Софроний Врачанский (до пострижения Стойко Владиславов) родился в городе Котел, в Центральной Болгарии в 1739 году в семье продавца скота. В своём родном городе он посещал школу при монастыре, изучал греческие и славянские книги. Затем он стал работать ткачом, но сохранял интерес к религии и в 1762 году стал священником. Работал учителем и писателем, затем встретился с Паисием Хилендарским, тот показал ему свою «Историю славяно-болгарскую», с которой Владиславов сделал список. Между 1770 и 1775 годами Владиславов посетил Святую гору Афон. В 1792 году он покинул Котел, затем служил в Карнобате, посетил Арбанаси. 17 сентября 1794 года он стал епископом Врачанским под именем Софрония. Здесь он активно участвовал в общественной жизни, инициировал, по сообщению некоторых источников, отправку делегации от Врацы в Москву.
В 2019 году Болгария отмечает 280 лет со дня рождения церковного и общественного просветителя периода возрождения страны, родоначальника новоболгарской литературы, народного будителя — Софрония Врачанского.
В 1797 году он оставил кафедру из-за давления османов. 3 года он провёл в Видине, где сформулировал свои писательские цели. В 1803 году он переехал в Бухарест.
В период русско-турецкой войны 1806—1812 Софроний призывал болгар содействовать русским. Софроний умер в 1813 году, точная дата его смерти неизвестна, но последний документ о нём датируется 2 августа.
Особенно много и успешно Софроний писал в Бухаресте. Он стал автором первой печатной книги в новоболгарской литературе — «Неделник», сборник правил и наставлений для всех церковных праздников. Один из пионеров издательского дела в Болгарии и создатель современного болгарского литературного языка. Также он написал свою автобиографию — «Житие и страдания грешного Софрония».
31 декабря 1964 года Болгарская православная церковь канонизировала Софрония.
В болгарской Библиотеке «Христо Ботев» 24 ноября состоялась Презентация второго выпуска сборника «Бесарабски гердан», на страницах которого можно познакомиться с творчеством молодых бессарабских талантов, пишущих на болгарском, гагаузском, румынском и русских языках. Свежий выпуск отличается от предыдущего тем, что охватывает больший по масштабу литературный материал, особенно в отношении краеведения и истории этноса, а также включает ряд новых интересных рубрик. Впрочем, как говорят сами составители сборника: — «Продолжения бы не было, если бы издание не вызвало такой широкий интерес и горячее одобрение у читательской публики». В адрес редакции поступило много литературных предложений, особенно от учащихся болгарских лицеев Молдовы, преимущественно в стихотворном жанре, но это позволяет нам гордиться растущей сменой, любящей свой язык и сохраняющих духовные традиции и культурные ценности своего рода. Радует создателей сборника, что среди авторов присутствуют наши соотечественники, живущие в Болгарии, следовательно книга получит распространение за пределами республики Молдова. Весомым вкладом является присутствующее на страницах издания творчество гагаузских авторов из Гагауз Ери, лирика которых вызвала ранее читательскую симпатию в виртуальном эфире различных социальных сетей. Новой рубрикой является чествование юбиляров года и с радостью отмечается 70-летний юбилей родолюбца, поэта, краеведа и журналиста г. Тараклия Дмитрия Боримечкова. Словом — знакомьтесь, листайте и читайте новый альманах бессарабских болгар, который пополнил фонд Библиотеки, в ожидании своих читателей.
Colecţia de cărți a Bibliotecii „Hristo
Botev”, asemenea altor biblioteci publice, se completează permanent cu cărţi
noi, recent editate, care îşi ocupă locurile sale pe rafturi şi îşi aşteaptă cu
răbdare cititorul său. Cu adevărat, fiecare carte îşi are cititorul său. La
toţi ne plac cărţile noi. Cu un freamăt în suflet deschidem o carte nouă,
curiozitatea ne compleşeşte : Oare despre ce e? Ce nou voi afla din ea? Îmi va
fi pe plac ori nu? Ce voi lua din ea? Să deschidem, deci, câteva din cărţile
noi, provocatoare, din colecţia bibliotecii care ţin de ştiinţe, tehnologii,
invenţii, experienţe acum, în toiul campaniei „Hora Știinţei” desfăşurată de Biblioteca
Municipală „B.P.Hasdeu” şi toate filialele ei, pe care le propunem spre
lecturare.
Cartea „Furtuna din ceaşca de ceai” de Helen Czerski (Editura „Trei”, Bucureşti, 2018). E o traducere din engleză. Citind această carte, înţelegem că lucrurile simple ce le întâlnim zi de zi, spre exemplu petele de cafea, sticlele de ketchup ş.a. , dacă vom şti cum apar, vom afla cum se produc furtunile din Antarctica, de unde rezultă analizele medicale şi altele. Sau ce face să exploadeze un bob de porumb transformându-l în pop-corn? Sau de ce sare în sus un dop de şampanie? Ştiiaţi că aceste lucruri au ceva comun cu zborul unei rachete? În baza acestor fenomene stau legile gazelor! Sau altceva : ce se întâmplă în ceaşca cu ceai sau cafea la suprafaţă când le amestecăm? Cum şi de ce se învârt bulele de ceai sau cafea? Aici acţionează legile rotaţiei! Civilizaţia e plină de lucruri care se rotesc – uscătoare de rufe, aruncători de disc, clătite care se învârt în aer ş.a. Pământul însuşi se roteşte în timp ce se mişcă în jurul Soarelui. Rotaţia este importantă deoarece îţi oferă posibilitatea să faci o groază de lucruri interesante, implicând uneori forţe enorme şi o groază de energie, fără să pleci undeva, cum se scrie în carte. De ce raţele nu îngheaţă la picioare? V-aţi gândit vreo dată la aceasta? Aţi examinat vreo dată cristalele de sare sau de zahăr, cum sunt compuse? Aici e vorba de dansul atomilor! Înţelegând cu ajutorul ştiinţei cum se produc asemenea lucruri simple, ajungem să înţelegem fenomenele din natură mai complicate și cartea ne vine în ajutor în acest caz.
Cartea e scrisă într-un stil lejer, prietenos, încât ne predispune spre lecturare plăcută, ne atrage ca magnetul, fenomenul magnetismului de asemenea fiind aici explicat, cu istorioare din viaţa personală a autoarei şi din practica oamenilor de ştiinţă care au contribuit la o descoperire sau alta. E adresată tinerilor utilizatori, mai ales celor pasionaţi de fizică, curioşi să afle mai multe despre fenomenele naturale.
„Călăuză spre marile civilizaţii ale
trecutului” scisă de grupul de autori : A. Născuţiu, L. Gomboşiu,
L. Ciucă, C-I.Boieru (Editura „Prietenii cărţii”, Bucureşti, 2000) – este o
altă carte adresată de asemenea tinerilor utilizatori, celor interesaţi de
istoria civilizaţiei. Cartea, ca un ghid, ne conduce întro călătorie foarte interesantă
spre trecut, spre civilizațiile din trecut. Tinerii utilizatori vor afla despre
Persia, ce fel de ţară a fost, care a fost începutul şi sfârşitul Imperiului Persian;
care a fost prima mare civilizaţie – Sumer; cum a ajuns Roma antică la măreţie şi
decădere; cine au fost aztecii şi hitiţii, sau vikingii; cine locuia pe timpuri
în stepele sălbatice; ce fel de populaţie a populat vechea Indie şi alte
lucruri curioase le dezvăluie această
carte mică, dar foarte bogată în cunoştinţe.
Cartea „Experienţe incredibile cu reacţii chimice”, autori Paula Navarro şi Angels Jimenez, ilustraţiile executate de Bernadette Cuhart (București, 2018). Aceasta e a treia carte din colecția „Magia ştiinţei” şi are drept scop să le permită copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani să parcurgă o călătorie în lumea spectaculoasă şi fascinantă a chimiei. Din cartea în cauză copiii vor putea să înveţe mai multe despre ştiinţă. Aici se propun o serie de experienţe casnice, copiii vor combina diverse substanţe, vor descoperi multiple procese chimice, vor învăţa şi vor înţelege o mulţime de fenomene, experimentând cu materiale simple, uşor de obţinut. În carte se propun 16 experienţe stimulative, copiii astfel transformându-se în mici cercetători şi se vor deprinde să lucreze cu proceduri şi operaţiuni aplicate în laboratore, se vor familiariza cu lumea chimiei. La fiecare experienţă se lămureşte pas cu pas ce trebuie de făcut (6 paşi), de ce materiale e nevoie pentru experienţă, se atenţionează asupra faptului ce se întâmplă în timpul reacţiei, se trag concluziile necesare, în pasul 6 „Încearcă şi tu” îi pune la încercare, la practică, să experimenteze ceea ce au însuşit. Dar de menţionat că experienţele din carte se vor realiza sub supravegherea părinţilor sau a profesorului, sau a educatorului. Tematica experienţelor te atrage din start: Ouă de oţet; Baloane de săpun; Să ne jucăm cu amidonul; Tu pluteşti şi eu mă scufund; Sticla cu capul mare ş.a. Sunt foarte captivante!
Dragi utilizatori, vă propunem să lecturaţi aceste cărţi cu adevărat preţioase, din care veţi afla lucruri noi şi utile pentru sine.
Toamna de aur continua şi în noiembrie preluând ştafeta de la luna octombrie. Frumuseţea naturii întreţesută cu o uşoară tristeţe, soarele cu zâmbetul său melancholic, frunzişul auriu presărat din abundenţă peste tot ne predispune la visare, la meditaţie, la amintiri, ne îndeamnă parcă să ascultăm muzica toamnei ce izvorăşte din liniştea ei. Toate acestea mi-au sugerat ideea să le vorbesc copiilor despre muzică, şi anume despre Antonio Vivaldi şi opera sa muzicală „Anotimpurile”. Am evidenţiat din colecţia bibliotecii «Hristo Botev» cartea recent primită „Vivaldi şi cele patru anotimpuri” de Cristina Andone, n-am putut trece pe alătutri şi am desfăşurat discuţia/dezbatere cu genericul „Marii compozitori ai lumii: Să-l cunoaştem pe Vivaldi” împreună cu copiii de la Grădiniţa „Licurici” (7.11.2019) în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură”. Această carte face parte din colecţia scriitoarei Cristina Andone „Poveşti din Pădurea Muzicală” şi reprezintă o poveste, personajul principal fiind unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii – Antonio Vivaldi, cel ce a creat minunate poveşti muzicale. Cartea este foarte frumos şi original ilustrată de Adriana Gheorghe, Sebastian Opriţa şi Thea Olteanu. Ne-am plimbat cu copii prin Poiana muzicală răsfoind filele cărţii. Pe parcurs am vorbit despre muzică, Vivaldi şi anotimpuri. Copiii au făcut cunoştinţă cu spiriduşul Vivaldi, cu prietena lui fidelă Vivi, care locuia împreună cu el în căsuţa lui din alun, au aflat că părul lui era roşcat ca şi blăniţa lui Vivi, ceea ce i-a amuzat mult, despre preferinţele lui Vivaldi, de exemplu că instrumentul preferat al lui era vioara, deşi ştia să cânte şi la clavesin, şi la orgă, jocurile preferate erau să cânte la vioară doar la două coarde, să se ia la întrecere cu vântul, prietenii cei mai buni îi erau Veveriţa Vivi, albinele şi vântul, mâncarea preferată — pizza Quatro Straggiari, compusă din patru părţi delicioase ş.a. Au aflat de asemenea că la început îi plăcea ca anotimp doar primăvara. „E atât de plăcut să alergi printre florlile abia îmbobocite, să simţi vântul călduţ şi să respiri aerul parfumat! Zâna Primăverii este cu siguranţă cea mai frumoasă”- spunea el, iar celelalte anotimpuri nu le iubea, numindu-le Cuptor (vara), Duş (toamna), Frigider (iarna), însă cum a ajuns să le îndrăgească pe toate: după ce a primit o lecţie de la celelalte Zâne, a înţeles că toate anotimpurile sunt minunate şi a scris patru concerte în care şi-a exprimat admiraţia sa faţă de transformările naturii pe parcursul anului – opera muzicală „Anotimpurile”. Împreună cu copiii am ascultat un fragment din concertul „Toamna” de A. Vivaldi, paralel vizualizând la ecranul mare minunate peizaje de toamnă pe fundal de muzică interpretată de orchestră cu instrumente clasice. Asfel, toţi împreună am savurat aroma muzicii şi a toamnei armonios îmbinate.
Vorbind despre anotimpuri, copiii rând pe
rând au mărturisit care este anotimpul lor preferat şi de ce, apoi au
desenat câte un peizaj din anotimpul său
preferat, cele mai bune desene au fost comentate, făcându-le şi câte o poză
împreună cu autorii lor.
Prin această discuţie le-am oferit
copiilor în mod accesibil informaţie despre
compozitorul Antonio Vivaldi, m-am străduit să-i „împrietenesc” pe copii cu
muzica de bună calitate, muzica clasică, să-i fac mai receptivi la frumuseţea
naturii ce ne înconjoară, la frumuseţea vieţii. Plus la aceasta, muzica
dezvoltă intelectul copiilor, emoţiile, memoria, atenţia, imaginaţia,
creativitatea, muzicienii fiind consideraţi unii dintre cei mai creativi
oameni. Rămân cu speranţa că această oră dedicată muzicii
a fost plăcută şi utilă pentru copii.
25 октября 2019 году в Библиотеке «Христо Ботев» состоялась научно-практическая конференция — «Академик Александр Теодоров-Балан — известный болгарский ученый бессарабского происхождения» (к 160-летию со дня рождения). Модератором конференции был доктор исторических наук Николай Червенков и его выступление — «Жизнь и деятельность академика А. Теодорова-Балан» прозвучало первым, в котором речь шла о колоссальном вкладе ученого в болгарскую и мировую науку и культуру.
Вторым выступил доктор истории Иван Думиника с сообщением — «Семья ученого А. Теодорова-Балан», в нем были подробно рассмотрены деяния выдающихся представителей знатной фамилии.
Выступление доктора филологии Надежды Кара — «Александр Теодоров-Балан о себе» содержало интересные, порой малоизвестные факты из жизни ученого, рассказанные им самим в одноименной книге, единственный экземпляр которой находится на полке нашей Библиотеки.
Научный сотрудник Общества болгаристов при Академии Наук Молдовы Емилия Банкова выступила с сообщением «Александр Теодоров-Балан — библиограф», где также был рассмотрен огромный вклад ученого в эту область болгарской культуры и литературы.
Завершением конференции послужило выступление магистра права, молодого сотрудника АН Молдовы Александра Ламбова — «Памятные места, связанные с именем академика А. Теодорова-Балан», в котором прозвучал исторический экскурс и демонстрировались слайды по данной тематике.
Каждое выступление дополняло и отражало различные аспекты разносторонней деятельности академика как ученого, а рассказы о личной жизни позволяли составить каждому из присутствующих полную картину судьбы и творческого пути на протяжении почти целого века этого замечательного человека. Его вклад в болгарскую лингвистику и филологию просто неоценим.
Александр Теодоров-Балан (27.10.1859 — 12.02.1959) — автор более 900 трудов по болгарскому языку и литературе, особенно стоит отметить его работы биографическо-исследовательского характера таких колоссов мировой культуры как Кирилл и Мефодий, Софроний Врачанский, Паисий Хилендарски. Он сыграл главенствующую роль в создании болгарского литературного языка, заменив турцизмы и грецизмы новыми словами, прочно вошедшими в лексикон Болгарии. Он является автором нормативных и проблемных работ по грамматике и правописанию, вел неустанную борьбу за правописание, закончившуюся принятием современной орфографии в 1945 году. Является первым ректором Софийского университета.
Память о выдающемся ученом и замечательном человеке жива в его делах и творениях, а также в памяти благодарных соотечественников.
