În sfârșit a venit și pe meleagurile noastre primăvara adevărată — caldă, luminoasă, înfloritoare, încât ne vine să exclamăm cu bucurie folosind versurile lui Vasile Alecsandri despre acest minunat anotimp: „Ah, iată primăvara cu sânu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pământul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cântări!” („Oaspeții primăverii”). În data de 28 martie 2024, primăvara a intrat pe ușa Grădiniței „Trofimaș” cu soare și multe culori, unde Biblioteca „Hristo Botev” împreună cu preșcolarii a desfășurat Atelierul de lectură în cadrul căruia s-a lecturat și s-a pus în discuție povestea „Alice și războiul culorilor” semnată de Viorica Covalschi.
Cartea „Alice și războiul culorilor” este o carte nouă a scriitoarei Viorica Covalschi destinată copiilor, mai ales celor care au ajuns victime ale războiului din Ucraina. Alice, eroina poveștii, pornește în căutarea păcii, ce i se imaginează în diferite culori luminoase, evitând doar culoarea neagră. Culoarea neagră, simțindu-se jignită, declară un război al culorilor și o transformă pe Alice într-un înger care doarme în inima unui Demon, stăpânul culorii negre și a războiului. Împreună cu copiii am fost alături de Alice în toate peripețiile ei și am văzut cum face ea față tuturor provocărilor ce vin din partea forțelor negre ale naturii. Am fost bucuroși să aflăm că îngerii, care simbolizează lumina, au biruit demonul, care simbolizează întunericul.
Conversația Culorile
A urmat o discuție despre pace și război și în ce culori le putem prezenta: pacea – printr-o palitră de culori vii, frumoase (albă, albastră, galbenă, violetă, verde ș.a.), războiul – prin culori întunecate, sumbre (neagră, sură, fumurie, roșie intens ș.a.), copiii astfel exprimându-și dragostea și admirația față de pace și protestul față de război, care aduce suferințe, tristețe, necazuri oamenilor. Am vorbit despre războiul din Ucraina și din alte părți ale lumii, unde copiii alături de părinții săi nu se pot bucura de primăvara care a sosit cu soare, lumină, verdeață și flori, care îndură frică, frig, foame, și fel de fel de lipsuri, exprimându-ne compasiunea față de ei. În continuare am desfășurat conversația „Culoarea mea preferată”: copiii și-au ales de pe masă câte o figuriță de culoarea sa preferată, argumentându-și alegerea și ce lucruri din jur pot prezenta culoarea dată, demonstrând totodată că cunosc bine culorile.
Concursul de desen
A încheiat activitatea concursul de desen „Primăvara e plină de culori”, care este foarte preferat de către copii, deoarece lor le place mult să deseneze și să coloreze. De această dată au trebuit să deseneze un peisaj de primăvară, folosind culorile sale preferate, imaginația sa, inspirându-se și din cărțile despre anotimpul primăvara din colecția bibliotecii și seria „Micul plastician”. Cu cele mai bune desene au fost făcute poze, autorii primind ca cadou pixuri colorate.
În țara noastră e pace și primăvara e plină de culori, spre bucuria și satisfacția tuturor copiilor și adulților, ceea ce le dorim tuturor oamenilor din lume: pace în țară, pace în familii, pace și lumină în suflet, iar celelalte bunuri se vor alătura.
В разных странах День смеха имеет свой национальный колорит. Во Франции этот обычай получил название „апрельская рыба”. В Англии 1 апреля — День всех дураков. В Германии и Австрии 1 апреля считается несчастливым днем, а люди, рожденные в этот день, считаются несчастливыми. Первоапрельские розыгрыши дарят массу ярких впечатлений, положительные эмоции и надолго запоминаются. Только важно помнить, что шутки 1 апреля должны быть добродушными и безвредными. Праздник — это лицо народа. В болгарских праздниках нашли отражение древние традиции и верования людей, населяющих эту территорию Балканского полуострова. По мнению специалистов-этнографов, в Болгарии насчитывается свыше 10000 обрядов, связанных с праздниками. 1 апреля отмечается в Болгарии, как и в мире в целом — как День шуток и юмора. В Болгарии издревле апрель ассоциируется с „фальшивой” погодой. Во многих частях Болгарии апрель называют „ложным”.
День смеха очень любят в Болгарии. Не то, чтобы там шутят на каждом углу, но любовь к шуткам присутствует в особенности 1 апреля, когда каждый пытается перехитрить соседа, коллегу, родных. А „пошла еси” шутка в Болгарии с города Габрово. Он известен всему миру благодаря оригинальному габровскому юмору, находчивости, скупости и хитрости жителей.
Город Габрово находится на реке Янтра, в центре Болгарии. Это старинный город, основанный в XIV веке. С давних времен славился талантливыми ремесленниками, изготовлявшими кожу, обувь, текстиль, ножи, керамику. Со временем Габрово стал большим промышленным городом. Габровцы умеют экономить и торговаться. Они способны сделать что-то из ничего, а когда наступает кризис – включают свое чувство юмора, потому что терять уже нечего. В XVIII веке появились первые забавные истории о скупых и изобретательных жителях Габрово. Они стали известны по всей Болгарии. Так возник знаменитый „габровский юмор”. Герои местного юмористического фольклора – хитрый Петр, Иванчо, Марийка, дед Миню Поп. Здесь „юморят” даже дети:
• Папа, мне приснилось, что ты купил мне маленькую шоколадку. – Если будешь слушаться, то… тебе приснится, что я купил тебе большую шоколадку.
• Угощают маленького габровца: – Дай ладошку, насыплю тебе орехов. – Нет, лучше насыпьте орехов в ладошку папы, в нее больше поместится.
• Дедушка, а у тебя зубы есть? – Нет, внучек. – Ну тогда подержи мой бутерброд, пока я с ребятами поиграю!”
Габровцы своим непревзойденным чувством юмора стали в Болгарии притчей во языцех. Дело дошло до того, что 1 апреля 1972 года в Габрово появился самый настоящий Дом юмора и сатиры. Девизом этого уникального учреждения являются следующие слова: „Мир уцелел, потому что умел смеяться!”. В настоящее время он превратился в международный культурный центр, гармонично объединяющий музейные экспозиции с оживленной галереей, в которой представлены известные габровские анекдоты, а также современные образцы юмора и сатиры со всех концов планеты. И здесь же установлен памятник Хитрому Петру, герою габровских баек. Жители Габрово считаются самым смешливым народом в мире, у них на все случаи жизни есть готовые анекдоты. И конечно, они уверены в том, что День смеха родился именно в городе Габрово. Жители города любят пошутить и беззлобно посмеяться. С самого утра 1 апреля в Габрово начинают проводить розыгрыши. Отовсюду доносятся шутки, звучит веселый смех. Так начинается встреча Дня дурака. Пиком праздничных торжеств становится самый яркий юмористический карнавал. Карнавальное шествие открывает символ Габрово – кошка без хвоста, назначенная Королевой праздника. Предлагаем Вашему вниманию несколько габровских анекдотов. Улыбнитесь!
• Габровец попросил продавца взвесить ему сто граммов колбасы. Продавец подал ему колбасу вместе с тюбиком горчицы.— Но я не просил горчицы! — удивился габровец.— Она бесплатная, к колбасе.— Тогда дайте мне только горчицу.
• С иностранцем в Габрове случилась беда. Срочно понадобилась кровь. Нашли подходящего донора-габровца, но он требует деньги вперед. Ему объясняют, что пострадавший очень богат и, безусловно, все потом оплатит.— Нет, — не соглашается габровец, — потом у него кровь будет другая, моя.
• Продавщица в аптеке прибегает к шефу:— Там какой-то габровец просит яду на 7 стотинок.— Его надо спасти. Скажите ему, что яд стоит 8 стотинок.
• Взялся габровец чинить дверь. Послал маленького сына к соседу за рубанком. Немного погодя ребенок вернулся с пустыми руками. Сосед солгал, что у него нет рубанка.— Вот скряга проклятый! — возмутился отец. — Ну, ладно, ступай, принеси из сарая наш.
Первое апреля – отличный день, чтобы посмотреть под другим углом даже на самые обыденные вещи. Главное, чему нас учит этот праздник – не принимать все слишком близко к сердцу и уметь посмеяться над самими собой.
Уважаемы читатели блога библиотеки „Христо Ботев”, больше информации о праздновании Дня смеха и других праздников в Болгарии можно найти, пройдя по следующим ссылкам:
În anul curent, la 3 aprilie 2024, oraşul Sofia împlineşte 145 ani de la proclamarea lui ca capitală a Bulgariei. În prezent acesta este cel mai mare oraş al Bulgariei, situat într-un loc pitoresc – la poalele munţilor Vitosha şi Lyulin. Este un centru economic, social şi industrial important, aflat în continuă dezvoltare, atrage numeroşi tineri, deoarece este şicel mai prestigios centru universitar din ţară. Deviza oraşului, înscrisă pe blazonul oraşului, este: „Creşte, dar nu îmbătrâneşte niciodată”. Deci pare a fi un oraş veşnic tânăr, spre mândria populaţiei din ţară.
Numele capitalei provine de la Biserica „Sfânta Sofia”, cea mai veche biserică ortodoxă răsăriteană din oraş. Acest edificiu de cult a fost construit în timpul domniei împăratului bizantin Iustinian. În perioada ocupaţiei musulmane, biserica a funcţionat ca moschee, la care se ataşau nişte minarete. În timpul unor cutremure din secolul XIX, unul dinte minarete a fost complet distrus, iar moscheea abandonată. Lucrările de restaurare au început după anii 1900, iar în prezent Biserica „Sfânta Sofia” este o biserică cu cruce în trei altare. Hramul acestei Biserici este Sfânta Înţelepciune (Hagia Sofia). Numele oraşului este pronunţat de bulgari cu un accent pe „o”, iar numele feminin Sofia – cu un accent pe „i”.
Oraşul Sofia este o localitate cu o istorie bogată şi fascinantă. În perioada antică localitatea a purtat numele de Serdica şi a fost martora unor evenimente istorice cruciale, iar ruinele şi artefactele rămase până în prezent mărturisesc despre un trecut glorios. Serdica a fost fondată de triburile tracice în secolul al VIII-lea î. Hr., şi a jucat un rol important în dezvoltarea culturii şi civilizaţiei europene. Numele „Serdica” provine de la unul dintre triburi „Serdi”, care trăia pe aceste meleaguri când romanii le-au cucerit. În timpul împăratului Marcus Ulpius Traian, localităţii i s-a dat numele de Ulpia Serdica şi se presupune că anume atunci aici au fost începute consturcţiile cele mai serioase, deoarece Serdica a intrat în hotarele Imperiului Roman şi a primit statutul imperial de oraş cu autoguvernare. Când Diocliţian împarte provincia Dacia în Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea, Serdica devine capitala provinciei Dacia Mediterranea. Pentru un secol şi jumătate oraşul se dezvoltă semnificativ, devenind un important centru politic şi economic. Localitatea avea pe atunci o importanţă majoră şi datorită locaţiei sale strategice – pe Via Diagonalis, drumul care lega Europa de Asia.
Cele mai vechi menţiuni ale denumirii Sofia sunt duplicatul Evangheliei lui Serdica în jurul anului 1359, în Carta Vitosha din secolul al XIV-lea a ţarului bulgar Şişman şi într-o notă a comerciantului din Radusa din 1376. În aceste documente oraşul este numit Sofia, iar totodată regiunea şi locuitorii oraşului se mai numeau sredecheski (sredeţeni), aşa a continuat până în secolul al XX-lea.
Multă vreme Sofia s-a aflat sub ocupaţia otomanilor. În secolul XV Sofia devine capitala provinciei otomane Rumenia, pentru mai bine de patru secole. Atunci turcii au schimbat radical înfăţişarea oraşului. Au fost construite multe moschei, fântâni şi hamame, băi turceşti cu abur uscat. La 4 ianuarie 1878, Sofia este cucerită de forţele ruse, ca urmare a războiului Ruso-Turc dintre anii 1877-1878. În anul 1879 ajunge capitala Principatului Autonom al Bulgariei, care în 1908 devine Regatul Bugariei.
În prezent Sofia este un oraş atractiv pentru turişti. Atrag atenţia străduţele mici şi diversitatea clădirilor, care sunt adevărate perle arhecturale ruseşti şi vieneze, bisericile în stil bizantin, o moschee, o sinagogă aflate în funcţiune. Valoroase monumente de arhitectură se consideră: Catedrala „Alexander Nevsky”, care este cea mai mare catedrală şi una din cele mai frumoase biserici din Peninsula Balcanică, cu icoane, fresce şi arhitectură în stil neobizantin; Biserica „Rotonda”, care este considerată cea mai veche clădire din Sofia, înscrisă în anul 1979 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO; Bisericile „Sfântul Gheorghe”, „Sfântul Nicolae” (ortodoxă), „Sfântul Iosif” (catolică). Cu adevărat remarcabile sunt două edificii religioase: Biserica „Bojana”, care conţine cele mai bune picturi murale, ce există încă de la fondarea bisericii în sec. XIV, datorită cărui fapt a ajuns pe lista Wold Heritage patronată de UNESCO; Biserica „Hagia Sofia”, ridicată în sec. VI, care până acum este martoră la aproape toată istoria Bulgariei. O mulţime de muzee activează în oraş: Muzeul Naţional de Istorie, ce este unul dintre cele mai mari muzee din Balcani; Muzeul Etnografic, ce găzduieşte peste 50.000 de exponate ilustrând viaţa şi tradiţiile bulgarilor, dar şi exponate de pe alte continente ş.a.; Galeria Naţională adăposteşte lucrări ale celor mai mari pictori şi sculptori bulgari. Atractivă este, îndeosebi pentru copii, şi Grădina Zoologică, fondată în anul 1888. Oraşul dispune de numeroase parcuri, cafenele, restaurante, baruri. Turiştii adesea aleg excursiile în împrejurimi, pe Muntele Vitosha, care este un loc excelent de relaxare.
Prin urmare, oraşul Sofia este un oraş din punct de vedere istoric foarte interesant şi după amplasare şi amenajare deosebit de pitoresc, ce merită să fie vizitat şi cunoscut.
Literatura universală e bogată în opere de proză de tot genul, dar şi în poezie. E cunoscut faptul că proza se citeşte mai mult, dar rolul poeziei în viaţa omului modern e de asemenea important. Poezia ne ridică deasupra problemelor cotidiene, ne oferă posibilitatea să reflectăm, să comunicăm, să ne exprimăm sentimentele mai profund. Prin poezie, ne putem înţelege mai bine, putem dezvolta relaţii mai clare cu cei din jur.
Pentru cititorii pasionaţi de poezie, Biblioteca „Hristo Botev” propune un rând de cărţi cu versuri ale poeţilor autohtoni, editate recent sau relativ recent, care completează colecţia bibliotecii. În Sala de împrumut a bibliotecii este amenajată expoziţia de carte „Poezie – creaţie, armonie, frumuseţe”, unde periodic exponăm plachetele de versuri noi pe care le recomandăm pentru lectură amatorilor de poezie. Iată unele dintre ele.
Ciobanu, Victor. Duminica Mare / Victor Ciobanu. – Chişinău: Pontos, 2022. – 110 p.
„Duminica Mare” este o nouă carte a scriitorului şi poetului Victor Ciobanu. Versurile poetului ne copleşesc prin sinceritatea şi simplitatea sa, prin spiritul profund de observaţie a autorului. Poetul acordă mare atenţie mijloacelor de exprimare şi preferă să vorbească direct cu cititorul, oferindu-i unele poveţe utile. Lectura versurilor arată că autorul este un om îndrăgostit de viaţă, de natură, preţuieşte mult dragostea şi credinţa. Sunt foarte lirice şi pline de culoare poeziile în care se descriu diverse anotimpuri şi sentimentele pe care aceastea le provoacă: „Anotimpul marilor schimbări”, „Buchet de toamnă”, „Valsul toamnei”, „Minunele naturii” ş.a. Uluit de frumuseţea naturii în timpul plimbărilor prin ținutul natal, după cum scrie poetul într-o poezie, observă chiar şi lucruri mărunte. Un rând de poezii sunt dedicate diferitor plante, flori, păsări, animale, gâze, admirând aceste creaţii ale naturii şi exprimându-şi propria atitudine faţă de ele: „Crizanteme”, „De florii”, „De ziua mea roşesc bujorii”, „Farmecul lalelelor”, „Dilema veveriţei”, „Cucul”, „Pupăză — aripă-n dungi”, „Piţigoiul curios”, „Fazanul soarelui” ş.a. Poetul parcă ne îndeamnă şi pe noi să ne bucurăm de viaţă, în sânul naturii, s-o preţuim în toată frumuseţea ei zi de zi.
Soroceanu, Nina. Cuvinte înflorite: versuri pentru cititori de toate vârstele / Nina Soroceanu. – Chişinău: Labirint, 2016. – 118 p.
Poeta, scriitoarea, publicista, textiera de cântece, redactorul de carte Nina Soroceanu vine cu încă o carte de versuri intitulată „Cuvinte înflorite”. După cum afirmă editorul cărţii date, în poezia pe care o cultivă şi o publică autoarea încă din anii de adolescenţă cuvintele înfloresc: „Ea reuşeşte să le armonizeze într-atât, încât ele devin cântec; o revărsare de sentimente pure, înâlţătoare, un imn dedicat patriei, mamei, copilului, limbii materne”: „Cum înfloresc cuvintele? / Ca o floare de april, / Ca un zâmbet de copil…/ Când înfloresc cuvintele? / Când le preţuim…/” („Cuvinte înflorite”). Poeta îndeamnă cititorul să călătorească prin lumea cuvintelor şi să descopere imagini poetice, inedite, metafore proaspete, aforisme şi multă dragoste. Cartea dată este, ca și cele precedente, o carte vie, ce ne oferă lectură plăcută.
Portnoi, Anatol. Lacrimă de vis…: Versuri / Anatol Portnoi. – Chişinău: Pontos, 2019. – 100 p.
Anatol Portnoi este autorul a peste 10 volume de versuri pentru copii şi maturi, printre care „Urmele tăcerii”, „Veronelu”, „Mărturia unui dor”, „Pași în infinit”, „Dragă, dragă, Drăgălina”, „Dulce, dulce îngeraş” ş.a. Poezia poetului trezeşte trăiri sufleteşti şi emoţii profunde. Cartea prezentă este o plachetă de versuri dedicate Marelui Sentiment – Dragostea. Titlurile vorbesc de la sine: „Misterul dragostei”, „Pentru tine stele am aprins”, „Cu tine-n vise stau la sfat” ş.a. În carte sunt incluse şi cântece: „Cu tine-n gând”, „Primul sărut”, „Asta-i casa cu aleasa” ş.a. Poetul preţuieşte atât dragostea din prezent, cât şi cea din trecut, pe care o descrie în amintiri cu multă căldură şi gingăşie: „Tabloul unei amintiri”, „Unde eşti, iubirea mea?” ş.a. Scriitoarea Claudia Partole afirmă că „poezia lui Anatol Portnoi este o poezie atât de pură – ca o apă dintr-un izvor săpat de talpa unui căprior”, comentările aici sunt de prisos.
Lipovanciuc, Geta. Bat clopotele în noi / Geta Lipovanciuc. – Chişinău: S.n., 2022. – 112 p.
Geta Lipovanciuc este scriitoare, poetă, compozitoare, interpretă. Ca poetă, are o putere de creaţie aparte, care cu fineţe observă toate ce i se întâmplă în jur, versurile sale au şi o energie tămăduitoare. În opinia lui Victor Cobzac, conferenţiar universitar, Maestru în Artă şi poet, poeta nu ştie şi nu poate fi falsă, ea face doar ceea ce simte, scrie doar ceea ce îi place şi doar pentru cine îi place. Este pe cât de realistă, pe atât de romantică, abordând o diversitate de teme. Noua sa carte de versuri „Bat clopotele în noi” arătă că pentru Geta Lipovanciuc, „poezia este un dangăt de clopot, care leagă două arhitecturi: cea a clopotniţei din vârful dealului şi cea a cuvântului scris cu pana înmuiată într-un suflet… rebel şi rără picătură de astâmpăr”, astfel scrie despre poetă în prefaţa cărţii Victor Cobzac: „Adesea, -n noapte, vrând să scrii / Pe foaia albă, rânduri negre, / Ajungi să crezi că ele-s vii… („Albul şi negrul”); „Bat clopote-n noi a veşnicie! Şi stropi de ploaie vin să ne boteze; / E-o liturgie-a toamnei, în pustie” / Durerea celor singuri s-o scurteze …”/ („Bat clopotele în noi”).
Poeta Ludmila Popescu are două pasiuni – medicina și poezia. Practicând medicina, fiind în mijlocul suferințelor umane, de la o vreme își găsește refugiul în poezie, pe care o îndrăgise încă din anii studenției. La începutul activității sale literare a fost încurajată de Grigore Vieru, publicându-și versurile sale în săptămânalul „Literatura și arta”. Ludmila Popescu, după cum scrie despre ea Grigore Vieru, „reușește, prin poezie, să se ridice deasupra necazurilor și suferințelor pe care i le-a hărăzit soarta, deasupra tuturor tristeților prin dragostea față de neam, de țară, de profesia aleasă, prin iubirea nemărginită față de copiii săi, familie și ființa dragă.” Printre poeziile din carte vom întâlni unele curate ca lacrima, trăite firesc care se apropie prin muzicalitatea sa de cântec, a remarcat de asemenea Grigore Vieru. Citind versurile poetei Ludmila Popescu, uneori ne regăsim în ele prin trăirile și sentimentele refectate.Versurile sunt captivante, cu subiecte interesante, descriu cu multă căldură satul natal, casa părintească, virtuțiile creștine prin tot ce-i mai frumos și mai sfânt. Trecutul nu-l poți schimba, susține poeta, dar orice om poate lăsa urme frumoase pe pământ.
Deci cu referire la poezie, putem trage concluzia că ea este viață, vis, dragoste, gingășie, duioșie. Ne ajută să fim mai buni, mai hotrâți, mai blânzi, mai receptivi la suferințele celor din jur. Citiți versuri, dragi cititori, îmbogățiți-vă emoțional și spiritual.
Текущий 2024 год богат юбилейными датами издания замечательных книг выдающихся авторов Республики Болгарии. Разнообразные по тематике, жанру и времени публикации они составляют выжную часть из общей сокровищницы болгарской классической и современной литературы. Значение каждой из этих книг для нас невозможно преувеличить, так как только благодаря накопленным знаниям и увлекательному изложению в книгах всего накопленного человечеством жизненного опыта мы можем расти интеллектуально, духовно и культурно. Я познакомлю кратко в этом обзоре всех желающих с печатными юбилярами давно и прочно занявших особое место на книжных полках и в сердцах читателей.
200 лет с момента публикации в 1824 году исполняется одной из архиважной в истории и культуре болгарского народа книги – Рыбный букварь, написанный педагогом и энциклопедистом Петром Бероном и изданный в Брашове. “Букварь с различными поучениями” или “Рыбный букварь” является первым новоболгарским учебником для детей и состоит из 8-и разделов и приложения в виде рисунков животных. Название Рыбный было присвоено народом потому, что в конце книги было изображение дельфина. Популарность Букваря была колоссальной, в течение последующих 20 лет он переиздавался 6 раз и по мнению публициста Петра Карапетрова был “последним учебником, который изучали от корки до корки”.
Книга Захари Стоянова “Записки о болгарских восстаниях ” была издана в 1884 году (140 лет назад), состоит из трех томов и является эпическим полотном повествования борьбы болгарского народа против турецкого рабства. “Записки очевидца” – таков подзаголовок данного издания, автор рисуют обширную картину борьбы болгарского народа за национальную независимость. Как подчеркивает писатель, самые героические страницы истории Болгарии в годы рабства написаны народными восстаниями. И в первую очередь Апрельской эпопеей 1876 года.
Из всех руководителей четвертого революционного округа одному Захарию Стоянову было суждено остаться в живых. Он пережил бурную радость первых побед и боль поражения, испытал ужасы турецких тюрем. Но в своем произведении он не только беспристрастный летописец, но и творец, который проникновенно анализирует и оценивает события эпохи. Его книга знакомит читателя с событиями ярких дней. Массовые сцены, природа, развитие действия, образы героев — все это овеяно патриотическо-романтичным пафосом того времени. Национальная эпопея – так можно сказать коротко и ёмко о книге Захари Стоянова.
Ровно через 10 лет в 1894 году (130 лет назад) вышла в свет ещё одна книга-шедевр, столь важная и своевременная для национального самосознания болгарского народа – “Под игом” Ивана Вазова. Искренне полагаю, что читателям в основной массе знакомо это произведение, для болгар это также национальная эпопея, изложенная на страницах книги с величайшим мастерством гениального писателя. Основная часть романа И. Вазова «Под игом» («Под игото») была написана в 1888 году в Одессе, где писатель находился в эмиграции. По возвращении на родину И. Вазов дорабатывал текст романа и вносил в него поправки. Впервые он был обнародован в серийном издании Министерства народного просвещения «Сборник за народни умотворения, наука и книжнина» («Сборник народного творчества, науки и литературы»), кн. I–III, в 1889–1890 годах. Первое отдельное издание «Под игом» появилось в 1894 году. У болгарских читателей роман имел большой успех, выдержав при жизни автора пять изданий. «Под игом» – первое художественное произведение болгарского автора, получившее сразу же после его издания мировую известность. Во второй половине 90‑х годов роман был переведен на многие европейские языки, вызвав горячие симпатии к автору и героическому народу Болгарии.
В этом же 1894 году была издана ещё одна замечательная книга – “До Чикаго и назад” Алеко Константинова. Заметки путешественника – так можно кратко охарактеризовать это произведение, где на страницах автор описал свой географический и жизненный путь в Новый свет с изумительным мастерством, сочетая социально-публицистическое повествование с этнографическими экскурсами, колоритным изложением природных полотен, познакомил читателей со своим глубоким философским взглядом на житейския проблемы бытия “здесь” и “там”. Словом, увлекательный и заставляющий серьезно поразмыслить рассказ путешественника, вошедший в разряд любимых произведений классиков Болгарии у многих поколений читателей.
Столетие отмечает в этом году антифашисткое произведение “Сентябрь” известного болгарского поэта Гео Милева, неустанного борца с трагической судьбой. В 1924 году он написал эту бессмертную поэму в котором обличил с невероятной беспощадностью фашиствующий режим, а свирепствующим в стране палачам предсказал гибель от праведного гнева народа. Друзья предостерегали автора от издания поэмы, но он категорически заявлял о своевременности этих слов. Публикация состоялась и это было подобно взрыву бомбы. Издание было вскоре конфисковано, но хранилось в частных библиотеках, продолжало жить в рукописях. Сам Гео Милев не сумел сохранить свою жизнь, не вернувшись из стен полиции после очередного допроса. Имя Гео Милева свято чтит и бережно хранит народ Болгарии.
В 1964 году (60 лет назад) был издан роман Антона Дончева “Време разделно”, в русском переводе “Час выбора”. Роман посвящён обращению в мусульманскую веру болгар в период после покорения Болгарии Османской империей. В основе исторической саги лежат кровавые события, которые произошли в в ХVII веке. Роман стал не просто воссозданием тех событий, а исследованием проблем власти, личной ответственности перед историей, народом и верой. Антон Дончев говорит, что роман был написан менее чем за 45 дней. Книга была построена глазами двух людей: со стороны турок — принявшего ислам венецианца Абдуллы, а со стороны болгар — афонского монаха. Их альтернативные описания представляют события глазами христиан и мусульман. Роман сразу после издания стал сенсацией не только в Болгарии, но и за рубежом. Роман переведён на все европейские языки и издан почти во всех странах мира. Для многих эта книга была и остаётся как откровение и считается книгой №2 после бестселлера Вазова “Под игом”.
Болгарская Библиотека г. Кишинева им. Христо Ботева бережно хранит в своем фонде перечисленные книги, а также другие произведения вышеупомянутых авторов. С коллекцией книг можно познакомиться в любой удобный для вас день кроме субботы. Ждем вас, дорогие читатели!
Biblioteca „Hristo Botev” 