În data de 17 octombrie 2019, Biblioteca „Hristo Botev” a fost vizitată de dnul Jerzy Hatlas, doctor în istorie, cercetător cunoscut al istoriei bulgarilor și găgăuzilor din Basarabia, renumit arheolog-tracolog. Dnul J. Hatlas este și angajat al Bibliotecii Universității „Adam Mickiewicz” din orașul Poznani (Polonia). Doctorul în istorie Ivan Duminica, președinte interimar al Societății Științifice a Bulgariștilor din Republica Moldova, l-a însoțit pe oaspetele nostru în vizita sa la biblioteca noastră. Echipa bibliotecii i-a făcut cunoștință cercetătorului polonez cu fondul de carte rară, precum și cu ziare vechi în limba bulgară (ediții fototipice) ce se păstrează în colecția bibliotecii. S-a efectuat un schimb de experiență cu privire la activitatea bibliotecarilor din țara noastră și a celor din Polonia prin comunicarea cu dnul J. Hatlas. Părțile au convenit la o colaborare continuă în perspectivă dintre Biblioteca „Hristo Botev” și Biblioteca Universitară „Adam Mickiewicz”.
La finele vizitei, dr. Ivan Duminica a oferit în dar bibliotecii ultima lucrare care a apărut sub redactarea sa științifică. Este prima ediție a colecției „Да бъдет полезен на българския род” ( „Să fie util pentru bulgari”).
„Grădina de sticlă” de Tatiana Țâbuleac este cartea ce a generat cele mai controverse dispute printre cititorii care au lecturat-o — unii au rămas uimiți de situația dramatică descrisă de autoare care emană atâta durere și tristețe, alții n-au prea înțeles-o și din acest motiv n-au acceptat-o ca o lectură necesară. Cartea, fiind totuși apreciată de opinia publică și critici literari, a fost inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2019”. Pe parcursul anului în biblioteci pe marginea cărții au fost desfășurate diverse discuții, prezentări de carte, ringuri intelectuale, ultimul având loc recent, în data de 26 septembrie curent, la Biblioteca „Târgu Mureș” din Chișinău la care biblioteca noastră „Hristo Botev” a participat cu o cititoare, mamă a doi copii. De menționat că cartea e adresată, în primul rând părinților, apoi educatorilor, profesorilor, chiar și adolescenților, deoarece ține de tema maternă, copilărie, educație, formarea unui om ca personalitate. Cele cincizeci de întrebări din cadrul ringului intelectual au generat o adevărată polemică pe marginea subiectului cărții, participanții au demonstrat că au citit cartea cu atenție și în profunzime și doresc să-și expună părerea. Au concurat două echipe — „Luceafărul” și „Caleidoscopul”, competiția finalizând cu un scor egal, dar după niște întrebări adăugătoare învingătoare a ieșit echipa „Luceafărul” alcătuită din tineri utilizatori.
Cartea „Grădina de sticlă” nu este una simplă, este una în care se desfășoară un subiect tulburător și nu cred că poate lăsa pe cineva indiferent. E adusă pe podium soarta dramatică a unei fete care a crescut fără dragoste maternă și paternă, fără surori și frați, fiind adoptată de o femeie ambițioasă care a folosit-o ca pe o unealtă de muncă, a exploatat-o, ne fiind în stare să-i dea acea căldură de mamă de care are nevoie orice copil, a crescut între două limbi și două culturi, în perioada când s-a destrămat sistemul sovietic și s-a trecut la alt sistem ce i-a dezorientat pe mulți. Fata a avut parte de o copilărie tulburătoare, pe alocuri chiar crudă, ce i-a afectat destinul pentru întreaga viață, era clădit pe valori ce permanent se transformau în cioburi de sticlă, cu colectarea cărora s-a ocupat toată copilăria.
Citind această carte ne dăm seama cât de importantă e perioada copilăriei pentru sufletul firav al unui copil, pentru formarea lui ca personalitate. Cel ce n-a avut parte de o copilărie fericită trăită în armonie cu părinții și toți cei dragi, va duce toată viața lipsă de căldură, lumină, afecțiune, nu se va forma ca om integru, așa cum a ajuns Lastocica — nefericită, distrusă moral, cu un copil bolnav. Tatiana Țâbuleac cu cartea sa de parcă face un apel spre cer, peste Univers, ca să audă toate mamele din lume, mai ales cele care își abandonează copiii — Protejați copilăria copiilor, oferiți-le acea dulce copilărie, dragoste și căldură, ei au atâta nevoie de ele!
Dragi utilizatori, cine încă nu a citit cartea „Grădina de sticlă” de T. Țâbuleac, vă recomandăm să o deschideți, să nu treceți pe alături, să o citiți, să meditați asupra ei, deoarece merită, o să vă convingeți singuri.
Uneori mă gândesc, cât de sumbră ar fi viața fără vise și fantezie… Și atunci mă întreb: oare este vreun om care nu a visat cu toată ființa sa la ceva, care nu a avut niciodată măcar o dorință arzătoare? Ași vrea să cred că nu există așa om, iar dacă este totuși, probabil are o minte săracă și primitivă, îmi este jale de asemenea ființă. „Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are nici un vis”, a remarcat cândva renumitul inventator Henry Ford, cel ce a inventat automobilul, fără de care nu-ți poți imagina viața actuală. Visele ne fac mai puternici, ne ajută să suportăm realitatea, ne ridică chiar deasupra ei. Visătorilor le datorăm progresul, mișcarea spre viitor.
Cartea „Un secret în Los Angeles” scrisă de Doina Postolachi, poetă și prozatoare contemporană, membră a Uniunii Scriitorlor din Republica Moldova și a Uniunii Scriitorlor din România, deținătoare a unor premii prestigioase pentru unele cărți de poezie și proză ce se disting prin profunzimea sentimentelor și originalitatea ideilor, reprezintă o invitație la visare. A fost inclusă în Programul de Lectură „Chișinăul citește 2019” pentru categoria de utilizatori – adolescenți, tineret. Cartea s-a bucurat de succes la cititorii noștri pe parcursul anului, am organizat diverse discuții pe marginea acestei cărți, iar acum, la 25 septembrie, a avut loc Ringul intelectual asupra cărții, runda a doua, ce s-a desfășurat la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” din Chișinău la care Biblioteca „Hristo Botev’ a participat cu doi utilizatori, elevi ai Liceelor Teoretice „M. Sadoveanu” și „G. Meniuc”. Au concurat două echipe – „Artiștii” și „Făuritorii”. Participanta noastră Iuliana Ostap a fost aleasă lider al echipei „Artiștii”, cealaltă Valeria Sîrbu a intrat în echipa adversară. Ambele ehipe s-au descurcat bine, au fost active, au dat dovadă de curaj și măiestrie. Răspunzând la cele cincizeci de întrebări, tinerii au făcut o amplă caracterizare a cărții, o adevărată dezbatere literară, s-au încins discuții aprinse asupra subiectului destul de captivant și a ideilor ce izvorăsc din roman. Am înțeles că cartea a fost citită cu interes și plăcere, fiecare a selectat pentru sine lucruri utile.
un-secret-in-los-angeles-193×300-1
Povestea de succes a personajului central,
a menajerei Karen, ne transferă într-o viață care pare a fi de Paradis, în
orașul viselor ei, Los Ageles, unde toți oamenii, ca prin magie, devin mai
norocoși, mai fericiți, mai frumoși și mai sănătoși, unde se realizează visele,
fiindcă înșiși îngerii le vin în ajutor. Aici
și visul lui Karen se realizează – devine scriitoare, vis pe care l-a purtat
în suflet peste ani. Sunt captivante și istoriile de viață ale altor personaje
din carte, la care , tot prin mister, li se îndeplinesc visele, e interesantă
și istoria cu pernele magice ce transformă visele în realitate. Te uimesc și
comparațiile, metaforele și descrierile de peizaje foarte frumoase ce sunt din
abundență în carte, se simte că cartea e scrisă de o poetă, precum:
„De dimineață,
soarele e ca un gălbenuș de ou, fiert tare. Norii nu se împrăștie pe cer ca
albușul în tigaie”;
„Noatrea, întreg orașul pare o galacsie,
așternută pe pământ”.
„Noaptea, oricine
uită de necazuri, când doar își rotește privirea peste feieria cromatică a
luminițelor din oraș”.
„Noaptea
ești numai tu și curcubeiele de noapte. Podurile luminate din Los Angeles sunt
curcubeie de noapte” ș.a.
Impresionează și ideile
originale, spre exemplu:
„Ziua are gust de
cafea… Parfumul cafelei îți amintește că și viața are parfum”.
„Los Angelesul
este unul dintre cele mai scumpe orașe din
lume, în care chiar sunt oameni pentru care nu există nimic ce nu
poate cumpăra. Aceștia pot cumpăra
totul. Chiar și secretele.Totuși un singur lucru nu poate fi cumpărat de
nimeni: bucuria zilei de mâine. Ea nu e de vânzare”.
„… Pentru
scriitori cuvitele sunt plante tămăduitoare din care ei fac leacuri”.
„Experiențele
cele mai complicate li se dau oamenilor complicați, pentru a-i smeri. Pentru
a-i face mai simpli. Pentru că un om simplu vede lucrurile mai simplu și nu
complică viețile altora”.
„Durerea are
culoarea ei. Părul cărunt e o stemă. O stemă a durerii” ș. a
Cred că fiecare care citește această carte
instantaneu devine mai atent la lumea ce îl înconjoară, se uită mai încrezător
la viața sa, fiind convins de faptul că visul, dacă crezi în el, depui efort
pentru el, se va realiza neapărat. Nu au de câștigat doar cei ce nu cred în
vise. De fapt, toate realizările științei și tehnicii au fost înfăptuite de
visători, ei sunt creatorii a tot ce e nou și minunat pe Pământ.
Dragi tineri utilizatori, vă recomand să
citiți cartea „Un secret în Los Angeles” de Doina Postolachi, cu siguranță veți primi
satisfacție de la cele lecturate, veți afla multe lucruri interesante, veți
deveni mai frumoși și mai bogați spiritual. Nu renunțați niciodată la visele
voastre!
Duminică, 15 septembrie curent, Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt” a găzduit un eveniment deosebit de important pentru timpurile tulburătoare de astăzi – tradiționalul Festivalul Etnocultural cu genericul „Unitate prin diversitate”, ediția a XVIII-cea. Etniile ce conviețuiesc pe teritoriul țării noastre de sute de ani diferă prin cultură, tradiții, limba vorbită, dar toate împreună constituie un singur popor – poporul moldovenesc. În cadrul Festivalului fiecare comunitate etnică s-a străduit să demonstreze tot ce are mai valoros din cultura, portul, tradițiile și obiceiurile naționale. Pe lângă toate acestea, Festivalul de obicei aduce și multă culoare, cântec, joc și voie bună.
Biblioteca „Hristo
Botev”, alături de partenerii săi fideli – Ambasada Republicii Bulgaria în
Republica Moldova, Societatea Ştiinţifică a Bulgariştilor din Republica Moldova,
Asociaţia „Българска община”, Societatea Bulgară „Възраждане”, Asociaţia
bulgarilor în Chişinău, Ansamblul etnofolcloric „Въгленче” – a participat la
acest eveniment cu o expoziție de cărți intitulată „Bulgarii basarabeni despre
ei înșiși” care furnizează celor interesați o amplă informație despre istoria, cultura,
tradițiile și obiceiurile naționale ale bulgarilor basarabeni, precum și cu o
expoziție de broderii confecționate în stil național bulgar. Discuții
înflăcărate a generat cartea „Bulgarii
din Republica Moldova”, autor dr. în istorie Ivan Zabunov, imaginile
impresionante din carte au trezit la bulgarii basarabeni numeroase amintiri și
emoții profunde. Membrii comunității bulgare au prezentat de asemenea bucate
tradiționale bulgare prin care și-au demonstrat arta culinară națională, o expoziție de figuri sculptate în lemn care
au atras atenția publicului vizitator.
Experiența de ani de zile a demonstrat că Festivalul Republican
al Etniilor este o
frumoasă sărbătoare, cu adevărat o sărbătoare a prieteniei dintre comunitățile
etnice ce contribuie la consolidarea societății noastre și îmbogățește tezaurul
nostru cultural.
В усыпальнице, посвященной памяти русских и болгарских воинов и расположенной в основании монумента на перевале Шипка, 14 сентября 2019 года отслужили панихиду об убиенных воинах. На панихиде были представители болгарского Национального движения, представители посольств различных стран. Поминовение погибших в русско-турецкой войне 1877-1878 годов — важная составляющая деталь общего исторического полотна не только Болгарии, но и многих соседних стран, принявших участие в деле освобождения Болгарии от многовекового османского ига. Шипка — одно из наиболее известных имен, связанных с военными действиями, каждый август здесь проводится масштабная историческая реконструкция событий 1877 года. Важной частью мероприятий становится панихида по погибшим здесь русским, румынским, молдавским, украинским, финским и др. воинам, а также болгарским ополченцам. Наша столица может поистине гордиться, что движение — Болгарское ополчение возникло на нашей земле. Именно из Кишинева первые русские части, сопровождаемые болгарскими и молдавскими ополченцами, отправились освобождать Болгарию. Для молдаван, как и для других народов Бессарабии эта борьба была близкой и понятной, так как в народе еще жили воспоминания о произволе и насилии османских феодалов. Еще живо было поколение болгар, испытавших на себе тяготы османского ига и вынужденных искать спасения за Дунаем. В районе нынешней Рышкановки, на бывшем Марсовом (Скаковом) поле, где ранее находился кинотеатр «Шипка», названный так в честь этого события, был проведен военный парад кишиневского гарнизона, болгарских ополченцев и молдавских волонтеров перед их отправкой на Балканы. После торжественного молебна епископа Кишиневского и Хотинского Павла (Лебедев)был прочтен манифест Александра II об объявлении Россией войны Турции, а солдаты и ополченцы начали свой долгий поход на Балканы. Это произошло 12 апреля 1877 года. В память об этом событии на площади Болгарских ополченцев установлен Обелиск Болгарских ополченцев. Он был открыт накануне празднования 500-летия Кишинева в 1966 году. Это 16-метровый обелиск из красного гранита. Надпись, выбитая на трех языках – румынском, русском, болгарском, гласит: “DetasamentelorvoluntaribulgariformatelaChisinauinanii 1876 –1877 careauluptatvitieisteimpreunacuarmatelerusasiramanapentrueliberareaBulgarieidesubjugulturcesc”«Дружинам болгарских ополченцев, сформированным в Кишиневе в 1876-1877 годах и доблестно сражавшимся вместе с русской армией за освобождение Болгарии от турецкого ига». «На българските опълченски дружини, сформирани в гр. Кишинев през 1876-1877г., които храбро се сражаваха заедно с руската и румънската армия за освобождението на България от турско робство». Сост.: Лариса Барабаш
