„Montana” – un roman de succes

Anii de copilărie, casa părintească, locul natal, unde ne-am născut și am crescut, sunt lucruri atât de dragi inimii omului încât nu se uită niciodată, de care ne amintim cu căldură și duioșie în suflet atunci când, impuși de soartă, ne mutăm cu traiul în altă parte a țării sau plecăm cu diferite ocazii peste hotare. Dar să ne imaginăm cum ne-am simți dacă am fi siliți să evadăm din acele locuri natale, de lângă ființele dragi în alte țări și să nu dorim să ne întoarcem înapoi pentru că amintirile dor, ne provoacă spaimă, să căutăm acolo, în străinătate, siguranță, liniște, libertate, un viitor mai bun decât acasă? Romanul „Montana” al tânărului prozator Alexandru Popescu ne îndeamnă să ne traspunem în ființa personajului principal Ivan Josan și să chibzuim asupra subiectului din carte, punându-ne întrebarea: cum de a ajuns o parte din populația țării noastre la o asemenea situație? Romanul menționat este propus spre lectură și discuție în cadrul  Programului de lectură „Chișinăul citește 2023”, pentru categoria adolescenți, acesta fiind, în opinia unor critici literari și scriitori, un excelent debut al scriitorului.

         Prozatorul Alexandru Popescu, născut la 26.09.1987 în or. Bender, Republica Moldova, a absolvit Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender, este licențiat în științe ale comunicării al Universității Libere Internaționale din Moldova, a activat în calitate de jurnalist de presă IPN, reporter pentru posturile Jurnal TV și Prime TV de la Chișinău, la Radio Europa liberă, construindu-și o carieră de succes. A montat, de asemenea, filmul „ O viață, trei țări, zece copii”,  premiat în  anul 2017 la Festivalul Internațional de film documantar „Cronograf”, și în același an este distins cu alt premiu prestigios pentru cel mai bun reportaj TV. În aprilie 2022 își începe  activitatea de prozator, debutând cu romanul „Montana”, publicat la Editura „Arc”, penrtu care la începutul anului 2023 primește premiul „Gânditorul din Hamangia” în cadrul Proiectului „Vânturile, valurile”, moderat de scriitorul și dramaturgul Val Butnaru.

         Romanul „Montana” reflectă file dramatice din istoria Basarabiei și anume: tranziția basarabeană, războiul de pe Nistru, viața în Transnistria separatistă, cuprinde perioada de la sfârșitul anilor 80, anul 1992 și până în timpul prezent. Acțiunea se petrece în stânga și dreapta Nistrului și în Anglia. Romanul e interesant consctruit, având 2 planuri, ce interacționează armonis: pe de o parte, aflăm povestea unui copil  dintr-un loc izolat din Bender, o bază  cu vagoane și linii asamblate pentru căi ferate, care ulterior se pomenește într-un stat separatist, autoproclamat, Republica Moldovenească Nistreană, iar pe de altă parte, istoria unui tânăr evadat din Bender sub presiunea evenimentelor, care tinde să-și creeze o carieră de jurnalist, reporter în Anglia, adaptându-se cu greu la stilul de viață european, amintirile despre copilărie și locurile de baștină dureroase fiindu-i o mare piedică, provocându-i chiar probleme de sănătate.

         Titlul romanului – „Montana” – e provocator și miraculos. La prima vedere creează impresia unei cărți de aventuri, despre călătorii cu diverse peripeții desfășurate pe continentul american (unde este și un stat cu același nume), dar de fapt face trimitere la un ceas de mână, foarte popular în anii 80, care nici nu era de producție americană (ducea în eroare acvila și inscripția USA de pe el), ci de cea coreeană sau chineză. Mulți copii și tineri visau să aibă asemenea ceas, deoarece părea unul deosebit: avea calendar electronic, cronometru, ecran luminat, alarmă și 16 melodii diferite. Și eroul nostru, Ivan Josan, își dorea mult să intre în posesia lui, dar îl obține mult mai târziu, ceasul parcurgând o cale dramatică și chiar tragică până ajunge la destinatar. De facto acest obiect anunța sosirea unei noi epoci – a tehnologiilor moderne și deschidere spre lumea globală și pentru țara noastră. Dar s-au găsit forțe, care s-au străduit să împiedice tendința poporului basarabean spre independență, libertate, progres, declanșând un război și teroare contra populației băștinașe.

        Biblioteca „Hristo Botev” s-a încadrat activ în promovarea acestei cărți incluse în Programul de lectură „Chișinăul citește 2023”. Am desfășurat 3 prezentări ale acestei cărți: extramuros, la Liceul Teoretic „George Meniuc”, cu elevii clasei a VI-a ; la bibliotecă, cu elevii claselor a VI-a de la Liceul Teoretic „Al. Ioan Cuza”. Elevii au aflat în baza unor exemple concrete despre viața copiior, adolescenților și adulților din partea stângă a Nistrului, care au trecut prin evenimentele descrise în carte și menționate mai sus, cum acestea le-au influențat viitorul. Prezentarea romanului a fost  însoțită de lectura în voce a unor fragmente importante din text efectuate de către elevi. Vorbind despre roman, am avut intenția ca elevii să înțeleagă până unde se poate ajunge cu umilirea unor oameni pașnici la ei acasă și mai ales cât de profund pot fi afectați ei psihologic în urma acestei terori, să nu fie indiferenți față de orice manifestare a răului, a provocărilor periculoase, să opună rezistență, să prețuiască ceea ce au astăzi, să acorde mai multă atenție și compasiune făță de cei mai triști ca ei.

         Vă recomand, stimați tineri utilizatori, să citiți acest roman, deoarece merită, și să meditați asupra celor lecturate, cu siguranță veți afla lucruri interesante din istoria țării noastre și veți lua și  utile lecții de viață.                                                                                 Lidia Cîssa, bibliotecar

„O călătorie spre centrul pământului” de Jules Verne

Dragii noștri utilizatori ai Bibliotecii „Hristo Botev”, vă provoc să participați la Concursul de lectură „Bătălia Cărților 2022”, ediția a VIII-a. Și în acest context vin cu un Book Trailer, accesați linkul: https://youtu.be/Cl8wjdIM8aA, la romanul „O călătorie spre centrul pământului” de Jules Verne. Vă învit să lecturați acest roman pentru a descoperi voi înșiși aventurile celor trei eroi în drum spre centrul pământului.

         În acest voaiaj veți învăța despre caracteristicile unui explorator ce posedă curiozitate, curaj și multă prudență, iar experiența eroilor acestei istorii cu adevărat fantastice vă vor fascina prin întâmplările din viața Profesorului Otto Lidenburg și a nepotului său Alex.

         Acțiunea romanului are loc în Germana, în perioada secolului al XIX-lea unde profesorul de geologie și minerelogie al Universității din Hamburg, Otto Lidenbrock împreună cu nepotul său Alex au găsit într-o carte veche un manuscris medieval. În acest document ei descifrează un mesaj codificat de pe timpul alchimistului Arne Saknussemm din Islanda, din secolul al XVI-lea. Profesorul, împreună cu nepotul Alex, reușește să descifreze cifrul textului secret. Taina descoperită din manuscris destăinuia despre intrarea secretă ce ducea spre centrul Pământului. Profesorul Lidenbrock împreună cu nepotul său Alex au început pregătirile pentru a merge cât mai urgent în această expediție.

        Pornind din orașul Hamburg (Germania), ei ajung în Islanda. Aici, ei găsesc un pasaj secret cu ajutorul unui ghid local cu numele Hans și ulterior pornesc într-una din cele mai fascinante călătorii de care nu s-a auzit vreodată. Ajunși în adâncul Pământului, ei sunt nevoiți să treacă prin numeroase aventuri întâlnite în calea lor – adevărate comori științifice, au întâlnit în calea sa un om uriaș de patru metri, o pădure înaltă de Ciuperci, Palmieri, Chiparoși, Tui, conifere, plante agațătoare, o câmpie plină de oase asemănătoare cu un cimitir imens. Uimitoarea surpriză le fusese atunci când profesorul descoperise un craniu descârnat a unui cadavru omenesc, și nu numai unul. Eroiii noștri au văzut și o mare subterană, diferiți dinozauri, o mină de cărbuni, lumini uimitoare, flori fără miros și multe alte lucruri ciudate pe care le veți descoperi lecturând cartea.

         Cu adevărat o istorie captivantă. Modul în care autorul Jules Verne vedea planeta noastră (la sens fizic) cu considerația dublării de oglindă a vieții în toate straturile nevăzute contemporanietății, volumul dat este un tratat cu tribut științific.

         Dragii noștri cititori, viitorul este în mâinile voastre, prin urmare și cursul vieții este al vostru – visați, cercetați, descoperiți.

                                                    Olga Aga, bibliotecar.

Despre bani pe înțelesul copiilor

Cu siguranță, toți părinții își iubesc copiii, le doresc tot binele din lume, îi protejează, îi îdestulează cu de toate, dar adesea întrec măsura oferindu-le totul de-a gata, îndeplinindu-le orice dorințe și capricii. Din acest motiv unii copii ajung la majorat și nu pun preț pe lucrurile de care se folosesc, pe banii consumați, nu pot administra corect banii de care dispun. De aceea, educația financiară ar fi bine venită în familie și în instituțiile de învățământ. Se spune că în unele țări, spre exemplu în cele nordice, copiilor de mici li se vorbește de bani, de lumea finanțelor, desigur  cu noțiuni ușor de reținut, pe înțelesul lor. Acolo se pune mare accent pe educația financiară la copii. Pe la vârsta de 5 ani copiii au deja carduri personale, învață să folosească sistemul bancar,  învață valoarea banilor. E salutabil acest lucru și cred că ar trebui să preluăm această experință utilă spre a o pune în aplicare și în țara noastră.

            Ținând cont de acest fapt și reacționând la rigorile timpului, am decis să organizăm o activitate cu tema în cauză. Astfel, în data de 8 aprilie, la Biblioteca „Hristo Botev” s-a desfășurat Atelierul „Educația financiară” susținut de Nadejda Boșcaneanu, profesoară la Colegiul Național de Comerț al ASEM, cu elevii cl. a VI-a  de la Liceul Teoretic „George Meniuc”. La început, profesoara a făcut un excurs în istoria banilor: ce sunt banii, cum au apărut. Elevii au aflat că până la apariția banilor, se făcea schimb de mărfuri, apoi au apărut bancnotele de metal după descoperirea zăcămintelor, cănd chinezii au inventat hârtia, au apărut banknote de hârtie, ulterior au fost emise cardurile bancare. Profesoara a menționat că unele bănci emit carduri pentru copii, dar pe care le deschid părinții. Elevii s-au familiarizat cu asemenea noțiuni bancare ca : buget, credit, card, venit, cheltuieli, depozit de bani ș.a. S-a acordat atenție și bancnotei naționale, s-a vorbit despre istoria ei : cănd a fost schimbată rubla cu leul (1993), când au apărut monedele metalice (2018). S-a vorbit despre venit și chetuieli, bugetul familiei, cum să-ți planifici un buget personal, despre nevoi și dorințe. S-a atras atenție că ca să-ți creezi un buget personal echilibrat e necesar să-ți planuifici veniturile și cheltuielile. Profesoara le-a dat elevilor sfaturi utile pentru gestionarea corectă a banilor. Desigur, copiii nu muncesc, nu primesc salarii, dar pot să-și adune niște bani de la o mică afacere personală, câștigați de la rude și trebuie corect folosiți, nu aruncați în vânt, pe fleacuri. E bine acest venit să fie împărțit în 3 sume: o parte vor fi planificate pe lucruri mai mari – de a procura o bicicletă, un telefon mobil, o tabletă ș.a.; altă parte – pentru cheltuieli mici, jucării, cărți filme ș.a.; a treia parte — pentru fapte bune, de caritate, de a oferi un lucru de folos cuiva la necesitate. Astfel, tinerii vor învăța să economisească, să pună preț pe bani, să nu-i folosească inutil, să învețe aceste lucruri până a ajunge la majorat, ca să pășească mai sigur pe calea vieții. Vor învăța să aibă răbdare, să fie cumpătați, să facă alegeri corecte, ce are valoare, să amâne plăcerile imediate, pentru un obiect  mai de valoare, ce înseamnă dorință și nevoie, să fie realiști, să-și creeze un buget echilibrat, să coinștiințeze faptul că totul trebuie făcut cu echilibru și măsură. Rebusul propus elevilor spre dezlegare, precum și discuțiile desfășurate pe parcurs au întărit cunoștințele obținute, iar sfaturile oferite de profesoară la temă sperăm că le vor fi de folos lor, viitorilor lucrători și specialiști în diverse domenii ale economiei naționale. Educația financiară nu e despre bani, e despre viață, e necesar de înțeles că să fii econom, nu înseamnă să fii zgârcit, ci să fii prosper.

           

Lidia Cîssa, bibliotecar

Descoperă secretele fericirii

În ultimul timp tot mai mulţi utilizatori, în fond tineri, solicită cărţi de ordin psihologic. Ne bucură acest fapt, deoarece demonstrează că tineretul actual este interesat de starea emoţională şi psihologică a sa, a celor din jur, caută căi de a ajunge la o stare de bine, o stare confortabilă, de satisfacţie în raport cu viaţa sa, statutul său social, caută fericirea, care îi poate asigura o armonie cu sine însişi, cu familia sa, cu cei din anturajul său, căci doar astfel putem construi o societate fericită, prosperă.

         Ce este fericirea? Probabil orice om ajunge cândva să-şi adreseze această întrebare şi fiecare înţelege fericirea în felul său: pe unul îl face fericit serviciul care îl satisface, pe altul — când este înţelegere în familie, pe al treilea — îmbrăcămintea luxoasă sau casa de lux, unii sunt fericiţi când se alimentează calitativ şi gustos etc. Noţiunea de „fericire” e tălmăcită  şi de oamenii iluştri extrem de variat. De exemplu, scriitorul Lev Tolstoi considera că „fericirea este plăcerea care nu se repetă”, Fr. Schiller era de părere că „fericit este cel ce învaţă să accepte ce nu poate schimba”. În opinia scriitoarei franceze Agnes Martin Lugand, cărţile căreia sunt foarte solicitate actualmente, „oamenii fericiţi citesc cărţi şi beau cafea”. O altă opinie a renumitului militant pentru drepturile omului din India Mahatma Gandi ce e, cred eu, una dintre cele mai superbe determinări a fericirii  sună astfel: „Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci”. Aşi putea continua şirul de opinii la nesfârşit…, cert este faptul că pe oamenii de pretutindeni şi din toate epocile i-a frământat această problemă – ce este fericirea şi cum o putem obţine.

         De menţionat că puţine cărţi sunt scrise despre acest sentiment sau stare pozitivă cum e fericirea, plăcerea de a trăi. Psihologii, medicii, psihoterapeuţii sunt preocupaţi de stările negative prin care trec oamenii – diverse boli, depresii, melancolii etc., căutând căi de izbăvire sau de evitare a acestora. Cartea lui Stefan Klein „Formula fericirii”, ce a devenit bestseller în Germania, bucurându-se de un mare succes, ne face cunoscuţi cu descoperirile neuropsihologiei moderne cu referire la obţinerea stării de fericire atât de mult căutată şi râvnită de milioane de oameni. Autorul nu oferă  reţete concrete de fericire, ci cunoştinţe care pot fi folosite  în viaţa de toate zilele şi pot contribui la obţinerea acestei stări foarte preţioase. Scriitorul susţine că nu există o formulă a fericirii universală, ea poate fi doar individuală precum e personalitatea omului – unică.

Cartea „Formula fericirii” ne dezvăluie două descoperiri din domeniul neuropsihologiei care sunt foarte importante în găsirea răspunsului la diverse întrebări cu privire la fericire. Prima este că creierul omului, adică mintea noastră, e predispusă pentru bucurie, plăcere, euforie, deci sentimentele pozitive la noi sunt înnăscute. Altă descoperire, şi mai surprinzătoare, este faptul că creierul nostru se află în continuă schimbare. De fiecare dată când învăţăm ceva nou, creiereul nostru se transformă, şi nu doar gândurile, ci şi emoţiile se modifică. Adică, putem deveni mai fericiţi printr-un antranament adecvat. Putem exersa tendinţa noastră spre fericire, susţine autorul, aşa cum învăţăm, de exemplu, o limbă străină.

În paginile cărţii veţi găsi sfaturi preţioase despre cum poţi folosi descoperirile neuroştiinţei pentru a duce o viaţă mai fericită. Există, consideră autorul, şase miliarde de oameni şi şase miliarde de căi spre fericire. Dar important e faptul că fericirea poate fi găsită. Cartea vă oferă un suport esenţial în realizarea acestui scop. Vă recomand să citiţi această carte scrisă cu multă iscusinţă și o puteți împrumuta din colecția Bibliotecii „Hristo Botev”. Lectură plăcută şi utilă, stimaţi utilizatori! Vă doresc să căutaţi şi să găsiţi fericirea.

                                                     Lidia Cîssa, bibliotecar       

Dacă vrei să fii fericit – schimbă-te!

Se întâmplă în viață perioade când simți că te copleșește rutina și forfota zilnică, când parcă te învârți pe loc și nu te poți mișca înainte, ceva te încurcă – operații pe care le îndeplinești zi de zi ca un robot, fără să le conștientizezi, lucruri inutile ce te înconjoară, obiceiuri ce trebuie deja depășite ș.a., atunci urmează un sfat: țipă cât poți, fă un efort și schimbă-te. Aceasta este ideea de bază a romanului „Țipă cât poți” semnat de scriitoarea și jurnalista română Moni Stănilă, cunoscută publicului cititor datorită cărților sale „Războiul solomonarilor”, destinată copiilor, și „Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”, despre sculptorul Constantin Brâncuși, precum și numeroaselor articole publicate în ziarul „Timpul” ce te îndeamnă să meditezi asupra multor probleme sociale și psihologice de importanță majoră. Romanul „Țipă cât poți” de Moni Stănilă este inclus în Programul de lectură „Chișinăul citește 2021”, inițiat de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și promovat de către  toate bibliotecile publice, inclusiv Biblioteca „Hristo Botev”, se propune spre lectură categoriei de vârstă adolescenți.

            Din start aș vrea să menționez că cartea dată este una neobișnuită,   surprinzătoare, în care fantasticul  se îmbină cu realitatea ca în basme. Se știe că e necesar să trăim cu prezentul, așa scrie și în „Biblie”, să nu ne tânguim de trecut care nu ne-a realizat visele, dorințele, careva necesități personale, să nu ne chinuim încercând să palpităm viitorul nostru care ne pare uneori cețos, neclar, nesigur. Însă  nu e vorba să ne dezicem absolut de trecut sau viitor intenționând să făurim prezentul care să ne satisfacă, deoarece trecutul, prezentul și viitorul sunt legate vital între ele, constituind un tot întreg, ficare om trece neapărat prin acest ciclu.

            Eroina principală este o scriitoare și jurnalistă de patruzeci de ani care aparent are o viață normală, un job, un soț iubitor și s-ar părea că ar trebui să fie mulțunită de ea. Dar iată că ea, numită Una, cea din prezent, se trezește într-o bună zi dându-și seama că trăiește prea monoton, făcând zilniuc aceleași lucruri și simte necesitatea de a schimba urgent ceva în viața sa, chiar ceva radical. Astfel, începe cu schimbarea mobilierului, înlocuind  patul vechi cu altul nou, apoi își face bagajele, își ia un bilet la avion și aterizează într-o pădure din Cehia. De aici încep aventurile Unei și romanul propriu-zis. Într-un fel situația se aseamănă cu călătoriile lui Alice, dar nu prin Țara Minunilor, ci prin Țara Timpului. Aici Una se întâlnește cu alte personaje care reprezintă alte fațete ale sale din diferite perioade ale vieții – Noua, Prima, Drei (cea mai tânără de 17 ani), a Opta și în final Alta. Ele discută între ele, polemizează, în prezența  falnicilor stejari din pădure care participă la comunicare, încercând să le ajute. Astfel eroina noastră încearcă să se înțeleagă pe sine – cea din trecut, cea din prezent și cea din viitor, cum se va shimba, ce trebuie să înlăture din trecut, din prezent, ca să se renască din  nou pentru o viață nouă – mai bună, mai calitativă. Înțelege că această transformare poate fi dureroasă,  întrucât nu poți șterge totul, mai ales amintirile plăcute, frumoase, unele relaţii sau persoane cândva dragi sufletului.

            În roman găsim, de asemenea, rețete culinare interesante, delicioase cu care se delectau personajele noastre. Prinre rânduri selectăm și multe gânduri curioase ce merită atenție. Spre exemplu: „Nu cred că un om începe să îţi placă treptat. Îţi place deodată ”; „Ceea ce nu ne putem aminti, nu am trăit”; „Doar ca om o pot lua de la capăt. La orice vârstă” ş.a  

            „O carte aleasă e un bun prieten”, spune un proverb român. „Cărțile bune te fac să-ți pui întrebări”, scria cândva Scott Westerfeld. Vă recomand să lecturați cartea „Țipă cât poți” de Moni Stănilă, dragi tineri utilizatori și chiar cei de vârstă mai solidă, și dacă veți simți nevoia de a vă shimba – schimbați-vă, ca să fiți mai împliniți, mai fericiți.

                                                                                 Lidia Cîssa, bibliotecar