Se întâmplă în viață perioade când simți că te copleșește rutina și forfota zilnică, când parcă te învârți pe loc și nu te poți mișca înainte, ceva te încurcă – operații pe care le îndeplinești zi de zi ca un robot, fără să le conștientizezi, lucruri inutile ce te înconjoară, obiceiuri ce trebuie deja depășite ș.a., atunci urmează un sfat: țipă cât poți, fă un efort și schimbă-te. Aceasta este ideea de bază a romanului „Țipă cât poți” semnat de scriitoarea și jurnalista română Moni Stănilă, cunoscută publicului cititor datorită cărților sale „Războiul solomonarilor”, destinată copiilor, și „Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare”, despre sculptorul Constantin Brâncuși, precum și numeroaselor articole publicate în ziarul „Timpul” ce te îndeamnă să meditezi asupra multor probleme sociale și psihologice de importanță majoră. Romanul „Țipă cât poți” de Moni Stănilă este inclus în Programul de lectură „Chișinăul citește 2021”, inițiat de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” și promovat de către toate bibliotecile publice, inclusiv Biblioteca „Hristo Botev”, se propune spre lectură categoriei de vârstă adolescenți.
Din start aș vrea să menționez că cartea dată este una neobișnuită, surprinzătoare, în care fantasticul se îmbină cu realitatea ca în basme. Se știe că e necesar să trăim cu prezentul, așa scrie și în „Biblie”, să nu ne tânguim de trecut care nu ne-a realizat visele, dorințele, careva necesități personale, să nu ne chinuim încercând să palpităm viitorul nostru care ne pare uneori cețos, neclar, nesigur. Însă nu e vorba să ne dezicem absolut de trecut sau viitor intenționând să făurim prezentul care să ne satisfacă, deoarece trecutul, prezentul și viitorul sunt legate vital între ele, constituind un tot întreg, ficare om trece neapărat prin acest ciclu.
Eroina principală este o scriitoare și jurnalistă de patruzeci de ani care aparent are o viață normală, un job, un soț iubitor și s-ar părea că ar trebui să fie mulțunită de ea. Dar iată că ea, numită Una, cea din prezent, se trezește într-o bună zi dându-și seama că trăiește prea monoton, făcând zilniuc aceleași lucruri și simte necesitatea de a schimba urgent ceva în viața sa, chiar ceva radical. Astfel, începe cu schimbarea mobilierului, înlocuind patul vechi cu altul nou, apoi își face bagajele, își ia un bilet la avion și aterizează într-o pădure din Cehia. De aici încep aventurile Unei și romanul propriu-zis. Într-un fel situația se aseamănă cu călătoriile lui Alice, dar nu prin Țara Minunilor, ci prin Țara Timpului. Aici Una se întâlnește cu alte personaje care reprezintă alte fațete ale sale din diferite perioade ale vieții – Noua, Prima, Drei (cea mai tânără de 17 ani), a Opta și în final Alta. Ele discută între ele, polemizează, în prezența falnicilor stejari din pădure care participă la comunicare, încercând să le ajute. Astfel eroina noastră încearcă să se înțeleagă pe sine – cea din trecut, cea din prezent și cea din viitor, cum se va shimba, ce trebuie să înlăture din trecut, din prezent, ca să se renască din nou pentru o viață nouă – mai bună, mai calitativă. Înțelege că această transformare poate fi dureroasă, întrucât nu poți șterge totul, mai ales amintirile plăcute, frumoase, unele relaţii sau persoane cândva dragi sufletului.
În roman găsim, de asemenea, rețete culinare interesante, delicioase cu care se delectau personajele noastre. Prinre rânduri selectăm și multe gânduri curioase ce merită atenție. Spre exemplu: „Nu cred că un om începe să îţi placă treptat. Îţi place deodată ”; „Ceea ce nu ne putem aminti, nu am trăit”; „Doar ca om o pot lua de la capăt. La orice vârstă” ş.a
„O carte aleasă e un bun prieten”, spune un proverb român. „Cărțile bune te fac să-ți pui întrebări”, scria cândva Scott Westerfeld. Vă recomand să lecturați cartea „Țipă cât poți” de Moni Stănilă, dragi tineri utilizatori și chiar cei de vârstă mai solidă, și dacă veți simți nevoia de a vă shimba – schimbați-vă, ca să fiți mai împliniți, mai fericiți.
Lidia Cîssa, bibliotecar
