„MAGONIA” de Maria Dahvana Headley


     Scan10002 Aza, personajul principal al cărții, este o tânără care suferă de o boală misterioasă din cauza căreia îi vine foarte greu să respire, să vorbească, să trăiască. Sprijinul și ajutorul pe care îl primea de la medici erau medicamentele și unica speranță că mai reușesc să o mențină în viață. Odată, când Aza a văzut o corabie în cer, familia ei considera că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza știa că nu este o halucinație, ea putea să audă când cineva de pe vas o striga pe nume. Numai unicul și bunul ei prieten Jason o înțelegea și o credea, băiatul care întotdeauna era alături de ea, pentru care ea ar fi avut niște sentimente mai mult decât prietenești. Înainte ca fata să se gândească mai bine la asta, se întâmplă un lucru foarte groaznic. O boală grea captivase fata și ea a trebuit să plece într-o altă lume, undeva sus, în Magonia, departe, unde nu simțea durere și putea să respire de una singură pentru prima data, unde simțea o putere imensă, pe care o folosea pentru a schimba lumea. Magonia și Pământul se aflau în pragul unui război, iar soarta întregii omeniri stătea în mâinile Azei, inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei? Aza are unul dintre cele mai puternice caractere feminine ce se întâlnește foarte rar la femei. Ea ne învață să nu ne fie teamă de moarte, de ”viața de dincolo” și de gândul cum a putut pleca din lumea asta atât de devreme. Un singur lucru pe care îl adora la viața ei era Jason, prietenul ei care o făcea să se simtă normală și sănătoasă. Lăsând totul în urma sa, Aza plecase într-o altă lume, una magică, fascinantă si cu o mulțime de secrete. Era o lume minunată, plină de magie.

     Am călătorit cu Aza pe tărâmul ei natal, am aflat secretele imperiului din cer, am plâns, am râs împreună cu ea. Această carte este frumoasă, interesantă în cât mi-a frânt sufletul. Dragostea și familia sunt punctele centrale în carte. Odată cu apariția volumului II, sunt pregătită psihologic să mă întorc în acest tărâm de vis… Şi deşi este greu pentru mine să termin această colecție de cărți, ea fiind atât de aproape de inima mea, trebuie să o citesc, ca să ştiu ce se întâmplă mai departe…

     Stimați adolescenți, vă îndemn să citiți această carte cu conţinut fantastic, toamna sau iarna, pentru că această perioadă este foarte semnificativă.

     Vă recomand, recomand, recomand!

                                                                            Olga Aga, bibliotecară

Реклама

Un roman provocător pentru cei tineri


cartea Anna Tood      „După ce ne-am întâlnit” este o carte, de care dacă te apropii și odată ce pui mâna pe ea, nu poți să o lași neterminată, o carte care te trece prin caruselul emoțiilor. Tessa, o fată cuminte, silitoare și ordonată, devenind studentă, ajunge să locuiască la cămin unde se face cunoscută cu mai mulți tineri și tinere de vârsta ei. Aici îl întâlnește pe tânărul cu numele Hardin care îi schimbă viața radical. Colega de cameră, cu părul roșcat strălucitor, plină de tatuaje colorate, machiată cu o tonă de creion dermatograf, era în felul ei diferită. Cu toate că condițiile din cămin nu sunt din cele mai bune, Tessa nu vrea să schimbe camera. Băiatul cu accentul britanic, tatuajele și cu părul răvășit  Hardin este  și el diferit de băieții pe care Tessa  i-a mai cunoscut până acum. Este un băiat arogant și crud, pe care nu știe pentru ce l-a îndrăgit, probabil pentru felul în care o sărută și care a trezit în ea o pasiune cum n-a mai cunoscut cândva. Deși este respinsă, Tessa e hotărâtă să insiste și să-l găsească pe adevăratul Hardin, cu toate că are deja iubitul perfect care ține foarte mult la ea  și face totul pentru ea. Oare pentru ce ea a dorit să lupte, pentru ce își calcă mândria în picioare? Oare să fie vorba de… dragoste?

     Romanul „După ce ne-am întâlnit” de scriitoarea Anna Todd  chiar de la început trezeșțe interesul  cititorului prin certurile numeroase cu împăcări, despărțiri, cu personaje enervante, care te fac să nu ții cont de timp, dar să citești pagină cu pagină într-un ritm incredibil de rapid. Făcând cunoștință cu colega de cameră și grupul ei de prieteni țăcăniți, atât de diferiți de toată lumea ce o cunoscuse,  la început era intimidată, dar foarte repede s-a integrat în nebunia lor, bucurându-se de  această lume pe care nu o mai văzuse până atunci.

      Această tânără, Tessa, o adolescentă model, ajunsă la facultate cu o serie de burse, educată numai de mama care mereu o controla și îi amintea ce are de făcut, să nu uite de teme și toate celelalte, fata care pregătea toate temele cu câteva zile înainte de ore, o fată ce seamănă cu fetele ce studiază la pension, s-a schimbat radical. A ales să stea la cămin, dar nu a știut că va întâlni o așa colegă plină de tatuaje și un așa tânăr cu un  comportament obraznic și de care avea să se îndrăgostească. Între Tessa și Hardin începe o relație. După ce în camera lui Tessa, la un moment nepotrivit, pică Noah în momentul când Tessa intră împreună cu Hardin, atunci între ei se iscă o ceartă și pe loc  Hardin înțelege că nu poate să o piardă, făcându-i o declarație incendiară în care îi spune că  trezește în el dorința să fie mult mai bun…

      Stimați adolescenți,  dacă doriți să aflați ce urmează în continuare în acest roman, să trăiți împreună cu personajele emoțiile, tristețile și bucuriile, vă invităm să vizitați biblioteca „Hristo Botev” și să lecturați romanul „După ce ne-am întâlnit” de Anna Todd.

                                                                    Olga Aga, bibliotecară

 

Cartea „Absolut tot” de Nicola Yoon


      isSă ai de toate, să nu duci lipsă de nimic e bine, însă fără comunicare, de unul singur nu vei putea să trăieşti nici chiar fiind  într-o colivie de aur, vei dori să ieşi la libertate, să zbori în înaltul cerului, să fii mângâiat şi încălzit de razele soarelui, să simţi plăcerea vieţii. Aceste meditaţii izvorăsc din cartea „Absolut tot” de Nicola Yoon.

      Nicola Yoon în noua sa carte „Absolut tot” ne povesteşte despre o tânără cu numele Naddy care există şi atât… Cândva a şi trăit. Până la acel accident cu maşina, care i-a luat tatăl şi fratele rămânând singuratică şi plină de durere. Mai târziu află că suferă de o boală ce devine letală în momentul când părăseşte mediul steril în care trăieşte. De atunci zilele ei devin lungi şi triste, aniversările ei sunt toate la fel, dar sărbătorile ei parcă s-ar repeta în fiecare an. Fata continuă să existe. Nu atinge pe nimeni, nu ştie ce este o îmbrăţişare de băiat  sau cum ar fi să petreci o noapte cu prietenii. Câte o dată ne surprind chiar şi persoanele ce le cunoaştem, le observăm schimbările ce le obţin sub influenţa cuiva. Asta se întâmplă şi în carte, dar cel ce o face pe fată să viseze a merge desculţă  prin iarbă este noul său vecin, Ollie. Fata credea că boala ei s-a agravat brusc, dar adevărul este altul. Şi oare care să fie boala? Unde să existe antibioticul împotriva dragostei?

      O prietenie  se naşte pe cheat la diferite ore ale zilei, doar dragostea nu are nevoie de lumină, o dragoste adevărată poate să înflorească şi la întuneric,  pentru ca mai târziu să se ivească la suprafaţă. Acel moment în care se apucă de mâini pentru prima dată şi primul sărut fata nu le va uita pe tot parcursul vieţii sale. Nici despărţirea cauzată de mama sa.

      Dar să spună cineva oare iubirea a perdut vre-o dată o luptă? A putut, ea, iubirea, să plece capul în faţa cuiva? Niciodată! Nici chiar în faţa  părinţilor.

      Naddy ar da propria sa viaţă pentru câteva zile de fericire. Acel pariu a lovit viaţa fetei asemeni unui ciocan, care a sfărâmat minciuna ce a fost piatra de temelie a vieţii sale. Oare cine să fie bolnavul?  Oare cât poate să ierte o fiică mamei sale? Răspuns la aceste întrebări veţi găsi dacă citiţi această carte.

      Recent  Biblioteca „Hristo Bortev” şi-a îmbogăţit colecţia cu noi cărţi una dintre care este „Absolut tot” de Yoon Nicola. Stimaţi adolescenţi şi utilizatori, vă invităm să vizitaţi Biblioteca  „Hristo Botev”  şi să lecturaţi acest roman foarte atrăgător.

                                                            Olga Aga, bibliotecară

Fetița cu nume ciudat


Без названия

Shafak, Elif. Fetița căreia nu-i place numele său / Elif Shafak ; trad. din lb. turcă de Sunia Iliaz Acmambet. — Iași: Polirom, 2016. — 146 p.

       Într-un oraș din Turcia trăia o fetiță cu un nume ciudat. Vă închipuiți, nu o chema Viorica, Camelia, Crina, Lăcrămioara sau alt nume de floare frumoasă și mirositoare, dar Sarkiz Sardinia, adică Mușcată Curgătoare, o floare care nu făcea altceva decât să atragă păsările colibri.

      Sarkiz Sardinia era o fetiță inteligentă, îndrăzneață, cu un bagaj bogat de imaginație, dar căreia nu-i plăcea deloc numele său care, i se părea ei, o încurca în viață. Fetița nu avea surori și frați, din pricina numelui nu avea nici prieteni (fiindcă unii râdeau de numele ei!) și singurele amice ale ei au  devenit cărțile, găsind o asemănare între ele și sine, care de asemenea nu sunt chiar fericite, fiind  amenințate cu dispariția de către calculatoare, laptopuri, telefoane mobile. Fetița încearcă să-și salveze prietenele sale inteligente, dând dovadă de mult curaj și ingeniozitate.

       Toată această istorie captivantă o găsiți în cartea „Fetița căreia nu-i plăcea numele său” de scriitoarea Elif Shafak apărută în colecția „Junior” și propusă spre lectură de Concursul „Bătălia cărților” pentru copiii de 11-14 ani. Lectură plăcută, dragi copii, Sarkiz Sardinia are nevoie de mulți prieteni!

                                                           Lidia Cîssa, bibliotecar

 

Visele devin realitate!


975428   Keating, Lucy. Arta visării/ Lucy Keating; trad.: Ana Dragomirescu. — București: Editura Trei, 2016. — 324 p.

   Vârsta adolescentină e vârsta celor mai dulci vise, cine nu știe! Dar ce este visul, mulți se întreabă? Ce este realitatea? „Viața este un vis. Apoi te trezești”, – acesta este motto-ul cărții „Arta visării” de scriitoarea americană Lucy Keating ce face parte din cărțile propuse spre lectură de Concursul „Bătălia cărților” în anul 2018 pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani. Cartea  îndeamnă la meditație și dezvăluie niște secrete ce țin de arta visării.

       „Arta visării” e scrisă în formă de jurnal, un jurnal al viselor. Alice, personajul central, visează la o relație frumoasă și l-a inventat pe Max, un tip perfect care îmbină toți bărbații pe care fata i-a adorat încă din copilărie. Împreună călătoresc prin toată lumea, ba călăresc pe elefantul roz, ba îi vezi bătându-se cu biscuiți în Muzeul Metropolitan de Artă sau săvârșind alte perepeții… și se îndrăgostesc nespus de mult unul de altul. Alice rămâne foate mirată când pe băiatul viselor sale îl descoperă stându-i chiar alături la ore, numai că el nici idee nu are cine este ea…

       Lectură plăcută, dragi utilizatori, însușiți arta visării citind această carte și vă veți convinge că visele pot să devină realitate, ci nu doar să rămână un miraj!

                              Lidia Cîssa, bibliotecar