonstrându-și bagajul de cuvinte acumulat în cei patru ani de școală. Jocul le-a plăcut mult copiilor. S-a pus  accent, de asemenea, pe poeziile despre iarnă, s-a conversat despre sărbătorile de Crăciun și Anul Nou care se apropie de noi cu pași rapizi și sunt niște sărbători pline de fantastică și magie.Aici s-a vorbit despre «Cartea Fermecată şi Magia Nopţii de Crăciun» care i-a scufundat pe copii chiar în atmosfera de sărbătoare.S-au recitat recitat multe poezii:»Gingăşie», «Iată, iarna iar sosește», «Amurg în iarnă», «Pastel» ș.a. Ultima cred că le-a trezit copiilor dorința de a vedea cât mai repede iarna adevărată, cu multă zăpadă, cu fulgi pufoși și sclipitori:

«Ninge și ninge curat,                                                   

Cu alb din lumini picurat

Și fulgul-steluță așterne

Pe uliți bogate troiene!

………………………….

Ninge și-i alb pe pământ

În zare nu-i viscol, nici vânt

Și fulgul-steluță așterne

Castele din albe troiene!»

     Apoi au fost dezlegate ghicitori ingenioase din carte, ceea ce le place mult copiilor.

     Atmosfera în care s-a desfășurat activitatea a fost deosebit de caldă și veselă, copiii au rămas foarte satisfăcuți de lectură și conversații. Sperăm că aceasta nu este ultima întâlnire cu scriitoarea Vera Crăciun, care cu siguranță va scrie noi cărți pentru copii pe care le vom lectura și discuta împreună.

                         Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa   

Cu drag faţă de cei care nu cuvântă


     22291588_1494239490667164_390780131524495866_oŞtiaţi că păsările, animalele, chiar şi gâzele au şi ele graiul său? Staţi la îndoială? Atunci vă îndemn să citiţi iute povestea „Cele trei graiuri” din culegerea „Basme pentru prichindel” pe care o puteţi găsi la biblioteca „Hristo Botev” şi vă veţi convinge de acest lucru – ele nu cuvântă, dar au  cu siguranţă graiul său prin care se înţeleg, e important doar şi noi să le înţelegem, ca să-i ajutăm, să-i protejăm.

     În data de 9 octombrie curent la Biblioteca „Hristo Botev” s-a desfăşurat tradiţionala Oră a poveştilor în cadrul Serviciului BibCheVis la care au participat copiii de la Academia copiilor FasTracKids ghidaţi de educatoarea dna Elena. A fost lecturată povestea „Cele trei graiuri”. Această poveste este una elveţiană, mai puţin cunoscută pentru copii, din care motiv a fost ascultată de ei cu un deosebit interes. Copiii au fost curioşi să afle istoria unui băiat pe care tatăl l-a alungat de acasă fiindcă nu putea nicidecum învăţa nimic încât oamenii îl credeau prost, dar care apoi a fost în stare să înveţe graiurile animalelor şi păsărilor şi chiar a broaştelor, a devenit atât de înţelept, fiind, de fapt, binevoitor cu toţi cei din jur, că a fost ales de popor rege în ţara unde a poposit.

     Activitatea a cuprins lectura poveştii, discuţia asupra subiectului, jocul cu „pălăria gânditoare” care le-a ajutat copiilor să fie atenţi la cele citite şi să răspundă la întrebările adresate lor. Ulterior copiii au prezentat scenete vesele în care au improvizat dialoguri cu animale şi păsări pe care le au sau ar fi vrut să le aibă  acasă – cu un căine, o pisică,  un epuraş, un papagal, străduindu-se să găsească pentru ele cuvintele şi gesturile potrivite.22339307_1494239610667152_8526027736092288063_o

     „Numai când vei iubi un animal, vei simţi iubirea cu toată inima”, – scria scriitorul francez Anatol France. Această poveste cultivă la copii dragostea  faţă de păsări şi animale, faţă de cei care nu cuvântă, dar ne sunt de folos, constituind o parte a naturii creată de Dumnezeu pentru om, ca acesta să trăiască în armonie cu ea, cu toate vieţuitoarele de pe pământ. Ca să înţelegi pe cineva şi să-i acorzi ajutor, uneori nu e nevoie de cuvinte, chiar şi în cazul oamenilor, dar de atenţie, bunăvoinţă, compătimire. Cel care iubeşte animalele, are o atitudine grijulie faţă de ele, ştie a le mângâia şi a le înţelege, nu se va purta urât sau  jignitor nici cu oamenii. Şi dimpotrivă, cel care dă cu piciorul într-un animal, poate ajunge să lovească şi în om cu cruzime. Natura îi răsplăteşte cu mărinimie pe cei buni la suflet şi mărinimoşi. Sper că copiii au înţeles mesajul poveştii.

                                     Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa

Zâmbetul adaugă culoare vieții


  Cred că toată lum ea e de acord cu această concluzie. Vine să confirme atare lucru și scriitoarea Silvia Ursache cu cartea „Istorioare hazlii”. Deschideți cartea, citiți din ea și zâmbetul se va întinde pe toată fața Dvs. și chiar veți izbucni în hohote de râs, deoarece istorioarele sunt foarte amuzante atât pentru copii, cât și pentru maturi. Deci îndrăzniți!

20170914_095007

    Noi am îndrăznit. În data de 14 septembrie curent, la biblioteca noastră „Hristo Botev” s-a desfășurat Ora de lectură (Serviciul BibCheVis) în programul căreia a fost inclusă lectura unei istorioare „Elefantul artist” din cartea menționată mai sus. Invitații noștri  de această dată au fost  copiii de la Grădinița „Licurici” ghidați de educatoatea Aliona Burduja, grupa pregătitoare.

     Scriitoarea Silvia Ursache și-a consacrat creația  în fond copiilor, având ca scop să sporească interesul pentru lectură a tinerilor cititori, să ajute, după spusele scriitoarei Claudia Partole, micii robinzoni să vadă frumosul în lumea ce îi înconjoară, să crească în armonie cu natura, să fie deștepți, veseli și sănătoși.

      Cartea „Istorioare hazlii” a Silviei Ursache este o culegere de povești nostime pentru copii din colecția „Vreau să citesc o carte”, editura „Silvius Libris”, 2015, editură fondată de însăși autoare. Istorioarele sunt scurte, dar foarte hazlii, nu plictisesc cititorul, stimulează fantezia copiilor, multitudinea de mesaje ce se desprind din ele sunt foate utile și nu doar pentru copii.

    „Elefantul artist” lecturată împreună cu copiii i-a amuzat foate mult, încât în final au râs în hohote de perepețiile elefantului neîndemânatic. Am pus în discuție subiectul poveștii, am conversat despre circ, loc de distracții preferat pentru copii, despre animale, despre capacitățile artistice pe care, dacă le avem, trebuie să le dezvoltăm. Istorioara le-a dat o lecție copiilor — că e bine să fii curios, să îndrăznești a face niște încercări în viață, dar trebuie să chibzuiești bine înainte de a întreprinde ceva, să-ți cunoști posibilitățile, ce poți, ce nu poți, ca să nu dai în bară și încercările să nu aducă la un final trist, cum a pățit-o elefantul. Cartea  „De ce unele animale au corpul atât de ciudat” a completat cunoștițele copiilor despre elefant cu informație interesantă oferită într-o formă distractivă. Am remarcat că aici pot afla lucruri curioase și despre alte animale.

20170914_103444

     La finele activității, pentru ca copiii să memoreze mai bine cele lecturate, am recurs la un joc ghidat de educatore. Toți copiii au fost divizați în 3 grupe cu denumiri de animale din povestea citită — „Elefantul amuzant”, „Foca curioasă”, „Enotul zâmbăreț”, fiecare a primit câte o pălărioară gânditoare cu întrebări cu referire la text, la care copiii au răpuns destul de bine, demonstrându-și măiestria în utilizarea cunoștințelor acumulate. Pozele făcute în colectiv au încheiat ora de lectură care s-a desfășurat într-o manieră foarte vioaie.

                                          Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa