Cum să devii  o persoană încântătoare


      35051117_2071654522876261_6961590517310160896_oCărui copil nu-i plac poveştile cu prinţese şi prinţi, cu regi şi regine, cu minunate împărăţii regale, cu fel de fel de întâmplări miraculoase şi perepeţii? Cu siguranţă, la toţi copiii. Din această colecţie de poveşti face parte şi povestea „Prinţesa Fluture” de Iulia Hasdeu. Scrisă cu peste 130 de ani în urmă, „Prinţesa Fluture” ne fascinează şi azi cu subiectul şi mesajul său care încă o dată ne demonstrează că fără dragoste faţă de oameni nu există frumuseţe adevărată.

     Iulia Hasdeu este fiica renumitului scriitor şi savant român din sec. XIX Bogdan Petriceicu Hasdeu. Pe atunci, Iulia era o tânără scriitoare română şi poetă de limbă franceză. Din copilărie fiind un copil dotat cu mai multe talente, în fragedă tinereţe s-a manifestat în literatură, muzică (avea o voce frumoasă) şi în pictură, avea talent deosebit la limbi străine, era interesată şi de filosofie. Povestea „Prinţesa Fluture” este una din operele ei care a supravieţuit  peste ani şi care şi astăzi se citeşte cu interes şi admiraţie.

     În data de 11 iunie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” s-a desfăşurat tradiţionala Oră35159193_2071654509542929_2039715539789545472_o de lectură în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” cu genericul „Povestea Prinţesa Fluture” de Iulia Hasdeu. La activitate au participat copiii de la Grădiniţa „Trofimaş” însoţiţi de educatoarele lor. Am ales creaţia în cauză a scriitoarei Iulia Hasdeu deoarece este una captivantă şi din care poţi învăţa lucruri frumoase.

     După lectura poveştii, am discutat cu copiii pe marginea subiectului. Prinţesa Fluture, care avea şi un nume deosebit – Încântătoarea, este un model de fată, de prinţesă adevărată, fiind înzestrată cu cele mai frumoase calităţi pe care i le-au adus în dar în ziua botezului cele 7 zâne ale regatului precum: frumuseţe fermecătoare, înţelepciune neobişnuită, bunătate, isteţime pătrunzătoare, talent pentru toate artele, modestie, gingăşie. Dar zânele au uitat să-i dea darul de a iubi şi fata nu putea îndrăgi pe nimeni dintre prinţii care veneau la curte să o vadă. Toţi erau încântaţi de frumuseţea ei, de atâta farmec şi talent, se îndrăgosteau nebuneşte de ea, ea însă le mulţumea tuturor cu modestie, dar îi refuza neputând să îngrăgească pe nimeni, rămânea rece. Îi lipsea căldura din suflet şi doar după ce a trecut printr-o aventură, o încercare destul de grea, fiind transformată în fluture, care se consideră simbolul sufletului, a simţit ce înseamnă dragostea şi durerea din adâncul sufletului, a căpătat darul de a iubi. Astfel l-a îndrăgit pe prinţul Viteazul, care era cât pe ce să moară fără ea, şi au rămas împreună ca să domnească „timp îndelungat fericiţi şi uniţi în bună înţelegere”, cum se scrie în poveste.

      35058317_2071654872876226_300487817677504512_oComunicând cu copiii despre calităţile cu care era înzestrată prinţesa, pe care le-ar fi dorit fiecare copil să le aibă, mai ales fetiţele, am ajuns la concluzia  că cea mai preţioasă calitate este să poţi iubi pe cei din jur, pe alţi oameni şi să le poţi aduce în dar dragostea ta. Povestea lecturată va fi veşnic actuală, întrucât este o adevărată şcoală de cultivare a celor mai frumoase calităţi la copii, pentru ca în viitor ei să devină adevăraţi „prinţi şi prinţese”, dezvoltaţi şi educaţi, urmând exemplul Prinţesei Încântătoarea şi a Prinţului Viteazul.

     Am încheiat actvitatea cu o discuţie  despre asemenea fiinţe drăgălaşe ale naturii cum sunt fluturaşii, care, ca florile, înfrumuseţează cu prezenţa sa peizajele verii, unele imagini le-am demonstrat la ecran, precum şi cartea ilustrată  „Prinţesa Fluture” scoasă la lumină de diferite edituri, fotografia cu imaginea autoarei, apoi am delectat copiii cu ghicitori ce ţin de anotimpul vara selectate din cartea „Poeniţa copilăriei”. Cred că Ora de lectură a fost interesantă şi utilă pentru copii.

                                                    Lidia Cîssa, bibliotecară

 

Реклама

Cu zâmbetul prin viaţă


     20180406_093937Viaţa noastră e plină de probleme de tot felul, dar e bine mai des să găsim clipe de bucurie, să mai glumim, să mai zâmbim, că astfel, cu bună dispoziţie, cu suflet luminos, lucrurile merg mai bine, totul ne iese mai reuşit. Sunt mai multe opere literare cu caracter umoristic care ne provoacă râsul, scoţând la iveală nişte deprinderi nedorite. Snoavele sunt nişte texte vesele, cu caracter anecdotic care biciuiesc prostia, lenea, răutatea, minciuna, sunt nişte întâmplări hazlii din viaţa oamenilor de toate zilele.

     Hotărând să-i binedispunem pe copii, ca să le aducem cât mai mult zâmbet pe feţele lor, am invitat la Bibliotecă micii noştri utilizatori de la Academia copiilor „FasTraKids” pentru o Oră de lectură cu genericul „Snoave despre Păcală şi Tândală” selectate din colecţia  de cărţi despre păţaniile celor două personaje comice Păcală şi Tândală  din folclorul nostru. Colecţia de carte a fost scoosă la lumină la Editura „Silvis Libris” de către scriitoarea Silvia Ursache care a cules  şi repovestit aceste snoave. Ora de lectură s-a desfăşurat în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” şi a Campaniei  „Biblioteca Hasdeu Zâmbeşte” în data de 6 aprilie curent.20180406_093952

     Am ales pentru lectură snoave din cartea „Păcală şi Tândală pe când erau mici” şi anume:  „Bănuţul”, „Socoteala lui Păcălici”, „Ca între fraţi”, „Frica de iepuri”, „Scrisoare prietenească” în care se povestesc cazuri amuzante ale copiiior Păcălici şi Tândălică, precum şi una mai măricică,  „Tândală şi luna”, din cartea „ Păţaniile lui Tândală”. Copiii au râs cu poftă  de întâmplările comice din viaţa personajelor. Apoi au repovestit snoavele care le-au plăcut mai mult, antrenându-şi memoria şi îmbogăţindu-şi vocabularul cu noi cuvinte şi expresii, vre-o două au fost înscenate de către ei cu plăcere şi cu mult avânt.

     Ulterior, am rugat copiii să-şi amintească cazuri hazlii care s-au întâmplat cândva cu ei. S-a demonstrat că viaţa lor adesea e presărată cu întâmplări şi situaţii comice care trezeşte gluma, râsul, zâmbetul. Am completat povestirile copiilor cu nişte cazuri vesele din viaţa altor copii din cartea „Să râdem un pic împreună” de Magdalena Catranji. Le-am atras atenţia copiilor că râsul e sănătos şi de folos atunci când sunt motive adevărate de a glumi, de a te amuza, dar să râzi de orice sau de ce nu trebuie, de pildă, să râzi de o bătrânică care s-a împiedicat şi mai nu a căzut, sau de un bătrânel care nu poate urca cu cârja în troleibus, nu e bine, e de prost gust. Le-am amintit şi nişte proverbe din tezaurul poporului nostru la această temă precum: „Un răspuns blând şi glumeţ înlătură mânia”, „Râde ciocanul de nicovală”, „ Râde Tanda de Manda”, „Râde hârbul de oală spartă”, „După râs vine plâns” ş.a. În final, am făcut o poză  împreună cu copiii cu feţe zâmbitoare lângă expoziţia de cărţi „Zâmbetul topeşte gheaţa”.

     20180406_101657Astfel, cu această activitate am încheiat Campania „Biblioteca Hasdeu Zâmbeşte” sub genericul „Zâmbim împreună” la Biblioteca „Hristo Botev” care a cuprins perioada 1-6 aprilie. În cadrul acestei săptămâni ne-am străduit să aducem pe feţele  utilizatorilor noştri zâmbetul, să le creăm o bună dispoziţie. În Sala de împrumut am amenajat expoziţia de cărţi „Zâmbetul topeşte gheaţa” care a avut priză la cititorii noştri, atât la cei mari, cât şi la cei mici, cu unii din ei am făcut câteva postări pe Facebook, în Sala de lectură membrii Serviciului „CinemaParc” au vizionat şi discutat filmul-comedie „Matilida”. Deci să păşim cu zâmbetul prin viaţă, dragi utilizatori!

                                                    Lidia Cîssa, bibliotecară

Grigore Vieru – un bun prieten al copiilor


      27983466_1910053385703043_5551377779722873716_oCred că nu este copil care să nu-l cunoască pe autorul abecedarului „Albinuţa” sau culegerile de versuri „Cartea ghioceilor” ori „Mama” ce întrunesc poezii despre grai, mamă, plaiul natal, Patrie etc. cu care s-au obişnuit din fragedă copilărie – pe mult îndrăgitul scriitor, poet Grigore Vieru care pe parcursul anillor a devenit un bun prieten al copiilor.

     Biblioteca „Hristo Botev” a celebrat ziua de naştere a Marelui poet naţional Grigore Vieru în data de 14 februarie curent prin două activităţi – două ore de lectură, luând drept bază cartea de povestiri pentru copii a scriitorului „Pâine cu rouă”. Ţinând cont de faptul că copiii îl cunosc mai bine pe Gr. Vieru-poetul, mi-am propus să dezvălui pentru ei a doua faţetă a creaţiei scriitorului – pe Gr. Vierul -prozatorul, autorul multor povestiri pentru copii.27912636_1910053222369726_431842914386817791_o

        Prima oră de lectură am desfăşurat-o în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” cu participarea copiilor de la Grădiniţa „Licurici”. Am efectuat lectura povestirii „Câţi ani ai?” de Grigore Vieru din cartea menţionată. Mesajul povestirii este unul foarte de preţ – cât munceşte omul, nu trăieşte fără rost, este bogat prin munca sa, iar cei ce lenevesc irosesc timpul degeaba nu au de ce îşi aminti, nu se aleg cu nimic. ”Dacă munceşti, anii care trec nu mor, se păstrează”, — îi povestea moşul nepotului Dănuţ care era curios să afle cum şi-a păstrat bunelul anii pe parcursul vieţii. Am pus în discuţie povestirea, copii au înţeles cum se păstrează anii ca să nu-i înşiri făfă rost, că trebuie să faci multe lucruri bune, de folos, fapte bune, să ajuţi  părinţii, buneii, fraţii, surorile, prietenii când trebuie. Au povestit cu lux de amănunte ce au învăţat să facă timp de 6-7 ani ai săi, cum îşi ajută rudele.

    27908165_1910247049017010_2483320589996991781_oA doua oră de lectură am organizat-o cu copiii de la Centrul comunitar „Andrieş”. În program am inclus lectura povestirii „Toporul cu coadă de păun” de Grigore Vieru din aceeaşi carte „Pâine cu rouă” a scriitorului. E o povestire şi comică şi serioasă. Din ea se desprinde de asemenea un mesaj profund – omul care munceşte este util pentru cei din jur, este şi frumos, bucură ochii lumii, iar cel lenos – îşi trăieşte viaţa fără folos, treptat devine urât, chiar dacă la început era frumos, este înlăturat de printre oameni şi aruncat la gunoi, asemenea celui topor cu coada de păun care a ruginit de lenevie şi a nimert la gunoi împreună cu diverse vechituri, iar cel care lucra se odihnea pe prispă, era frumos şi strălucea, „că la soare te puteai uita, iar la el ba”, după cum scrie autorul. Deci munca te ridică, iar lenea te strică, aşa se spune şi într-un proverb. Am conversat pe marginea subiectului povestirii, copiii au luat cunoştinţă şi de un rând de proverbe despre hărnicie şi lenevie scise preventiv pe tablă şi citite de copii care confirmă cele lecturate în cadrul orei de lectură.

      La ambele ore de lectură ne-au ajutat să conversăm mai eficient pălărioarele gânditoare colorate, care le plac mult copiilor. Copiii de asemenea au mărturisit ce date cunosc  despre poetul Gr. Vieru, au recitat versuri, grupa de la Grădiniţa „Licurici” a interpretat în cor un  cântec despre mamă pe versurile poetului, apoi copiii au vizionat un scurt  film video cu ajutorul căruia am răsfoit nişte file din viaţa şi activitatea literară a scriitorului Grigore Vieru. Filmul a fost demonstrat la ecranul mare pe fundalul  melodiei „Credeam că viaţa este o poveste” pe versurile poetului interpretată de Sofia Rotaru.27907934_1910246905683691_8475801387029598922_o

     Sufletul copilului este fragil şi curat şi e foarte  important să-l umplem cu bunătate, cu dragoste faţă de tot ce e frumos – faţă de muncă care îl creează pe om, faţă de fiinţele dragi, faţă de aproapele nostru, faţă de limba maternă, plaiul natal, Patrie — aşa considera scriitorul, poetul Grigore Vieru şi prin opera sa se străduie să cultive această dragoste, contribuie la realizarea celui mai nobil scop – crearea unui om cu suflet frumos .

        Sper că orele de lectură dedicate memoriei Marelui poet Grigore Vieru au fost plăcute şi utile pentru copii şi şi-au adus contribuţia la cunoaştera mai profundă a creaţiei Domniei sale.

                                               Cîssa Lidia, bibliotecară

Farmecul magic al poveștilor


       27907789_1907370869304628_6307007733855279108_oMiracolele, misterele, efectele magice în toate vremurile au captat atenția oamenilor. Îndeosebi de curioși față de aceste fenomene sunt copiii. Ținând cont de acest lucru, le-am oferit copiilor de la Academia „FasTrakids” să pătrundă în lumea plină de taine a unei povești despre magie. În data de 12 februarie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” s-a desfășurat Ora poveștii tradițională în cadrul Serviciului „Pasionați de lectură» cu copiii de la instituiția menționată. Programul a inclus lectura poveștii „Magul și maestrul lui” de Frații Grimm, o poveste necunoscută încă pentru acest grup de copii și în genere mai puțin vestită. Copiii cu interes au ascultat povestea despre vrăjitorul cel fioros care s-a învoit să-l învețe pe feciorul unei doamne arta magiei, adică a vrăjitoriei ca profesie, dar care, fiind veclean, nici nu avea de gând să facă acest lucru, despre faptul cum s-a descurcat băiatul de unul singur învățând această artă, pătrunzând în camera tăinuită și citind pe ascuns din cartea groasă despre meșteșugul vrăjilor, ca să-l biruie pe vrăjitorul cel rău. Copiii cu sufletul la gură au urmărit prin audiție lupta crâncenă dintre  vrăjitor și băiat care mai era și ghidat de vrăjitorul pitic cel bun, cum ei s-au transformat prin magie în cal și călăreț, apoi în doi pești, ulterior în cioroi și vulpe, adică avea loc lupta dintre bine și rău. Desigur, băiatul, care devenise și el mag, l-a biruit pe cel bătrân și l-a distrus definitiv, deci binele a biruit răul, cum de regulă trebuie să se întâmple în viață, așa e legea naturii. M-am străduit ca copiii să conștiintizeze mesajul poveștii.27993209_1907370872637961_4717080616963083829_o

        Povestea menționată selectată din cartea „Basme pentru prichindel” este frumos ilustrată, copiii au urmărit subiectul și după ilustrațiile din carte executate de către pictorii Victor Ceaiciuc și Alexandru Tcaciuc. Apoi am discutat cu copiii pe marginea poveștii, care și-au împărtășit cu plăcere impresiile obținute de la lectură, s-au bucurat pentru băiat și mama lui care l-au pedepsit pe vrăjitorul cel rău, maestrul vrăjitoriilor, ce semăna doar groază și fapte rele, spre bucuria oamenilor și vietăților din împrejurime, după cum se scrie în poveste.

        28070523_1907371442637904_1183424432749983389_oUlterior, am conversat despre „magii” contemporani, adică despre clovnii și scamatorii de la circ unde putem urmări în interpretarea acestor artiști diverse scamatorii și trucuri interesante spre satisfacția mai ales a copiilor. Le-am propus doritorilor să fie pentru 1-2 minute „magi” și cu ajutorul „baghetei magice” (o pană colorată de păun) să-și lansese cea mai frumoasă dorință, asigurându-i că cu ajutorul forțelor superioare ale naturii se vor îndeplini, dacă sunt sincere. Copiii cu un deosebit entuziasm au acceptat propunerea, a urmat o serie de dorințe care mai de care — rochii de prințese, păpuși-prințese, cărți cu prințese, mașini cu motoare adevărate, să crescă mai mari căt mai repede etc.

        Am încheiat activitatea cu o victorină adresată copiilor alcătuită pe fragmente din poveștile Fraților Grimm. Copiii au dat dovadă de cunoștințe destul de bune, recunoscând multe dintre povești, mai cu seamă cele mai vestite, cum ar fi „Cenușăreasa”, „Frumoasa adormită”, „Scufița Roșie”, „Alba-ca-Zăpada” și altele. Ne-am despărțit cu siguranța că ne vom mai întâlni și vom călători împreună prin lumea magică a poveștilor.

                                                           Cîssa Lidia, bibliotecară

În lumea de vis a scriitoarei Vera Crăciun


24291424_1811945232180526_6406932047531114073_o

  Să crezi, copile, în soare,

În ochii-mi ce lung te privesc,

În zâmbetu-ţi ca de floare

Şi-n raze ce azi te uimesc!

 Întâlnirile cu cititorii cărţilor scrise, cu cei cărora le sunt adresate cu mult drag acestea sunt foarte necesare pentru scriitori, sunt, în opinia mea, ca un izvor de apă curată, cristalină, răcoritoare pentru sufletul însetat, un izvor de inspiraţie, un imbold spre a crea în continuare, având în faţa ta zeci de ochi visători de  copii şi inimi deschise spre lectura a noi şi noi cărţi.

     O astfel de întâlnire, pe bună dreptate de suflet, a avut loc în data de 30 noiembrie curent la Biblioteca „Hristo Botev”, şi anume întâlnirea scriitoarei Vera Crăciun din Galați (România) cu elevii Liceului Teoretic „George Meniuc”, clasa a IV-a, însoţiţi de profesorii săi. Activitatea a fost una deosebită şi prin faptul că scriitorii de peste  Prut nu vin atât de des în ospeţie pe la bibliotecile noastre şi noi preţuim aceste întâlniri rare, pline de emoţii şi bucurie.

     Scriitoarea i-a făcut cunoscuți pe copiii prezenți cu unele cărți mai ale sale — «Mura» (Iași: PIM, 2014); «Joc de aripi, joc de flori, Prin povești și ghicitori» (Iași: PIM, 2017); Cartea Fermecată şi Magia Nopţii de Crăciun; Fluturaş Auraş; Iepuraşul nostru Ţup, povesteşte despre lup.

     Cartea «Mura» autoarea i-a dedicat-o mamei sale, celei mai scumpe ființe de pe pământ care a și servit drept prototip pentru eroina principală. Despre mamă s-au scris atâtea versuri, atătea lucrări de către mulți scriitori, atătea cuvinte bune s-au spus, dar  în această mică carte, precum și în alte cărți ale sale, după cum remarcă Cezarina Adamescu în cuvântul înainte, autoarea aduce în prim plan figura mamei sale, chipul drag al ei, exprimându-și dragostea și recunoștința sa nemărginită față de mama sa  și bunica sa atât de cald și duios. Aceasta o simțim cu fiece pagină citită.

     În carte se povestește despre copilăria Murei, unei fetițe cu ochi ca mura, drăgălașă, cu părul împletit în cosițe mătăsoase, care alături de cei doi frați au rămas orfani, rămânând doar în grija bunicii sale Dobrița care depunea tot efortul să-i crească, să le ofere tot ce putea. Mura împreună cu frații săi au trecut prin multe încercări, tebuiau să înfrunte viața   grea, de copii fără părinți. A învățat de mică multe lucruri să facă — să facă curățenie, să prășească, să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare și altele, înloc primind o bucată de săpun, o rochie, alte obiecte, ca s-o ajute pe bunica cât putea, dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort. E o povestire emoționantă despre copilăria și maturizarea precoce a unei fete.

     Autoarea a conversat cu copiii despre mamă, copiii au povestit despre mamele sale, și-au exprimat sentimentele față de ea pline de dragoste și mărinimie, despre armonie și ajutor reciproc în familie.24131679_1811945248847191_6429244607018827916_o

     Altă carte «Joc de aripi, joc de flori, Prin povești și ghicitori» Vera Crăciun a dedicat-o nepoților săi, Sofia-Maria și Ianis, cât și, după cum spune scriitoarea, «tuturor copiilor din lume». Și-a propus prin această carte să trezească emoții, să comunice o emoție: «Îmi place tovărășia ei, a emoției, îmi place să ascult șoapta cuvintelor, îmi place să plutesc pe aripa lor… Dacă aș fi copil, aș aspira către înaltele și convingătoarele gânduri artistice, întâlnite în povești, poezii, ghicitori și aș oferi o visătoare, o demnă protagonistă a acestora. De aceea, chem copilăria!». E o carte care presupune un joc — un joc de cuvinte, joc de aripi, joc de flori, de povești și ghicitori. Autoarea cântă, râde, dansează, împrovizează, captează total atenția micilor cititori, care neapărat se transformă în prietenii ei, o întâlnesc și o petrec cu aplauze. Cartea conține și versuri, și proză. Scriitoarea a recitat unele poezii, a dialogat cu copiii despe aceea cum se scrie o poezie, versuri în genere, printr-un joc au încercat să completeze cuvintele lipsă din niște versuri, să găsească rima potrivită, s-au întrecut în măiestrie, agerime, demonstrându-și bagajul de cuvinte acumulat în cei patru ani de școală. Jocul le-a plăcut mult copiilor. S-a pus  accent, de asemenea, pe poeziile despre iarnă, s-a conversat despre sărbătorile de Crăciun și Anul Nou care se apropie de noi cu pași rapizi și sunt niște sărbători pline de fantastică și magie.Aici s-a vorbit despre «Cartea Fermecată şi Magia Nopţii de Crăciun» care i-a scufundat pe copii chiar în atmosfera de sărbătoare.S-au recitat recitat multe poezii:»Gingăşie», «Iată, iarna iar sosește», «Amurg în iarnă», «Pastel» ș.a. Ultima cred că le-a trezit copiilor dorința de a vedea cât mai repede iarna adevărată, cu multă zăpadă, cu fulgi pufoși și sclipitori:

«Ninge și ninge curat,                                                   

Cu alb din lumini picurat

Și fulgul-steluță așterne

Pe uliți bogate troiene!

………………………….

Ninge și-i alb pe pământ

În zare nu-i viscol, nici vânt

Și fulgul-steluță așterne

Castele din albe troiene!»

     Apoi au fost dezlegate ghicitori ingenioase din carte, ceea ce le place mult copiilor.

     Atmosfera în care s-a desfășurat activitatea a fost deosebit de caldă și veselă, copiii au rămas foarte satisfăcuți de lectură și conversații. Sperăm că aceasta nu este ultima întâlnire cu scriitoarea Vera Crăciun, care cu siguranță va scrie noi cărți pentru copii pe care le vom lectura și discuta împreună.

                         Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa