Romanul „Vrăjitoarea de la iazul Merlei” de Elizabeth George


        Romanul  „Vrăjitoarea de la iazul Merlei” de scriitoarea Elizabeth George Speare vine să-i adune pБез названияe tinerii cititori în minunata lume a cărţilor, acolo unde viaţa este colorată în mulțimea de culori a curcubeului, iar oamenii cu sufletul bun  ar trebui să fie mereu apreciați și  să câștige.

       Eroina principală a romanului Kit Tyler, o tânăra în vârstă de 17 ani, face o călătorie cu corabia „Delfinul”, pe fluviu, și se îndreaptă spre Wethersfield,  locul unde locuiește unchiul şi mătuşa ei. Pentru acea  perioada a  secolului al XVII-lea, ca o copilă, să poată să înoate şi să citească era uimitor pentru toți cei din jur. Fata la vârsta ei avea calităţi demne de invidiat, care depăşeau cu mult tipul femeilor anilor 1687. Imediat după moartea bunicului, Kit a fost nevoită să vândă tot ce-i rămase: terenuri, casa, sclavii şi chiar mobila, pentru a achita toate datoriile. Rămasă singură pe lume şi fără ajutor, a decis să meargă la sora mamei sale. Şi-a strâns toate lucruşoarele ce le mai avea în şapte cufere, a urcat pe un vas şi dusă a fost. Dar, ca această călătorie să aibă loc, tânăra a fost nevoită să o vândă pe negresa care o slujea.

     Mătuşa Rachel Wood avea două fetiţe, pe Mercy şi Judith. Pentru acestea despachetarea cuferelor verişoarei lor a adus multă bucurie căci fetele nu mai văzuseră niciodată atâta bogăţie şi frumuseţe: rochii, jupoane, papuci sau bonete, toate acestea reprezentau o exclusivitate pentru ochişorii curioşi ai celor două verișoare. Viaţa în casa familiei Wood era total diferită de traiul cu care era obişnuită Kit; aici, nu existau servitori aşa că toate treburile gospodăreşti trebuiau săvârşite de membrii familiei; torsul, gătitul, săpatul şi chiar curăţenia erau treburi zilnice şi la îndemâna oricui. Bine, nu chiar a oricui, ci doar a celor ce erau învăţaţi cu munca, nu în cazul lui Kit, ce era obişnuită cu servitori. Cunoaşterea alfabetului și cititul o ajută enorm pe Kit în noua sa viaţă; Kit împărtăşește cunoştinţele sale copiilor nevoiaşi, de unde primește chiar un mic salariu unde fiecare copil plătea patru pennies pe săptămână, altă dată  în loc de bani, plăteau  ouă, lână sau alte lucruri dintre-astea. Astfel, tânăra Kit îşi va putea ajuta noua familie, căci la treburile gospodăreşti nu se prea pricepe deloc. Fiecare produs primit este ca o mană cerească pentru familia Wood. Atunci când Kit a decis să organizeze o piesă de teatru unde elevii au devenit actori a fost o alegere proastă ce i-a pus serviciul de profesoară în pericol. Întristată cu lacrimi pe faţă, fata a alergat cât a putut de repede la Lunca Mare, un loc splendid, cu aer curat şi verdeaţă cât vezi cu ochii. Aceasta a fost ziua în care Kit a întâlnit-o pe bătrâna Hannah Tupper, bătrânica  ce era singurică, departe de lume doar cu pisicile şi caprele sale dar despre care oamenii vorbeau că este o vrăjitoare. În casa acestei bătrâne, Kit a găsit o mâncare caldă, o vorbă bună şi o linişte sufletească, cum nu mai văzuse la nimeni de când sosise pe meleagurile de aici. Kit era deosebită și de la ea venea o rază de lumină și căldură. Ea îi făcuse zilele mai frumoase bătrânei Hannah cu vizitele şi discuțiile sale. Totul era bine, dar într-o bună zi o boală necunoscută a apărut pe meleagul satului și a pus stăpânire pe copilași. Unii mai fragili au pierdut lupta cu viaţa și decedau. Dar, cu părere de rău părinţii disperați, credeau că poate fi un blestem ce a căzut asupra lor din cauză că au adăpostit-o  pe bătrâna Tupper. Pentru răzbunare s-au adunat bărbaţi şi femei și au pornit  spre casa bătrânei cu gândul de a-i pune capăt zilelor, însă Kit a reușit să o salveze pe bătrâna doamnă de furia oamenilor. A urcat-o pe barca Delfinul ce urma să o ducă acolo unde prietenul său Nat va avea grijă de Tupper și de pisica sa. Pentru fapta sa, fata urma să primească o pedeapsă. Pedepsele pe atunci erau dure, se tăia nasul, urechea sau se însemnau pe corp cu fierul încins ș.a. A fost pedepsită fata ori nu, vei putea afla doar citind romanul „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei”. Vă  recomand să lecturați acest roman deosebit de interesant.

                                                                                     Olga Aga, bibliotecară

Реклама

„MAGONIA” de Maria Dahvana Headley


     Scan10002 Aza, personajul principal al cărții, este o tânără care suferă de o boală misterioasă din cauza căreia îi vine foarte greu să respire, să vorbească, să trăiască. Sprijinul și ajutorul pe care îl primea de la medici erau medicamentele și unica speranță că mai reușesc să o mențină în viață. Odată, când Aza a văzut o corabie în cer, familia ei considera că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza știa că nu este o halucinație, ea putea să audă când cineva de pe vas o striga pe nume. Numai unicul și bunul ei prieten Jason o înțelegea și o credea, băiatul care întotdeauna era alături de ea, pentru care ea ar fi avut niște sentimente mai mult decât prietenești. Înainte ca fata să se gândească mai bine la asta, se întâmplă un lucru foarte groaznic. O boală grea captivase fata și ea a trebuit să plece într-o altă lume, undeva sus, în Magonia, departe, unde nu simțea durere și putea să respire de una singură pentru prima data, unde simțea o putere imensă, pe care o folosea pentru a schimba lumea. Magonia și Pământul se aflau în pragul unui război, iar soarta întregii omeniri stătea în mâinile Azei, inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei? Aza are unul dintre cele mai puternice caractere feminine ce se întâlnește foarte rar la femei. Ea ne învață să nu ne fie teamă de moarte, de ”viața de dincolo” și de gândul cum a putut pleca din lumea asta atât de devreme. Un singur lucru pe care îl adora la viața ei era Jason, prietenul ei care o făcea să se simtă normală și sănătoasă. Lăsând totul în urma sa, Aza plecase într-o altă lume, una magică, fascinantă si cu o mulțime de secrete. Era o lume minunată, plină de magie.

     Am călătorit cu Aza pe tărâmul ei natal, am aflat secretele imperiului din cer, am plâns, am râs împreună cu ea. Această carte este frumoasă, interesantă în cât mi-a frânt sufletul. Dragostea și familia sunt punctele centrale în carte. Odată cu apariția volumului II, sunt pregătită psihologic să mă întorc în acest tărâm de vis… Şi deşi este greu pentru mine să termin această colecție de cărți, ea fiind atât de aproape de inima mea, trebuie să o citesc, ca să ştiu ce se întâmplă mai departe…

     Stimați adolescenți, vă îndemn să citiți această carte cu conţinut fantastic, toamna sau iarna, pentru că această perioadă este foarte semnificativă.

     Vă recomand, recomand, recomand!

                                                                            Olga Aga, bibliotecară

Un roman provocător pentru cei tineri


cartea Anna Tood      „După ce ne-am întâlnit” este o carte, de care dacă te apropii și odată ce pui mâna pe ea, nu poți să o lași neterminată, o carte care te trece prin caruselul emoțiilor. Tessa, o fată cuminte, silitoare și ordonată, devenind studentă, ajunge să locuiască la cămin unde se face cunoscută cu mai mulți tineri și tinere de vârsta ei. Aici îl întâlnește pe tânărul cu numele Hardin care îi schimbă viața radical. Colega de cameră, cu părul roșcat strălucitor, plină de tatuaje colorate, machiată cu o tonă de creion dermatograf, era în felul ei diferită. Cu toate că condițiile din cămin nu sunt din cele mai bune, Tessa nu vrea să schimbe camera. Băiatul cu accentul britanic, tatuajele și cu părul răvășit  Hardin este  și el diferit de băieții pe care Tessa  i-a mai cunoscut până acum. Este un băiat arogant și crud, pe care nu știe pentru ce l-a îndrăgit, probabil pentru felul în care o sărută și care a trezit în ea o pasiune cum n-a mai cunoscut cândva. Deși este respinsă, Tessa e hotărâtă să insiste și să-l găsească pe adevăratul Hardin, cu toate că are deja iubitul perfect care ține foarte mult la ea  și face totul pentru ea. Oare pentru ce ea a dorit să lupte, pentru ce își calcă mândria în picioare? Oare să fie vorba de… dragoste?

     Romanul „După ce ne-am întâlnit” de scriitoarea Anna Todd  chiar de la început trezeșțe interesul  cititorului prin certurile numeroase cu împăcări, despărțiri, cu personaje enervante, care te fac să nu ții cont de timp, dar să citești pagină cu pagină într-un ritm incredibil de rapid. Făcând cunoștință cu colega de cameră și grupul ei de prieteni țăcăniți, atât de diferiți de toată lumea ce o cunoscuse,  la început era intimidată, dar foarte repede s-a integrat în nebunia lor, bucurându-se de  această lume pe care nu o mai văzuse până atunci.

      Această tânără, Tessa, o adolescentă model, ajunsă la facultate cu o serie de burse, educată numai de mama care mereu o controla și îi amintea ce are de făcut, să nu uite de teme și toate celelalte, fata care pregătea toate temele cu câteva zile înainte de ore, o fată ce seamănă cu fetele ce studiază la pension, s-a schimbat radical. A ales să stea la cămin, dar nu a știut că va întâlni o așa colegă plină de tatuaje și un așa tânăr cu un  comportament obraznic și de care avea să se îndrăgostească. Între Tessa și Hardin începe o relație. După ce în camera lui Tessa, la un moment nepotrivit, pică Noah în momentul când Tessa intră împreună cu Hardin, atunci între ei se iscă o ceartă și pe loc  Hardin înțelege că nu poate să o piardă, făcându-i o declarație incendiară în care îi spune că  trezește în el dorința să fie mult mai bun…

      Stimați adolescenți,  dacă doriți să aflați ce urmează în continuare în acest roman, să trăiți împreună cu personajele emoțiile, tristețile și bucuriile, vă invităm să vizitați biblioteca „Hristo Botev” și să lecturați romanul „După ce ne-am întâlnit” de Anna Todd.

                                                                    Olga Aga, bibliotecară

 

Cartea „Absolut tot” de Nicola Yoon


      isSă ai de toate, să nu duci lipsă de nimic e bine, însă fără comunicare, de unul singur nu vei putea să trăieşti nici chiar fiind  într-o colivie de aur, vei dori să ieşi la libertate, să zbori în înaltul cerului, să fii mângâiat şi încălzit de razele soarelui, să simţi plăcerea vieţii. Aceste meditaţii izvorăsc din cartea „Absolut tot” de Nicola Yoon.

      Nicola Yoon în noua sa carte „Absolut tot” ne povesteşte despre o tânără cu numele Naddy care există şi atât… Cândva a şi trăit. Până la acel accident cu maşina, care i-a luat tatăl şi fratele rămânând singuratică şi plină de durere. Mai târziu află că suferă de o boală ce devine letală în momentul când părăseşte mediul steril în care trăieşte. De atunci zilele ei devin lungi şi triste, aniversările ei sunt toate la fel, dar sărbătorile ei parcă s-ar repeta în fiecare an. Fata continuă să existe. Nu atinge pe nimeni, nu ştie ce este o îmbrăţişare de băiat  sau cum ar fi să petreci o noapte cu prietenii. Câte o dată ne surprind chiar şi persoanele ce le cunoaştem, le observăm schimbările ce le obţin sub influenţa cuiva. Asta se întâmplă şi în carte, dar cel ce o face pe fată să viseze a merge desculţă  prin iarbă este noul său vecin, Ollie. Fata credea că boala ei s-a agravat brusc, dar adevărul este altul. Şi oare care să fie boala? Unde să existe antibioticul împotriva dragostei?

      O prietenie  se naşte pe cheat la diferite ore ale zilei, doar dragostea nu are nevoie de lumină, o dragoste adevărată poate să înflorească şi la întuneric,  pentru ca mai târziu să se ivească la suprafaţă. Acel moment în care se apucă de mâini pentru prima dată şi primul sărut fata nu le va uita pe tot parcursul vieţii sale. Nici despărţirea cauzată de mama sa.

      Dar să spună cineva oare iubirea a perdut vre-o dată o luptă? A putut, ea, iubirea, să plece capul în faţa cuiva? Niciodată! Nici chiar în faţa  părinţilor.

      Naddy ar da propria sa viaţă pentru câteva zile de fericire. Acel pariu a lovit viaţa fetei asemeni unui ciocan, care a sfărâmat minciuna ce a fost piatra de temelie a vieţii sale. Oare cine să fie bolnavul?  Oare cât poate să ierte o fiică mamei sale? Răspuns la aceste întrebări veţi găsi dacă citiţi această carte.

      Recent  Biblioteca „Hristo Bortev” şi-a îmbogăţit colecţia cu noi cărţi una dintre care este „Absolut tot” de Yoon Nicola. Stimaţi adolescenţi şi utilizatori, vă invităm să vizitaţi Biblioteca  „Hristo Botev”  şi să lecturaţi acest roman foarte atrăgător.

                                                            Olga Aga, bibliotecară

Fetița cu nume ciudat


Без названия

Shafak, Elif. Fetița căreia nu-i place numele său / Elif Shafak ; trad. din lb. turcă de Sunia Iliaz Acmambet. — Iași: Polirom, 2016. — 146 p.

       Într-un oraș din Turcia trăia o fetiță cu un nume ciudat. Vă închipuiți, nu o chema Viorica, Camelia, Crina, Lăcrămioara sau alt nume de floare frumoasă și mirositoare, dar Sarkiz Sardinia, adică Mușcată Curgătoare, o floare care nu făcea altceva decât să atragă păsările colibri.

      Sarkiz Sardinia era o fetiță inteligentă, îndrăzneață, cu un bagaj bogat de imaginație, dar căreia nu-i plăcea deloc numele său care, i se părea ei, o încurca în viață. Fetița nu avea surori și frați, din pricina numelui nu avea nici prieteni (fiindcă unii râdeau de numele ei!) și singurele amice ale ei au  devenit cărțile, găsind o asemănare între ele și sine, care de asemenea nu sunt chiar fericite, fiind  amenințate cu dispariția de către calculatoare, laptopuri, telefoane mobile. Fetița încearcă să-și salveze prietenele sale inteligente, dând dovadă de mult curaj și ingeniozitate.

       Toată această istorie captivantă o găsiți în cartea „Fetița căreia nu-i plăcea numele său” de scriitoarea Elif Shafak apărută în colecția „Junior” și propusă spre lectură de Concursul „Bătălia cărților” pentru copiii de 11-14 ani. Lectură plăcută, dragi copii, Sarkiz Sardinia are nevoie de mulți prieteni!

                                                           Lidia Cîssa, bibliotecar