Un alt Ioan Gură de Aur


Programul de lectură „Chişinăul citeşte” iniţiat de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” an de an propune utilizatorilor spre lectură cărţi de valoare. Aceasta se referă pe bună dreptate şi la cartea „Citirea a doua (nu ultima)” semnată de scriitorul Ioan Mânăscurtă şi inclusă în acest program pentru anul 2021, categoria adulţi.

         Ioan Mânăscurtă este cunoscut publicului cititor ca prozator, eseist, traducător, editor. A debutat cu volumul de întrebări şi răspunsuri „Noi şi gândurile noastre” (1979). Pe parcursul anilor au apărut şi au fost îndrăgite de către cititori cărţile „Bărbaţii universului” (1980), „Lecţia de suflet” (1985), „Artefact” (1988), „Mâine când ne vom întâlni pe pământ” (1989), „Tăierea capului” (1996) ş.a. S-au bucurat de un deosebit succes dicţionarele ilustrate bilingve „Primul meu dicţionar”, în cinci limbi (român-francez, român-englez, român-rus, român-găgăuz, român-bulgar), editat în urma unei colaborări fructuoase cu pictorul Sergiu Puică (2003). A desfăşurat, de asemenea, o activitate ziaristică prodigioasă lucrând la ziarele  „Tinerimea Moldovei”, „Flux”, revistele  „Femeia Moldovei”, „Patria tânără”, „Moldova”, „Chipăruş” ş.a. în care a publicat diverse articole cu tematică importantă, a realizat multe întâlniri cu personalităţi ale culturii din Republica Moldova, eseuri despre clasicii literaturii române. Lucrările sale sunt traduse în alte limbi: engleză, franceză, rusă, ucraineană, bulgară ş.a. A fost desemnat cu multe premiinaţionale şi internaţionale prestigioase.

         Cartea „Citirea a doua (nu ultima)” este una deosebită. „Este o carte de tablete, eseuri literare, filozofice scrise pe parcursul a 30 de ani”, a declarat scriitorul. Cartea conţine 29 de compartimente. În ea autorul, ca un genial gânditor, ne îndeamnă să medităm asupra unor noţiuni la prima vedere simple precum: timpul, trecutul, prezentul, viitorul, viaţa şi moartea, gândul, cuvântul ş.a., tălmăcindu-le cu multă măiestrie. Şi în această lucrare scriitorul îşi impune stilul său propriu, deosebit, modelează stilistic fiecare frază, ne cucereşte prin spiritul său al observaţiei foarte fin, prin umor şi înţelepciune.

         Citind acestă carte, îţi dai seama că e bine să ţii în mână un pix, pentru că îţi apare dorinţa de a-ţi nota unele fraze, idei care sunt demne de a fi numite aforisme. De pildă, din meditaţii despre gând: „Cea mai mare şi cea mai frumoasă supunere şi manifestare de afecţiune este a-l purta pe cineva – nu în braţe, nu în cârcă, nu în trăsură cu patru cai albi, nu în limuzină – în gând! Este şi locul cel mai bine păzit, de unde încă nu a evadat nimeni!” ;despre timp: „Numai în timp ne putem întâlni cu noi înşine şi cu divinitatea”;despre cuvânt :„Veşnic e doar cuvântul”, „În cuvânt se conţine sufletul şi cei ce-şi uită Cuvântul nu mai au suflet”; despreviaţă şi moarte:„Când nu iubeşti viaţa, nici ea nu te iubeşte”, „Viaţa nu este decât o copilărie”, „Moartea terestră nu este decât naşterea în Univers” ; despre bine şi rău: „Binele se naşte înăuntru şi fericeşte lumea înafară”, „Răul este izvorât din exterior şi spurcă lumea înăuntru” ; despre poporul român şi limbă:„Dumnezeu a lăsat pentru poporul nostru român aleasă vorbire şi statornică” ş.a. Am putea selecta din carte în continuare multe gânduri şi idei bune pentru toţi, lucru pe care vă îndemn să-l facă fiecare cititor al acestui volum. Cartea ne face să analizăm gândurile, cuvintele, faptele noastre şi ale celor din jur, să le cizelăm, să ne corectăm, ca să devenim mai buni, mai curaţi spiritual. În această ordine de idei, am putea să-l numim pe scriitorul Ioan Mânăscurtă un al doilea Ioan Gură de Aur, un autor care prin lucrările sale, îndeosebi prin cartea în cauză, seamănă înţelepciune, chibzuinţă, raţiune, rafinament, asemănându-se cu acel slujitor al Cultelor, care prin Geniul şi arta oratorică ale sale şi-a creat renume. Lectură plăcută şi utilă, dragi utilizatori!

                                                                                 Lidia Cîssa, bibliotecar         

Dacă vrei să fii fericit – schimbă-te!


Se întâmplă în viață perioade când simți că te copleșește rutina și forfota zilnică, când parcă te învârți pe loc și nu te poți mișca înainte, ceva te încurcă – operații pe care le îndeplinești zi de zi ca un robot, fără să le conștientizezi, lucruri inutile ce te înconjoară, obiceiuri ce trebuie deja depășite ș.a., atunci urmează un sfat: țipă cât poți, fă un efort și schimbă-te. Aceasta este ideea de bază a romanului „Țipă cât poți” semnat de scriitoarea și jurnalista română Moni Stănilă, cunoscută publicului cititor datorită cărților sale „Războiul solomonarilor”, destinată copiilor, și „Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”, despre sculptorul Constantin Brâncuși, precum și numeroaselor articole publicate în ziarul „Timpul” ce te îndeamnă să meditezi asupra multor probleme sociale și psihologice de importanță majoră. Romanul „Țipă cât poți” de Moni Stănilă este inclus în Programul de lectură „Chișinăul citește 2021”, inițiat de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și promovat de către  toate bibliotecile publice, inclusiv Biblioteca „Hristo Botev”, se propune spre lectură categoriei de vârstă adolescenți.

            Din start aș vrea să menționez că cartea dată este una neobișnuită,   surprinzătoare, în care fantasticul  se îmbină cu realitatea ca în basme. Se știe că e necesar să trăim cu prezentul, așa scrie și în „Biblie”, să nu ne tânguim de trecut care nu ne-a realizat visele, dorințele, careva necesități personale, să nu ne chinuim încercând să palpităm viitorul nostru care ne pare uneori cețos, neclar, nesigur. Însă  nu e vorba să ne dezicem absolut de trecut sau viitor intenționând să făurim prezentul care să ne satisfacă, deoarece trecutul, prezentul și viitorul sunt legate vital între ele, constituind un tot întreg, ficare om trece neapărat prin acest ciclu.

            Eroina principală este o scriitoare și jurnalistă de patruzeci de ani care aparent are o viață normală, un job, un soț iubitor și s-ar părea că ar trebui să fie mulțunită de ea. Dar iată că ea, numită Una, cea din prezent, se trezește într-o bună zi dându-și seama că trăiește prea monoton, făcând zilniuc aceleași lucruri și simte necesitatea de a schimba urgent ceva în viața sa, chiar ceva radical. Astfel, începe cu schimbarea mobilierului, înlocuind  patul vechi cu altul nou, apoi își face bagajele, își ia un bilet la avion și aterizează într-o pădure din Cehia. De aici încep aventurile Unei și romanul propriu-zis. Într-un fel situația se aseamănă cu călătoriile lui Alice, dar nu prin Țara Minunilor, ci prin Țara Timpului. Aici Una se întâlnește cu alte personaje care reprezintă alte fațete ale sale din diferite perioade ale vieții – Noua, Prima, Drei (cea mai tânără de 17 ani), a Opta și în final Alta. Ele discută între ele, polemizează, în prezența  falnicilor stejari din pădure care participă la comunicare, încercând să le ajute. Astfel eroina noastră încearcă să se înțeleagă pe sine – cea din trecut, cea din prezent și cea din viitor, cum se va shimba, ce trebuie să înlăture din trecut, din prezent, ca să se renască din  nou pentru o viață nouă – mai bună, mai calitativă. Înțelege că această transformare poate fi dureroasă,  întrucât nu poți șterge totul, mai ales amintirile plăcute, frumoase, unele relaţii sau persoane cândva dragi sufletului.

            În roman găsim, de asemenea, rețete culinare interesante, delicioase cu care se delectau personajele noastre. Prinre rânduri selectăm și multe gânduri curioase ce merită atenție. Spre exemplu: „Nu cred că un om începe să îţi placă treptat. Îţi place deodată ”; „Ceea ce nu ne putem aminti, nu am trăit”; „Doar ca om o pot lua de la capăt. La orice vârstă” ş.a  

            „O carte aleasă e un bun prieten”, spune un proverb român. „Cărțile bune te fac să-ți pui întrebări”, scria cândva Scott Westerfeld. Vă recomand să lecturați cartea „Țipă cât poți” de Moni Stănilă, dragi tineri utilizatori și chiar cei de vârstă mai solidă, și dacă veți simți nevoia de a vă shimba – schimbați-vă, ca să fiți mai împliniți, mai fericiți.

                                                                                 Lidia Cîssa, bibliotecar

Un nou roman al scriitorului Dumitru Crudu


      Dumitru Crudu este cunoscut  publicului cititor ca prozator, dramaturg, poet. A debutat ca prozator  în  a. 2008 cu romanul  „Măcel în Georgia”, apoi au urmat și altele: „Un american la Chișinău”, „Salutări lui Troțki”, „Oamenii din Chișinău”. Operele autorului au fost distinse cu mai multe  premii internaționale prestigioase. Romanul „Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici” este o nouă creație a scriitorului Dumitru Crudu. Această carte a fost inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2020” a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, și e destinată categoriei de vârstă „adulți”, deși cred că poate fi citită  cu interes și de către  adolescenți.

      În roman se descrie o istorie personală – istoria vieții lui Mihai Mihailovici Lebădă, care este personajul principal, originar din satul Flutura, raionul Ungheni, de fapt, ca și autorul cărții. Romanul este structurat neobișnuit, astfel că povestea lui Mihai Mihailovici se compune din fragmente din viața sa și a rudelor sale care au loc pe 28 iunie, paralel cu cele mai importante momente din istoria Basarabiei în perioada de ani 1940 — 2018. Acțiunea din roman începe pe 28 iunie 1940, când se naște la Chișinău Mihai Mihailovici și se termină pe 28 iunie 2018, când acesta este înmormântat  la București. După spusele autorului, romanul este „o cronică a familiei Lebădă-Ciuntu întinsă pe o perioadă de 80 de ani”, „e romanul unei singure zile și a patru generații de basarabeni”. Personajele trec prin toate pereglinările prin care a trecut Basarabia în tot acest răstimp – instaurarea puterii sovietice, stalinismul, colectivizarea și sovietizarea forțată, deportările, al Doilea Război Mondial, foametea, apoi recăpătarea independenței, războiul de pe Nistru din 1992, perioada de criză în care a intrat și care durează până în prezent. Romanul reflectă istoria Basarabiei, o dramă a Basarabiei, așa cum a văzut-o și înțeles-o scriitorul Dumitru Crudu. Personajul pincipal era veșnic frământat de o dilemă : pe cine să-l ia drept model pentru viață – pe tatăl său biologic, care  pe nedrept a fost arestat și deportat în Siberia, sau pe tatăl cel vitreg, care era comunist? În fața unei dileme se află de mult timp și Basarabia : pe ce cale să meargă – cu România sau cu Rusia? Până la urmă, Mihai Mihailovici îl alege pe tatăl cel biologic, iar pe ce cale va păși înainte Basarabia și cu cine — până când rămâne o problemă, după cum o știm cu toții, dar care se cere rezolvată.

      Cartea e scrisă cu multă pasiune, multă istorie personală se întrețese în ea, e evident că autorul trece toate aceste realități prin inima și conștiința sa. Romanul merită să fie citit și e necesar să medităm asupra celor lecturate, deoarece tot ce e descris aici prezintă interes, dacă dorești să cunoști mai profund trecutul și prezentul țării în care trăim, dramele și tragediile prin care au trecut basarabenii, ca să putem merge înainte, să ne făurim un viitor mai luminos și mai prosper.

Dragi utilizatori, vă recomand să citiți această carte. Lectură plăcută și utilă!

                                                    Lidia Cîssa,  bibliotecar

O legendă despre întemeierea Moldovei


Programul de lectură „Chișinăul citește 2020”, ediția a XVII-a,  își continuă desfășurarea la Biblioteca „Hristo Botev”. Au fost deja organizate un rând de activități cu cărțile incluse în acest program de lectură – prezentări de carte, discuții cu referire la cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” de Viorica Covalschi cu elevii Liceului Teoretic „G. Meniuc” și Liceului Teoretic „M. Sadoveanu”, cu preșcolarii de la Grădinița „Trofimaș”, întâlnire cu scriitorul Gheorghe Budeanu, autorul romanului „Un strigăt  pe Nistru”, cu liceenii Liceului Teoretic  „G. Meniuc”.

În cadrul Zilelor Bibliotecii „Hristo Botev”, în data de 2 martie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” a avut loc prezentarea cărții „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe  muntele Dor” de Viorica Covalschi pentru elevii clasei a II-a de la Liceul Teoretic „M. Sadoveanu”. Am început cu o scurtă trecere în revistă a cărților  din expoziția „Chișinăul citește”  amenajată în sala de Împrumut a bibliotecii, comunicând copiilor despre Programul de lectură cu acelaș nume, accentuând scopul Programului, nominalizând cărțile incluse în el pentru anul  curent. Apoi am trecut la cartea menționată mai sus ce urma să o prezint, aceasta fiind destinată  pentru copii.

Cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” este o creație a scriitoarei contemporane Viorica Covalschi, scoasă la lumină la Editura „Arc, cu multă dibăcie ilustrată de pictorița Violeta Zabulica. E scrisă într-un limbaj foarte frumos, poetic. Povestea din carte are la bază o legendă simbolică despre întemeierea Țării Moldova. Vorbind despre aceasta, ne-am avântat împreună cu copiii într-o excursie pe potecile trecutului țării noastre, spre acel îndepărtat eveniment istoric. Zimbrișor-Cornișor, personajul principal al poveștii, este tânăr și curajos, fiind ghidat de părinți. Îndemnat miraculos de cineva care suferă, influențat de muntele Dor, el se pornește  într-o călătorie lungă, aventuroasă și pe alocuri periculoasă prin care ia cunoștință de lumea din jur. În calea sa întâlnește și ființe bune, și ființe rele, se luptă cu dușmanii, învinge vrăjile rele ale lelelor și mamei lor, traversând Pădurea Neagră, îi ajută pe cei care aveau nevoie de grija cuiva, salvând-o și pe Moldița-Crăița, își face prieteni noi. Pe parcursul călătoriei sale, Zimbrișor-Cornișor se maturizează treptat, devine puternic, prin faptele sale bune face să triumfe binele, adevărul, frumosul. Am lecturat și comentat unele fragmente scurte din carte, precum: vizitarea muntelui Dor împreună cu tătăl său, unde află istoria acestuia; coborârea spre izvorul minunilor, unde se îndeplinește orice dorință și se vindecă orice boală, la îndemnul mamei gustă merele de aur; întâlnirea cu lupii, cu vrăjitoarea și fiicele ei, lelele, în Pădurea Neagră;  istoria Crăiței-Moldiței și a părinților ei, întâlnirea cu ea. După ochii copiilor am înțeles că aceste crâmpee lecturate și cele discutate au trezit interesul lor pentru această carte. I-a impresionat  mult ultimele fraze care finalizează povestea, foarte emoționante, când Zimbrișor  se înfundă într-un somn adânc, fiind doborât, iar în acel loc din pădure a crescut un copac cu mere de aur din care se poate înfrupta orcine care vrea să devină mai bun. De acolo, după cum se scrie în carte, și până la muntele Dor s-a întins o țarișoară numită în continuare Moldova, unde în fiecare primăvară înfloresc frumos cireșii și alți pomi, iar deasupra muntelui Dor în fiecare seară luminează constelația  Zimbru.

În final, împreună cu copiii  am discutat despre stema Moldovei de pe steagul Moldovei, tricolorul, remarcând că zimbrul nu este întâmplător aici înfățișat, pe pieptul vulturului. Imaginea acestui animal (căruia i se mai spune bour, taur) persistă de mult timp în istoria Moldovei – era înfățișat în picturi, pe monede, pe sigile, apoi, conform mitului despre Zimbru și împăratul Dragoș, a apărut și în stema țării. Zimbrul (bourul, taurul) este un simbol al poporului nostru, care este unul puternic, mândru, harnic și foarte pașnic, orientat spre bună înțelegere și colaborare cu toate popoarele din lume.

Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                               Lidia Cîssa, bibliotecar 

Despre un destin clădit pe cioburi de sticlă


1257550-1

„Grădina de sticlă” de Tatiana Țâbuleac  este cartea ce a generat cele mai controverse dispute printre cititorii care au lecturat-o — unii au rămas uimiți de situația dramatică descrisă de autoare care emană atâta durere și tristețe, alții  n-au prea înțeles-o și din acest motiv n-au acceptat-o ca o lectură necesară. Cartea, fiind totuși apreciată de opinia publică și critici literari, a fost inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2019”. Pe parcursul anului în biblioteci pe marginea cărții au fost desfășurate  diverse discuții, prezentări de carte, ringuri intelectuale, ultimul având loc recent, în data de 26 septembrie curent, la Biblioteca „Târgu Mureș” din Chișinău la care biblioteca noastră „Hristo Botev” a participat cu o cititoare, mamă a doi copii. De menționat că cartea e adresată, în primul rând părinților, apoi educatorilor, profesorilor, chiar și adolescenților, deoarece ține de tema maternă, copilărie, educație, formarea unui om ca personalitate. Cele  cincizeci de întrebări din cadrul ringului intelectual au generat o adevărată polemică pe marginea subiectului cărții, participanții  au demonstrat că au citit cartea cu atenție și în profunzime și doresc să-și expună părerea. Au concurat două echipe — „Luceafărul” și „Caleidoscopul”, competiția finalizând cu un scor egal, dar după niște întrebări adăugătoare învingătoare a ieșit echipa „Luceafărul” alcătuită din tineri utilizatori.

     Cartea „Grădina de sticlă” nu este una simplă, este una în care se desfășoară un subiect tulburător și nu cred că poate lăsa pe cineva indiferent. E adusă pe podium soarta dramatică a unei fete care a crescut fără dragoste maternă și paternă, fără surori și frați, fiind adoptată de o femeie ambițioasă care a folosit-o ca pe o unealtă de muncă, a exploatat-o, ne fiind în stare să-i dea acea căldură de mamă de care are nevoie orice copil, a crescut între două limbi și două culturi, în perioada când s-a destrămat sistemul sovietic și s-a trecut la alt sistem ce i-a dezorientat pe mulți. Fata a avut parte de o copilărie tulburătoare, pe alocuri chiar crudă, ce i-a afectat destinul pentru întreaga viață, era clădit pe valori ce permanent se transformau în cioburi de sticlă, cu colectarea cărora s-a ocupat toată copilăria.

     Citind această carte ne dăm seama cât de importantă e perioada copilăriei pentru sufletul firav al unui copil, pentru formarea lui ca personalitate. Cel ce n-a avut parte de o copilărie fericită trăită în armonie cu părinții și toți cei dragi, va duce toată viața lipsă de căldură, lumină, afecțiune, nu se va forma ca om integru, așa cum a ajuns Lastocica — nefericită, distrusă moral, cu un copil bolnav. Tatiana Țâbuleac cu cartea sa de parcă face un apel  spre cer, peste Univers, ca să audă toate mamele din lume, mai ales cele care își abandonează copiii — Protejați copilăria copiilor, oferiți-le acea dulce copilărie, dragoste și căldură, ei au atâta nevoie de ele!   

     Dragi utilizatori, cine încă nu a citit cartea „Grădina de sticlă” de T. Țâbuleac, vă recomandăm să o deschideți, să nu treceți pe alături, să o citiți, să meditați asupra ei, deoarece merită, o să vă convingeți singuri.

                                                                          Lidia Cîssa, bibliotecară