Alege dragostea


Dragi utilizatori, luaţi cunoştinţă de o nouă carte apărută recent în colecţia Bibliotecii „Hristo Botev” – „Trei metri deasupra cerului”. Cartea „Trei metri deasupra cerului” este opera scriitorului, scenaristului şi regizorului italian Federico Moccia. Cartea cu o denumire atât de poetică e despre dragoste, despre o dragoste fierbinte, puternică dintre doi tineri aflaţi la vârsta adolescenţei care se înalţă până deasupra cerului. Eroii romanului sunt absolut diferiţi: ea, Babi, e o elevă bună, de nota zece, o fiică perfectă, o fată timidă, dar totodată şi foarte activă şi ambiţioasă; el, Step, este un băiat foarte frumos, extrem de încăpăţinat, uneori violent şi dur, mereu orientat spre şotii şi aventuri. Ei sunt din lumi diferite, din familii diferite, dar pe neaşteptate se îndrăgostesc unul de altul, deşi la toţi din jur, inclusiv la familiile lor, aceasta le pare o relaţie imposibilă. Ei însă rezistă la toate controversele, la toate piedicile, lăsâdu-se conduşi de sentimentele interioare puternice, de o atracţie reciprocă explozivă în lumea  frumoasă a dragostei. Putem spune că eroii noştri trăiesc o poveste de dragoste asemenea lui Romeo şi Djulieta doar că în timpurile noastre. Pasiunea aceasta  îi schimbă pe ambii încât cei din jur nu-i recunosc şi nici ei singuri pe sine nu se recunosc. Ei devin mai siguri pe sine, îşi schimbă atitudinea faţă de viaţă şi faţă de oamenii ce-i înconjoară. Însă dragostea acestor doi tineri, apărută fulgerător, tot atât de rapid se termină. Deşi lasă urme dureroase în sufletele lor, îi maturizează.

            Romanul este adresat în primul rând tineretului, îndeosebi adolescenţilor, doarece oferă o bună lecţie de viaţă, demonstrând că sentimentele sincere, dragostea, curată sunt mai presus decât bogăţia, banii, distracţiile moderne, pe ea nu o poţi cumpăra şi nici a o vinde, că cel mai important în viaţă sunt dragostea, oamenii care te pot ajuta în situaţiile complicate. Cartea merită să fie citită, mai ales de cei care cred în dragoste, care pun preţ pe ea, dar şi de cei care se îndoiesc de puterea ei.

Lectură plăcută!

                                                                                     Lidia Cissa, bibliotecar 

1 августа — праздник садовода в Болгарии


В культурном пространстве Болгарии есть много праздников — национальных, христианских, традиционно-фольклорных; старинных и совсем недавних; повсеместных и региональных. Продолжаем знакомить посетителей блога нашей Библиотеки „Христо Ботев” с замечательными празднествами болгарского народа, среди них — Ден на градинаря (День садовода или просто садовника), который отмечается ежегодно и повсюду в крае — 1 августа. Сей праздник был возобновлен в 1993 году в городе Брезово, но имеет старинные исторические корни в летописи страны. День этот посвящен всем тем, кто любит зеленые насаждения, занимается возделыванием овощей и фруктов, культивирует цветоводство на профессиональном уровне и в удовольствие из любви к природе. 

          Градинари имеют своего покровителя — Святого мученика Фоку. Святой Фока был назван садовником, так как он разбил у берега моря садовый участок, с усердием и долготерпением выращивал своими руками богатый урожай, а затем продавал на рынке плоды своего труда, чтобы прокормить не только и не столько себя, но и всех бедных да убогих в его окружении. Часть от собранных овощей и фруктов Святой Фока складывал у края дороги, чтобы каждый путник мог подкрепить свои силы дарами земли.

          Сегодня в прекрасном и цветущем крае Болгария много любителей заниматься растениеводством, очень много и профессиональных „градинаров”, выращивающих первоклассные продукты на щедрой южной земле, которые знают и предпочитают другим во многих дальних уголках мира. Но день этот и для тех, кто создает цветущую оранжерею на своем балконе, на клочке земли у подъезда блочного дома разбивает пестролистный цветник, а также с любовью ухаживает за комнатными растениями на подоконнике своей комнаты. Главное, иметь желание и любить все живое, что выращиваешь сам и что создается руками трудолюбивых людей, тогда наша планета будет с каждым днем становиться все краше и чудеснее.

Честит ден на градинаря!

               Larisa Barabaș, șef sector.

Invitație la dans


„Dans dans dans” – anume așa se numește al șaselea roman al binecunoscutului  scriitor Haruki Muracami, un roman de succes, de fapt ca și alte romane ale acestui autor, dumnealui fiind considerat de către editori un fenomen în lumea literară.

Haruki Murakami este un scriitor și traducător japonez care în scurt timp de la lansarea primelor opere ale sale a ocupat un loc aparte în literatura universală, devenind vestit nu doar în Japonia, ci și peste granițele țării sale. Romanele scriitorului posedă un stil deosebit, conțin multă muzică și interesante peizaje ale naturii, sunt de obicei scrise de la persoana întâi, sunt profund psihologice, dar tratează și multe probleme sociale, dând o amplă caracteristică capitalismului avansat. În  romanul „Dans dans dans” întâlnim asemenea rânduri: „Totul decurgea după un plan bine pus la punct. Acesta e capitalismul avansat. Cine investește cel mai mare capital obține informațiile cele mai utile și are parte de profituri maxime. Investițiile de capital implică astfel de lucruri… Aceasta e societatea capitalistă dezvoltată. Fie că ne place, fie că nu, este societatea în care trăim. Până și ideea de bine și rău a fost subdivizată, a devenit mai sofisticată. Există bine la modă și bine demodat. La fel ca și răul…”.

Haruki Murakami a debutat cu romanul „Ascultă cum cântă vântul” (1979). Cele mai semnificative romane ale scriitorului sunt: „În căutarea oii fantastice”, „Pădurea norvegiană”, „Kafka pe malul mării”, „La sud de graniță, la vest de soare”, „Dans dans dans” ș.a. Romanele scriitorului îndată după apariție devin bestsellere. Este prețuit la justa valoare de către literați. Pe parcursul anilor a fost distins cu numeroase premii prestigioase din țara sa cât și internaționale. Cărțile domniei sale sunt traduse în peste cincizeci de limbi și au priză bună la publicul cititor, inclusiv la utilizatorii Bibliotecii „Hristo Botev”, unde sunt preferatele multora, deoarece sunt scrise de un scriitor original și interesant.

Romanul „Dans dans dans” a fost scris în anul 1988 și continuă povestea din romanul „În căutarea oii fantastice”. Eroul principal al romanului, un scriitor comercial, fiind copleșit de un vis obsesiv, se pornește în căutarea fostei sale iubite pe nume Kiki pe care o cunoscuse cu patru ani în urmă într-un misterios hotel „Dolphin” și care dispăruse tot așa de misterios din viața lui, se întoarce pe urmele trecutului în Sapporo, apoi iarăși în Tokio și Hawai, de parcă era antrenat într-un dans hipnotic, aflându-se între real și fantastic. „Partenerii lui de dans” sunt o fetiță de treisprezece ani  clarvăzătoare neglijată de părinți, un fost coleg de studiu, care a ajuns artist renumit și câteva fete din firme de toleranță. Romanul este în esență o căutare de sine, soarta unui tânăr bărbat într-o țară cu economie dezvoltată. Un personaj care se oferă să-l ghideze (Omul oaie) îi spune care e problema lui: „…Te simți derutat. Nu știi ce anume cauți. Ai pierdut multe și te-ai piedut și pe tine. Vrei să mergi mai departe, dar nu știi încotro s-o apuci… ești confuz. Simți că nu mai ești legat de nimic. Și este adevărat…” La întrebarea Ce trebuie să fac?, Omul oaie îi răspunde – „Să dansezi cât ține muzica. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată lumea. Dacă faci asta, poate atunci o să te pot ajuta…”. Desigur că se are în vedere nu dansul în sensul direct al cuvântului, ci acțiune, acțuine, acțiune, pentru a ieși din impas. Romanul este, în fond, o nuvelă psihologică destul de realistă, dar  are și elemente fantatice — șobolanul, Omul oaie, Kiki cu urechile sale uimitoare și prevestitoare ș.a.

Romanul „Dans dans dans” te atrage ca magnetul, călătorești cu personajul pricipal, trecând prin toate perepețiile lui și parcă dansând împreună cu el. Cartea, odată deschisă, nu te poți despărți de ea până la ultima filă. Dragi utilizatori, îndrăzniți, deschideți cartea, citiți romanul, nu veți regreta. Lectură plăcută și utilă! 

Lidia Cîssa, bibliotecar.

Romanul „Ura cu care loveşti” de Angie Thomas


Dintre cărțile incluse în Concursul de lectură Bătălia Cărților 2020 a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” face parte și romanul „Ura cu care lovești” semnat de către Angie Thomas. Tematica rasismului este abordată în acest roman, necătând la declarațiile de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, și societățile dezvoltate sau în curs de dezvoltare, acest fenomen negativ își face loc tot mai des într-un spectru de acțiuni.

Staar Carter este o adolescentă afro-americană de șaisprezece ani, care trăiește între două lumi: cartierul unde locuiește și liceul la care merge pentru a face carte împreună cu prietenii. Aceste două lumi se află  într-un echilibru instabil ce apare în momentul când Staar devine martoră la împușcarea mortală a prietenului ei de copilărie Khalil. Omorul  lui Khalil l-a săvârșit un polițist. Băiatul nu avea nicio armă asupra  lui, și singura persoană care văzuse totul era Staar. 

Tânăra fată afro-americană se temea să povestească adevărul văzut, dar la un moment descoperă în sine o voce care îi dă acel curaj ca șă-și  poată asuma așa responsabilitate și  devine  o eroină  admirată de cei din jurul său. Această voce era și este necesară pentru toți — pentru cei indiferenți la conflictele rasiale, pentru  cei care consideră că azi culoarea pielii, religia, sexul nu ne mai pot distanța  unii de alții.  Personajele  cărții arată   că  rasismul a fost, este și va mai exista în timp, doar că nu mai e la modă să vorbești  despre el.    

          Dincolo de subiectele grele, precum discriminarea, rasismul, libertățile civice, activismul politic, violența, dependența de droguri, abuzurile legii, moartea, imaginea afro-americanilor în media sau social media, „Ura cu care lovești” reușește și să portretizeze autentic figura unei eroine pe care o vedem, cu frică în loc de superputeri. Poate că Starr tremură, duce două vieți și e o adolescentă obișnuită în atât de multe instanțe, dar atunci când realizează  că „ce rost mai are să ai o voce dacă nu o folosești”, devine propria sa salvatoare, fata care schimbă vieți și care poate repara societăți. Curând moartea lui Khalil se transformă în subiect de știri la nivel national. Unii  îl  etichetează  drept infractor, alții  precum că  ar fi fost traficant de droguri. Protestatarii  încep  să  iasă pe străzi în numele lui Khalil. Polițiștii și cel mai influent traficant local încearcă să-i intimideze familia fetei. Dar locatarii cartierului doreau un singur lucru  —  să afle adevărul, ce s-a întâmplat  în  noaptea aceea, unde singura persoană care a văzut era Staar, doar ea putea să răspundă la acea întrebare. Însă adevărul văzut de fată putea tulbura  apele  în interiorul  comunității, ba   mai mult, i-ar fi pus viața în  pericol. E important ca tinerele fete afro-americane să descopere o voce pe care să și-o poată asuma, să devină  eroine pe care să le poată admira cei din jur.

            Finalul  acestui roman nu are dulceața filmelor Disney pe care personajele sale le adoră. Însă nici nu ne doream și nici nu ne așteptam să o facă. Cert este că „Ura cu care lovești” este o carte importantă, este o carte de citit acum și abia așteptăm să o citești!

             Dragi cititori  ai Bibliotecii  „Hristo   Botev” cu vârsta  între 10 – 14 ani, vă propun spre lectură romanul „Ura cu care lovești” de Angie Thomas, un roman uluitor, intens și răvășit ce va rămâne în istorie drept un clasic al vremurilor  noastre.

                                                                   Olga Aga, bibliotecar

Despre Îngerul păzitor și miracole


În fiecare familie sunt, probabil, oameni care au plecat cândva în neființă, dintr-un motiv sau altul. Gândindu-ne la ei, uneori ne punem întrebări asupra cărora omenirea se frământă de multă vreme pentru a găsi răspuns precum: Continuă într-adevăr viața după moarte? Cum este acolo, în lumea cea de apoi? Putem realiza contacte cu persoanele decedate? E posibil să  comunicăm cu ei, ne pot cumva influența? ș.a. Romanul ”Îngerul păzitor” semnat de Danielle Steel ne face să medităm asupra acestor probleme și ne sugerează și unele idei utile.

Danielle Steel este o scriitoare americană contemporană de succes. A scris peste 179 de cărți care au fost traduse în peste 43 de limbi, multe dintre ele fiind și ecranizate. Cărțile scriitoarei se bucură de o mare popularitate la publicul cititor, inclusiv și la utilizatorii biblotecii ”Hristo Botev”, unde sunt foarte solicitate. Succesul deosebit se explică prin faptul că Danielle Steel scrie despre ce îi este mai drag omului: despre familie, cu diverse probleme și taine ale ei, despre dragoste, dorințe, vise, romanele sunt foarte senzuale, miraculoase, unele romantice, găsindu-și ușor calea spre sufletul cititorului. Scriitoarea nu se limitează doar la romane pentru adulți și tineret, dar scrie de asemenea povești pentru copii și versuri.

Romanul ”Îngerul păzitor” dezvăluie istoria de viață a unei familii, Peterson, cu bucuriile și necazurile sale. Familia constă din cinci membri: Alice, mama, Jim, tatăl, Johnny, fiul cel mai mare de 17 ani, absolvent, Charlotte, o fată de 14 ani, pasionată de baschet, Bobby, fiul cel mai mic de nouă ani care nu vorbește. Alice își iubește foarte mult copiii și se străduie să-i facă fericiți. Jim însă trăiște în lumea sa, închis în sine, devenind indiferent față de copii și soție, găsindu-și refugiu în televizor și bere, după ce a făcut un accident în urma căruia Bobby a fost grav accidentat și a încetat a vorbi. Această dramă persista deja de ceva timp, dar în rest viața familiei decurgea normal, până când într-o zi a fost zguduită de o nouă tragedie, mai gravă. Johnny, mândria și bucuria familiei, mai ales a mamei, nimerește într-un accident rutier, în care sunt implicate cinci mașini și un camion, chiar în ziua de absolvire a liceului, și își pierde viața. Acest băiat era înzestrat cu cele mai frumoase calități: era frumos, înalt, atletic, avea un zâmbet minunat, era cel mai bun elev dintre toți cei din ultima clasă de liceu de patru ani, era vedeta echipei de fotbal și a celei de alergări. Tot de patru ani el și Becky Adams, de asemenea adolescentă, prietena lui, formau un cuplu perfect, erau îndrăgostiți pasionat unul de altul, își făceau planuri frumoase de viitor. În timpul accidentului Becky era alături,  dar s-a ales doar cu o rană pe obraz. Era de necrezut pentru cei din jur că  acest tânăr extraordinar, nemaipomenit, care își iubea ațât de mult familia și lumea din jur, plecase din viață atât de subit, pe neașteptate. Tragedia a influențat mai cu seamă familia sa, pe Becky și familia ei. Deosebit de greu i-a fost să accepte pierderea fiului mamei lui, Alice, care se îmbolnăvește grav și nimerește în spital, fiind chiar în pericol de moarte. După patru luni de la accident, Johnny îi apare mamei sale în vis, mai multe seri la rând, apoi și aevea,  fiind vizibil doar pentru ea, încurajând-o să-și revină  cât mai rapid, să se întoarcă cât mai curând la familie, care era pe cale de destrămare, și aceasta a grăbit vindecarea ei.

Astfel, Jonny, după deces, s-a trasformat într-un înger păzitor, apărea deja și acasă, discuta cu mama și cu Bobby, se îngrijea de ceilalți, a încercat și a reușit să-i facă  fericiți pe toți din familia sa și a fetei iubite, Becky:  Becky a început o nouă relație cu alt băiat bun, Buzz, după o gravă perioadă de depresie și pustietate; Pam, mama acesteia, și-a găsit perechea potrivită , ea fiind văduvă după moartea soțului său; Bobby a început să vorbească după cinci ani de tăcere, Jim, tatăl,a renunțat la băutură, acceptând tratamentul, Charlotte era fericită că tatăl a recunoscut-o ca sportivă bună și era prezent la campionatele ei sportive; mama s-a vindecat, a devenit mai veselă și a conceput, printr-un miracol, un nou membru al familiei. Deci cu ajutorul lui Johnny în aceste două familii s-au produs mai multe minuni, s-au întâmplat lucruri care păreau a fi incredibile.  

Prin acest roman autoarea vrea să spună că are rost să credem în minuni, nicicând să nu ne pierdem speranța, chiar și în cazuri de grea cumpănă, că viața tot timpul ne oferă șanse și ea are prioritate în raport cu decesul. Posibil că viața continuă în cealaltă lume, îndeosebi  penrtu cei care sunt orientați doar spre bine pe această lume.

Vă recomand să citiți această carte, dragi utilizatori, doarece  merită și să aveți în calea voastră doar oameni buni, cu suflet mare și un Înger păzitor care să stea la staja sănătății și a vieții voastre!

                                                                       Lidia Cîssa, bibliotecar