„Montana” – un roman de succes


Anii de copilărie, casa părintească, locul natal, unde ne-am născut și am crescut, sunt lucruri atât de dragi inimii omului încât nu se uită niciodată, de care ne amintim cu căldură și duioșie în suflet atunci când, impuși de soartă, ne mutăm cu traiul în altă parte a țării sau plecăm cu diferite ocazii peste hotare. Dar să ne imaginăm cum ne-am simți dacă am fi siliți să evadăm din acele locuri natale, de lângă ființele dragi în alte țări și să nu dorim să ne întoarcem înapoi pentru că amintirile dor, ne provoacă spaimă, să căutăm acolo, în străinătate, siguranță, liniște, libertate, un viitor mai bun decât acasă? Romanul „Montana” al tânărului prozator Alexandru Popescu ne îndeamnă să ne traspunem în ființa personajului principal Ivan Josan și să chibzuim asupra subiectului din carte, punându-ne întrebarea: cum de a ajuns o parte din populația țării noastre la o asemenea situație? Romanul menționat este propus spre lectură și discuție în cadrul  Programului de lectură „Chișinăul citește 2023”, pentru categoria adolescenți, acesta fiind, în opinia unor critici literari și scriitori, un excelent debut al scriitorului.

         Prozatorul Alexandru Popescu, născut la 26.09.1987 în or. Bender, Republica Moldova, a absolvit Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender, este licențiat în științe ale comunicării al Universității Libere Internaționale din Moldova, a activat în calitate de jurnalist de presă IPN, reporter pentru posturile Jurnal TV și Prime TV de la Chișinău, la Radio Europa liberă, construindu-și o carieră de succes. A montat, de asemenea, filmul „ O viață, trei țări, zece copii”,  premiat în  anul 2017 la Festivalul Internațional de film documantar „Cronograf”, și în același an este distins cu alt premiu prestigios pentru cel mai bun reportaj TV. În aprilie 2022 își începe  activitatea de prozator, debutând cu romanul „Montana”, publicat la Editura „Arc”, penrtu care la începutul anului 2023 primește premiul „Gânditorul din Hamangia” în cadrul Proiectului „Vânturile, valurile”, moderat de scriitorul și dramaturgul Val Butnaru.

         Romanul „Montana” reflectă file dramatice din istoria Basarabiei și anume: tranziția basarabeană, războiul de pe Nistru, viața în Transnistria separatistă, cuprinde perioada de la sfârșitul anilor 80, anul 1992 și până în timpul prezent. Acțiunea se petrece în stânga și dreapta Nistrului și în Anglia. Romanul e interesant consctruit, având 2 planuri, ce interacționează armonis: pe de o parte, aflăm povestea unui copil  dintr-un loc izolat din Bender, o bază  cu vagoane și linii asamblate pentru căi ferate, care ulterior se pomenește într-un stat separatist, autoproclamat, Republica Moldovenească Nistreană, iar pe de altă parte, istoria unui tânăr evadat din Bender sub presiunea evenimentelor, care tinde să-și creeze o carieră de jurnalist, reporter în Anglia, adaptându-se cu greu la stilul de viață european, amintirile despre copilărie și locurile de baștină dureroase fiindu-i o mare piedică, provocându-i chiar probleme de sănătate.

         Titlul romanului – „Montana” – e provocator și miraculos. La prima vedere creează impresia unei cărți de aventuri, despre călătorii cu diverse peripeții desfășurate pe continentul american (unde este și un stat cu același nume), dar de fapt face trimitere la un ceas de mână, foarte popular în anii 80, care nici nu era de producție americană (ducea în eroare acvila și inscripția USA de pe el), ci de cea coreeană sau chineză. Mulți copii și tineri visau să aibă asemenea ceas, deoarece părea unul deosebit: avea calendar electronic, cronometru, ecran luminat, alarmă și 16 melodii diferite. Și eroul nostru, Ivan Josan, își dorea mult să intre în posesia lui, dar îl obține mult mai târziu, ceasul parcurgând o cale dramatică și chiar tragică până ajunge la destinatar. De facto acest obiect anunța sosirea unei noi epoci – a tehnologiilor moderne și deschidere spre lumea globală și pentru țara noastră. Dar s-au găsit forțe, care s-au străduit să împiedice tendința poporului basarabean spre independență, libertate, progres, declanșând un război și teroare contra populației băștinașe.

        Biblioteca „Hristo Botev” s-a încadrat activ în promovarea acestei cărți incluse în Programul de lectură „Chișinăul citește 2023”. Am desfășurat 3 prezentări ale acestei cărți: extramuros, la Liceul Teoretic „George Meniuc”, cu elevii clasei a VI-a ; la bibliotecă, cu elevii claselor a VI-a de la Liceul Teoretic „Al. Ioan Cuza”. Elevii au aflat în baza unor exemple concrete despre viața copiior, adolescenților și adulților din partea stângă a Nistrului, care au trecut prin evenimentele descrise în carte și menționate mai sus, cum acestea le-au influențat viitorul. Prezentarea romanului a fost  însoțită de lectura în voce a unor fragmente importante din text efectuate de către elevi. Vorbind despre roman, am avut intenția ca elevii să înțeleagă până unde se poate ajunge cu umilirea unor oameni pașnici la ei acasă și mai ales cât de profund pot fi afectați ei psihologic în urma acestei terori, să nu fie indiferenți față de orice manifestare a răului, a provocărilor periculoase, să opună rezistență, să prețuiască ceea ce au astăzi, să acorde mai multă atenție și compasiune făță de cei mai triști ca ei.

         Vă recomand, stimați tineri utilizatori, să citiți acest roman, deoarece merită, și să meditați asupra celor lecturate, cu siguranță veți afla lucruri interesante din istoria țării noastre și veți lua și  utile lecții de viață.                                                                                 Lidia Cîssa, bibliotecar

21 марта – Всемирный день поэзии: поэзия патриарха бессарабской болгарской поэзии Петра Бурлак-Вылканова


Всемирный день поэзии празднует одну из наиболее ценных форм культурного и языкового выражения и идентичности. У каждого народа есть свои национальные поэты выражающие своей лирой глубокую и верную любовь, преданность своему народу, веру в его светлое будущее и трогательное, нежное описание родной природы и Родины вообще.

          В поэзии Молдовы таким поэтом является Петр Бурлак-Вылканов, он первым стал писать и публиковать свои стихи на родном ему болгарском языке в послевоенный советский период, по его проторенным следам пошли многие литераторы, но место первопроходца принадлежит ему, поэтому и называют  Петра Бурлак-Вылканова патриархом бессарабской болгарской поэзии. Творчество поэта входит во многие антологии, сборники, учебные пособия, изданные в Молдове, оно демонстрирует трепетную любовь и преданность своему роду, историческим корням, родине своих предков, но также ярко показывает искренние и глубокие чувства к краю, где родился и вырос, где жил и творил, где состоялся и был счастлив. Свое поэтическое вдохновение автор черпал из глубоких родовых корней, наполненных живительной влагой болгарских народных преданий и легенд. До конца своей жизни поэт достойно и с полной отдачей оставался верен памяти своих предков и как лирик создал новые, совершенно неповторимые формы поэтического творчества.

  Благодаря данному празднику мы вновь можем вспомнить славное имя замечательного поэта, соприкоснуться со светлой рифмой творчества, уже вошедшего в культурную сокровищницу не только Молдовы, но и Болгарии, Украины. Добрую память о Петре Бурлак-Вылканове бережно хранят и передают последующим поколениям представители диаспоры бессарабских болгар Молдовы. В этом году подготовлена к печати Биобиблиография, посвященная выдающемуся поэту, созданная коллективом болгарской Библиотеки «Христо Ботев» г. Кишинева.

България — моя втора майка

Седни, мамо, отново до мене
върху стария дървен креват.
Седни, мамо, и пак разкажи ми
за далечния край непознат.

Много мъничък бях аз тогава,
слушах твоите думи безкрай
за България млада, лазурна,
за далечния пролетен край.

Горди българи наши живели,
дето бяга Марица-река,
и със болка голяма в сърцето
ненавиждали робство, тъга,

И когато годините черни
чернозема притискали твърд,
за да пазят свойта родина,
те поемали в огън и смърт…

…И на другия ден дълго скитах
по баирите във мараня,
и повдигах се дълго на пръсти,
за да видя тази земя…

А години вървяха полека,
натежаваха като плод.
И крилатата дума България
стана песен на моя живот.

Ето днес съм на двайсет години,
зная аз, че не съм там роден…
Втора майка и втора родина ти,
Българийо, стана за мен!

Текст полдготов.: Лариса Барабаш, зав. отделом Библиотеки «Христо Ботев»

ИНФОРМАЦИОННО ПИСМО


на 2 март 2022 година

в навечерие на Деня на Освобождението на България от османско иго и във връзка с 30-годишнината от създаването на Българската библиотека «Христо Ботев» в гр. Кишинев

Научното дружество на българистите в Република Молдова

Асоциацията на учители българисти в Република Молдова

Българската библиотеката «Христо Ботев» в гр. Кишинев

Организират  

Научна ученическа конференция с международно участие

«Участие на бесарабските българи в борба за Освобождението на Прародината от османското робство»

Място на провеждането: Българската библиотеката «Христо Ботев» в гр. Кишинев

Формат на провеждането: онлайн и офлайн

Основната цел на конференцията е изучаване и популяризиране на историята на българските преселници в Република Молдова и Украина, насърчаване на интереса на учениците към историята и културата на България и съхраняване на родовата памет.

Канят се за участие ученици от 9-12 клас

Всички участници на конференцията ще получат сертификат за участието. Съобщенията ще бъдат публикувани на сайта на Научното дружество на българистите в Република Молдова (https://www.ndb.md/) и на сайта на Библиотеката «Христо Ботев» (https://bibliobotev.wordpress.com/)

За да станеш участник на конференцията, трябва: 

  1. Да попълниш заявката за участието до 10.02.2022 година и да я изпратиш на адрес: bibliobotev@bibliobotev

2. До 1.03.2022 година да изпратиш на адрес: bibliobotev@gmail.com своето съобщение, което да бъде форматирано по предложените параметри, обемът да е 3-5 страници.

Технически изисквания към материалите

Технически изисквания към материалите

Обем3-5 страници
Формат на текста Microsoft Word (*.doc, *.docx)
Междуредов интервал1.5
Полета  по 2,5 см
Размер на шрифта— 14
Тип на шрифта: Times New Roman

Образец на представянето на материала

ЗАГЛАВИЕ

Иванов Иван

11 клас

ТЛ «Иван Вазов», гр. Тараклия

e-mail: ivanov@mail.ru

Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. «Цитата» [1, с. 35]. Текст . Текст с. Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. «Цитата» [2, с. 124]. Текст . Текст  ……Текст. Текст.

Библиография и източници:

1………………….

 2…………………….

Научно дружество на българистите в Република Молдова

Асоциация на учители българисти в Република Молдова

Българска библиотеката «Христо Ботев» в гр. Кишинев

ЗАЯВКА ЗА УЧАСТИЕ

Научна ученическа конференция с международно участие

«Участие на бесарабските българи в борба за Освобождението на Прародината от османското робство»

2.03.2022, Кишинев, Българска библиотека «Христо Ботев»

Фамилия Име 
Клас 
Учебно заведение/Населено място  
Фамилия и име на учителя 
Тема на съобщението 
Контактни данни емail, телефон  
участие online (подчертайте)ДАНЕ

Cronica dinastiei TANOV


Volumul Тановы: хроника рода (Tanov: cronica familiei) scris de istoricul local din Taraclia –  Gheorghi Tanov și editat în anul 2020, scoate în evidență arborele genealogic al dinastiei Tanov ce începe din anul 1788, odată cu nașterea lui Dmitrii Tanov, celuia care a pus baza familiei în Basarabia.

Redactorul științific al cărții este cunoscutul istoric-bulgarist dr.hab. în istorie Ivan Duminica.

Autorul cărții – Gheorghi Tanov, pe parcursul a mai multor ani, a cercetat istoria familiei sale în arhive și biblioteci, a discutat cu foarte mulți oameni vârstnici din dinastia Tanov, care cunoșteau istoria unor personalități, ce reprezintă această familie. Ca urmare autorul a alcătuit un arbore genealogic, care cuprinde ramuri, ce conțin informații biografice prețioase. Menționăm, că Gh. Tanov a selectat multe fotografii ce se păstrează în arhivele personale ale purtătorilor numelui Tanov. Munca asiduă a cercetătorului local a adus la descoperirea datelor noi despre această dinastie: a aflat că fiecare membru al acestei familii după absolvirea colegiilor de specialitate din Cahul, Chișinău, Soroca, Bălți, Comrat, au activat în diferite domenii și în acest mod și-au adus aportul la dezvoltarea culturii, medicinei, pedagogiei, zootehniei, tehnologiei, biblioteconomiei ș.a. Au ocupat diverse posturi de conducere în țară și de peste hotare.

Gheorghi Tanov în carte a descris în detalii și soarta femeilor, care provin din familia dată și care s-au căsătorit cu reprezentanții altor familii. În carte, se regăsesc multe familii care s-au înrudit cu familia Tanov în toată această perioadă – din 1788 până în prezent: Chiose, Caireac, Nechit, Ceban, Cara, Caramalac și alt.

În volum este arătată biografia unor personalități prin prisma unor evenimente istorice ce au avut loc în trecut: războaie, deportări, epidemii, foamete și migrarea populației în alte țări (Rusia, Brazilia, România, Ucraina și altele).

Cu mult drag Gheorghi Tanov descrie viața familiei sale, ramura de creștere a familiei soției sale, ea fiind de baștină din Rusia, iar copii săi s-au căsătorit cu persoane de etnie bulgară, găgăuză, rusă și alt. Toți membrii familiilor din dinastie trăiesc uniți, în dragoste și înțelegere, se bucură nespus atunci, când împreună se adună la sărbători acasă. Autorul a schițat și crengile familiei copiilor săi, nepoților și strănepoților pe arborele genealogic.

Această cercetare a provenienței familiei efectuată de Gheorghi Tanov în opinia noastră e una științifică, deoarece mulți istorici bulgariști se ocupă de asemenea cercetări punând în lumină istoria unei familii sau a unei personalități ce și-a adus aportul la dezvoltarea unei sfere de activitate în țara în care locuiește.

Volumul Тановы: хроника рода de Gheorghi Tanov va rămâne în istorie ca o cercetare utilă care poate fi urmată de alte persoane interesate de istoria sau arborele genealogic al familiei sale.

Angela Olărescu, șef filială

HOLOCAUST – MEMORIE VIE


Holocaustul a intrat ca o pagină neagră în istorie, consemnând nimicirea morală și fizică a mii și mii de oameni.

De rând cu mulți oameni de bună credință din lumea întreagă, Biblioteca „Hristo Botev”s-a implicat în organizarea și desfășurarea mai multor activități dedicate Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Una dintre ele a fost lecția publică „Holocaustul – moment de rememorare a istoriei”, având drept scop ca această crimă împotriva umanității să nu fie dată uitării. Lecția publică s-a desfășurat data de 27 ianuarie 2021, la Liceul Teoretic „George Meniuc” — unul dintre partenerii Bibliotecii noastre. La Liceu a fost invitat prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, iar cea ce au venit la întâlnire a fost profesoara de istorie dna Ludmila Daraban, bibliotecara Liceului, dna Elena Cortac și elevii clasei a 12-a „B”.

Subsemnata, am rostit un cuvânt introductiv în care am menționat că data de 27 ianuarie este Ziua Comemorării Victimelor Holocaustului. Holocaustul este o pagină dureroasă a istoriei mondiale. În urmă cu opt decenii a început cel mai mare genocid al tuturor timpurilor. Trecutul nostru istoric trebuie studiat și analizat, pentru ca toți tinerii să-l cunoască. Suferințele întregului popor evreu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sunt de nedescris. Citind cărți și informându-ne din diferite documente despre această mare tragedie, ne înfiorăm de chinurile la care au fost supuși oamenii în lagărele de concentrare și pe teritoriile ocupate de naziști. Groaznică a fost soarta tuturor popoarelor din Europa cucerită, dar tragedia evreilor este incomparabilă prin consecințele sale teribile.

În continuare am prezentat expoziția de carte „Istoria Holocaustului”,  – cărți din colecția Bibliotecii „Hristo Botev”, care reflectă acest genocid, aducând fapte și exemple concrete.

În continuare, în comunicarea sa prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu a povestit mai amănunțit despre Holocaust, această groaznică catastrofă a evreilor. Profesorul A. Petrencu a vorbit despre originile nazismului, despre tratarea umilitoare a germanilor după încheierea Primului Război Mondial, despre influența nefastă a bolșevismului asupra Europei occidentale prin încercările nereușite de export de revoluție comunistă,despre absurditatea „teoriei” superiorității ”rasei ariene” fațăde celelalte rase (toate rasele umane sunt egale între ele!) etc.

Venirea hitleriștilor la putere a schimbat dramatic soarta evreilor din Germania, a continuat dl profesor. Guvernul nazist a promovat politica boicotului magazinelor evreiești, iar în 1935, în Germania au fost adoptate două legi – Legea cetățeniei și Legea privind protecția onoarei și sângelui german, prin care germanilor li s-a interzis căsătoria cu etnici evrei, iar cealaltă lege oferea cetățenie doar etnicilor germani („arienilor”).

În continuare vorbitorul a subliniat că drama evreilor europeni s-a aprofundat odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, când, susținută de URSS, Germania nazistă a cotropit o parte din Polonia (cealaltă parte a fost ocupată de URSS). Pe teritoriile cucerite, Germania nazistă a promovat politica de exterminare fizică a evreilor. La 20 ianuarie 1942, la Wannsee, a avut loc o consfătuire a naziștilor, la care a fost planificată uciderea evreilor. Un simbol sinistru al Holocaustului a fost lagărul de exterminare de la Auschwitz.

Utilizarea lagărelor de exterminare echipate cu camere de gazare pentru omorârea expresă sistematică a oamenilor a fost o trăsătură fără precedent a Holocaustului. Evadările din lagăre erau rare, dar cu ajutorul localnicilor din exterior, prizonierii evadați puteau răspândi informația despre acest masacru. În condițiile terorii crunte inițiate de fasciști împotriva poporului evreu și ținând cont de pedeapsa cumplită pentru orice încercare de a manifesta compasiune față de evreii căzuți în nenorocire, era foarte riscant de a-i ajuta, spune dl A. Petrencu. Din fericire, astfel de oameni cu spirit de abnegație au existat și datorită lor au fost salvați o bună parte dintre evrei. Ca exemplu: le pregăteau documente false, le indicau calea evreilor evadați din ghetouri și pribegind prin sate, îi îndreptau spre detașamente de partizani, îi ascundeau prin casele lor, zădărniceau pogromurile evreilor ș.a. Principalele lagăre ale morții, în care populația evreiască a fost masacrată, s-au concentrat pe teritoriul Poloniei, ocupat de naziști. În fiecare zi, mii de oameni erau transportați în vagoane, aceasta fiind o „călătorie” cu o anumită destinație. Fiind băgați în săli mari pentru „a se băi”, după închiderea porților, călăii naziști aruncau substanțe otrăvitoare și oamenii mureau asfixiați în 20 de minute, ca apoi alți deținuți să scoată tot ce era pe corpurile morților: bijuterii, dinții de aur, la cei care îi aveau. Milioane de oameni decedați au trecut prin cuptoarele morții. După unele informații, hitleriștii ar fi ascuns aurul în Elveția.

În continuare, profesorul Anatol Petrencu s-a referit la soarta evreilor basarabeni. Neutralitatea României în război, declarată pe data de 6 septembrie 1939, a fost încălcată de URSS, care, în înțelegere cu Germania nazistă, la 28 iunie 1940, a cotropit Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, câteva insule la Gurile Dunării. Ca urmare a raptului teritorial sovietic, Bucureștiul oficial s-a orientat și mai pronunțat către Germania.

În teritoriile românești cotropite, sovieticii au promovat politicile lor de inginerie socială, omorând sau trimițând în interiorul URSS, inclusiv și în mod special – în Siberia, persoane (cu tot cu membrii familiilor lor), care erau considerate „exploatatori ai muncii omului de către om”. Astfel, comunitatea evreiască din Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, economicește, a fost distrusă. Profesorul A. Petrencu l-a citat pe istoricul Evgenii Brik de la Academia de Științe a Moldovei, care a menționat: „Pe parcursul anului [iunie 1940 – iunie 1941 – A.P.] pe teritoriul republicii [RSS Moldovenești – A.P.] au fost supuși represiunilor și trimiși în regiunile îndepărtate ale URSS circa 50 000 de oameni. Au fost supuși represiunilor aproape toți proprietarii, membrii partidelor politice, ziariștii, clericii și alte categorii de cetățeni, trecuți [de către bolșevici – A.P.] la așa numitele „elemente străine și dușmănoase”. Între cei deportați de pe teritoriul Moldovei puteau fi între 10 000 și 15 000 de evrei”[1].

Atunci când Germania s-a văzut amenințată de URSS, a anticipat invazia sovietică și, alături cu aliatele ei, inclusiv – România, a atacat URSS, la 22 iunie 1941. Scopul intrării României în război, a menționat A. Petrencu, a fost eliberarea teritoriilor, cucerite de sovietici în iunie 1940. Germania nazistăa exercitat presiuni asupra guvernului României, ultimul adoptând un șir de legi antisemite. În iunie 1941 are loc pogromul de la Iași, în care au murit mii de evrei.

După eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei, Ținutului Herța în aceste teritorii s-a impus administrația românească, dar și trupe speciale germane SS. Cu implicarea unor militari români, evrei din Basarabia au fost masacrați, restul – închiși în ghetou-uri sau lagăre, după care au fost trimiși în Transnistria[2].

În încheiere, profesorul A. Petrencu a spus: „Condamnăm aceste practici inumane, când oamenii, indiferent de vârstă, de gen, de ideologie sau simpatii politice, au fost omorâți. Uciși sau deportați doar pentru că erau de origine evrei”.

Elevii clasei a XII-a, prezenți la activitate, au adresat profesorului universitar Anatol Petrencu diverse întrebări, fiind curioși de a afla mai multă informație cu referire la tema dată: Care a fost primul lagăr evreiesc de concentrare? Cu ce fel de gaze erau asasinați evreii? Ce beneficii au astăzi evreii care au trecut prin Holocaust? ș. a.

Pe parcursul dialogului au fost abordate diverse aspecte ale temei abordate. Astfel, s-a vorbit despre exemple de rezistență a evreilor la Holocaust din anii 1943-1944: revoltele din ghetourile Varșovia, Bialystok, Vilnius ș. a.. S-a vorbit și despre deținuții evrei, dar și ne-evrei, care au fost utilizați cu cruzime în diverse experimente medicale.

În cadrul discuției s-a menționat că după război multe lagăre de concentrare au devenit Memoriale-muzee ale Holocaustului, la care vizitatorii expozițiilorbeneficiază de un traseu unic, unde află cele mai relevante detalii despre istoria și tradițiile comunităților de evrei, despre începutul celui de-al Doilea Război Mondial și situația evreilor în timpul Holocaustului, despre comunitățile evreiești locale, cât și despre iudaism și ceea ce reprezintă acesta pentru societatea modernă. Memoriale-muzee există în toate țările din lume, astfel se păstreză memoria victimelor Holocaustului, unde fiecare vizitator are posibilitatea de a se familiariza cu rolul și contribuția pe care au avut-o evreii de-a lungul timpului în comunitățile în care s-au stabilit.

De menționat că în ultimii ani este permis accesul la documente și materiale din arhiva inedită, care nu au fost utilizate, fiind secrete, oferindu-ne posibilitatea de a dezvălui și analiza situații necunoscute sau puțin cunoscute din acea perioadă interbelică. Statistica Holocaustului ne provoacă groază: mai mult de o treime din populația evreiască de pe globul pământesc a fost lichidată, câteva milioane au fost torturați.

Sperăm că asemenea masacru, asemenea nimiciri masive de populație nu se vor repeta niciodată, dar pentru aceasta memoria despre victimele Holocaustului e necesar să fie veșnic vie și transmisă din generație în generație.

Angela Olărescu, șef filială