Cocorii aduc norocul


CAM03211

    Cocorii cu zborul și frumusețea lor ne încântă și ne inspiră. Aceste păsări  ne dau nenumărate lecții de viață, dacă le urmărim cu atenție obiceiurile. Primăvara păsările vin în cârduri cu țipete de bucurie, care se revarsă în întreaga țară și ne umplă și nouă inima de bucurie.

  La Gimnaziul „I.L.Caragiale”, bibliotecara Nina Moraru de la Biblioteca „Hristo Botev” a desfășurat Atelierul de creație „Cocorii aduc norocul”, având drept scop сonfecționarea cocorilor din hârtie. Cu această ocazie, am aranjat o expoziție de cărți „În lumea păsărilor”. Din cărți elevii au găsit determinative referitoare la cocori: prevestitori, grațioși, frumoși, eleganți, mărinimoși, veseli, aducători de noroc. Le-am atras atenția copiilor că și ei trebuie să-și cultive asemenea calități pe care le observăm la păsări. Apoi am discutat despre semnificațiile cocorilor. Pe parcursul activității am constatat că, activând în grup, copiii pot realiza mai mult și mai repede. Colaborarea lor le oferă posibilitatea de a conduce grupul și a se odihni în comun. Elevii au fost încurajați să fie siguri în forțele proprii pentru a finisa lucrarea dată. Unii dintre ei aveau nevoie de sprijin și ajutor. Colegii erau alături și le-au oferit ajutorul necesar. În rezultat, toți copiii s-au isprăvit cu succes cu sarcina pusă în fața lor și au confecționat niște păsări frumoase.

     Din materialul discutat elevii au aflat informaţie captivantă şi utilă pentru ei. În timpul conversației pe marginea temei, unii din ei au povestit întâmplări din viaţă despre cocori, cum aceștia au fost observaţi în realitate, fiind în ospeţie la buneii lor din satele republicii noastre. Pentru a bucura păsările, care sunt prietenii noștri și sunt de mare folos înfrumusețându-ne viața, am îndemnat  elevii să aibă mai multă grijă de ele, să le construiască căsuțe și ospătării.

                   Articol îngrijit de bibliotecara Nina Moraru

 

 

 

Trăiască zâmbetul în fiecare zi şi în fiecare bibliotecă


       Fiecare zi are câte cel puţin un moment amuzant. Pentru a fi şi a ne simţi împliniţi zâmbetul nu are voie să lipsească de pe buzele fiecăruia dintre noi. Deci, haideţi să vedem câteva momente amuzante întipărite în mintea celor mai fideli cititori ai Bibliotecii  „Hristo Botev”.

     „Umorul e un gen uşor?

              Să-I dăm mai multă greutate

    Lui — calitate de umor,

           Nouă — umor de calitate!”

      E bine să mori de râs în fiecare zi şi să trăieşti cât mai mult. Zâmbetul şi umorul se ţin mână de mână. Cu ele viaţa e mai dulce şi mai lungă. Ne străduim să creem o săptămână cât mai veselă, cât mai amuzantă, cu utilizatorii bibliotecii „Hristo Botev» promovând campania „Biblioteca Hasdeu Zâmbeşte” care se desfăşoară  în perioada 3-7 aprilie curent. Campania presupune desfăşurarea unui program de activităţi în cadrul bibliotecilor. Săptămâna aceasta biblioteca „Hristo Botev” a purces deja la realizarea unui variat program pe tema în cauză: este amenajată expoziţia „Zâmbetul topeşte  gheaţa” cu literatură umoristică în 3 limbi — bulgară, română şi rusă, pe parcursul săptămânii vor avea loc medalionul literar-muzical „Cu zâmbetul prin viaţă”, revista bibliografică  „Cărţi scrise cu umor” din cadrul serviciului InfoHelp şi altele.

                                     Zâmbetul este ca un soare. El este:

focul vieţii

raza caldă                                  creează dispoziţie bună

        şoapta sufletului                            ne lungeşte viaţa

cheia spre un suflet fericit                          floare înflorită

alină sufletul                              bujorul tinereţii

images (1)

medicamentul tuturor bolilor                              luceafărul de pe cer

viaţa                        apa limpede                        ne prevesteşte o zi bună

    mângâie inimile oamenilor

                      Zâmbiţi cât mai mult!

Articol îngrijit de bibliotecara Nina Moraru

 

 

Viaţa e mai dulce cu ciripitul păsărilor


     Primăvara este anotimpul renaşterii şi al bucuriei. Şi cine dacă nu păsările ne fac viaţa mai dulce?

     Pentru a promova dragostea faţă de păsări, am desfăşurat o activitate în clasa a 2-a la Gimnaziul „I.L.Caragiale” cu genericul „Viaţa e mai dulce cu ciripitul păsărilor”. În scopul desfăşurării cu17545481_1497263150315404_5094495557249394168_o succes a activităţii le-am propus: cărţi, imagini, enciclopedii despre păsări, le-am oferit copiilor informaţii despre păsări din diferite zone naturale. Fiecare elev şi-a ales imaginea cu pasărea care l-a frapat mai mult. Au spus ghicitori, curiozităţi, poezii despre păsări. Cel mai mult i-a impresionat Pasărea soarelui sau Pasărea sfântă care e considerată cocoşul. El este purtătorul a cinci calităţi importante: de mare slujitor al statului, de militar, de fire curajoasă, suflet plin de bunătate, demn de încredere. Am practicat jocul „Cuvântul interzis” pentru a consolida cunoştinţele despre păsări. Elevii au răspuns în aşa fel încât denumirile păsărilor să nu fie pronunţate, dar să le caracterizeze şi să arăte imaginea. Activitatea am încheiat-o cu raţionamentul „Dacă aş fi o pasăre, aş ruga copiii să …”. Elevii şi-au dat părerea că trebuie să iubească păsările, să fie  ocrotite şi protejate. Unele păsări sunt pe cale de dispariţie şi sunt înscrise în Cartea Roşie a Moldovei.

         La 1 Aprilie sărbătorim Ziua Păsărilor. Cu această ocazie le-am recomandat copiiilor să construiască căsuţe pentru păsări şi să le instaleze în preajma casei unde locuiesc.

I-am invitat să ne viziteze biblioteca pentru a afla mai multă informaţie despre păsări din enciclopedii şi literatura în domeniu.

Articol îngrijit de bibliotecara Nina Moraru

O carte despre curaj, prietenie şi nu numai


Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” desfăşoară programul „Bătălia cărţilor”, ediţia a III-a, în cadrul căruia sunt propuse spre lectură cărţi cu subiecte şi tematică importantă pentru perioada actuală. Aceste cărţi au drept scop de a-file-1490197990-69626i ajuta pe copii şi adolescenţi să răspundă la multe întrebări legate de viaţă. Biblioteca „Hristo Botev” s-a încadrat în acest program şi invită cititorii săi spre lectura cărţilor selectate pentru programul „Bătălia cărţilor”. Vă prezentăm o carte din acest program.

      Nu e om, cred eu, care să nu privit cel puţin o dată în viaţă la cerul luminat de stele şi să nu fi admirat această privelişte paşnică şi minunată. Dar cerul înstelat şi războiul… Ce poate fi mai incompatibil?.. Cât de rece şi crud poate fi acesta când este umbrit de război…

     Cine n-a privit vreodată la copiii care citesc ori ascultă poveşti, care zâmbesc ori se joacă şi nu s-ar fi umplut de duioşie? Dar copiii şi războiul… Ce poate fi mai revoltător şi mai dureros?..

    E vorba de cartea „Numără stelele” de Lois Lowry, scoasă de sub tipar lanumara-stelele-o-poveste-din-copenhaga-cover_modal (1) Editura „Artur”, Bucureşti, 2015, traducere din engleză de Alina-Nicoleta Ioan. Lois Lowry este autoarea a peste 30 de cărţi pentru adolescenţi şi copii, cu mesaje puternice educative, în care tratează frecvent tema relaţiilor umane. Este deţinătoarea mai multor distincţii literare, mai semnificatvă fiind Medalia „Newbery” primită pentru romanele „Darul lui Jonas” (Editura Young Art, 2013) şi „Numără stelele”. O poveste din Copenhaga.

  Acţiunea se desfăşoară în Danemarca în a. 1943, aflată sub ocupaţie nazistă. Danemarca, fiind o ţară mică, fără armată, fără apărare, a fost nevoită să capituleze în faţa Germaniei fasciste. Deşi era departe de frontul european, soldaţii nazişti au invadat în scurt timp ţara, cutreierând zi de zi străzile, atenţi la ceea ce se întâmplă în jur, semănând frică şi tulburare în rândurile populaţiei. Contextul istoric îl aflăm din Postfaţă.

  În centrul atenţiei sunt copiii – Annemarie, o fetiţă de 10 ani, Ellen, prietena ei evreică de aceeaşi vârstă, şi Kirsti, sora mai mică a Annemariei de 5 ani. Copilăria lor este tulburată de ocupaţia nazistă. Pe lângă îndatoririle de şcoală, copiii trebuie să înfrunte diverse lipsuri, foamete, frică, tensiuni. Doar cea mai mică rămâne în lumea basmelor. Copiii nu înţeleg multe din ceea ce se întâmplă, dar ştiu că îi paşte pericolul la fiecare colţ de stradă.

  Annemarie a cunoscut curajul şi cum se învinge frica nu doar din poveştile citite surorii mai mici, dar mai mult din realitate. De exemplu, atunci când este pusă în situaţia de a-şi salva prietena, pe Ellen, când naziştii au  organizat o campanie de captare a evreilor şi de plasare a acestora în lagăre de concentrare. Ellen a fost ascunsă în familia Annemariei, urmând apoi să fie transportată împreună cu părinţii săi şi alţi evrei în Suedia. Annemarie se va preface că prietena este sora sa Lise, nimicită de nazişti într-un accident teribil încă la începutul ocupaţiei, ea fiind membră a mişcării de eliberare Rezistenţa. Altă dată fetiţa este nevoită să parcurgă un drum lung prin pădure de una singură, când abia se lumina de zi, cu un coş în mână ca Scufiţa Roşie, în care era ascuns pachetul salvator pentru a-l transmite unchiului care urma să organizeze evadarea în siguranţă a unor familii de evrei, inclusiv a Ellenei şi rudelor ei, din Danemarca spre Suedia neutră. E senzaţional acest fragment şi constituie punctul culminant al romanului, când se îmbină 2 lumi – lumea basmelor, ca refugiu şi sursă de curaj pentru copii, şi lumea reală. Se face o paralelă cu povestea „Scufiţa Roşie”. Despre aceea cum a avut loc întâlnirea Annemariei cu soldaţii înarmaţi cu doi câini mari alăturea‚ ochii cărora sclipeau, care mârâiau, cum au ajuns aceştia la fundul coşuleţului şi au găsit pachetul salvator şi ce a urmat mai departe aflaţi din carte. E foate tulburător acest moment.

  Deci povestea aceasta este despre curaj, participare activă la evenimentele din ţară şi prietenie adevărată care învinge orice barieră. Eroina noastră ne provoacă multă simpatie şi cred că toţi cei ce vor citi cartea o vor îndrăgi.

  Sub presiunea evenimentelor, Annemarie înţelege că lumea nu este ca un basm, cu prinţi şi prinţese, cu fel de fel de minuni, că, spre regret, lumea poate fi uneori „foarte rece, foarte mare şi neîndurătoare”. În fragmentul, unde ea meditează asupra acestui lucru, ascultând în timpul rugăciunii vechiul psalm, se dezvăluie semnificaţia denumirii cărţii.

  „ …Cuvintele pe care le auzea nu-i erau cunoscute, dar încercă să asculte, să înţeleagă, să uite de război şi de nazişti, încercă să nu mai  plângă şi să rămână curajoasă… Ştia că în spatele ferestrei se află cerul înţesat de stele. Cum ar putea cineva să numere toate stelele? Sunt prea multe. Cerul e prea mare.

Ellen spusese că  mamei sale îi era frică de ocean, că i se părea foarte rece, foarte mare.

  „Aşa e şi cerul”, se gândea Annemarie. „Aşa e întreaga lume: foarte rece, foarte mare. Şi neîndurătoare”.

  Aşa este privită lumea cu ochi de copil într-o ţară cuprinsă de flăcările războiului.

Deşi din carte se desprinde un mesaj puternic – Nu războiului!, nu este o carte grea, acţiunea e dinamică, ne ţine tot timpul în suspans, copiii o vor citi uşor, cu interes şi vor învăţa lucruri bune şi utile.

  Cartea este adresată nu doar copiilor, ci şi celor maturi. Toţi înţelegem că războaiele, spre regret, există şi poate vor exista încă mult timp, dar oamenii trebuie să fie uniţi, să fie receptivi la durerile altora, să manifeste omenie pentru a micşora pericolele. Aici danezii ne dau o lecţie de decenţă, demonstrând că şi în condiţii dificile de război o ţară îşi poate păstra demnitatea, identitatea, unitatea. Ar trebui să-şi aplece spre această carte urechea şi cei care declanşează astăzi războaie, uitând sau neglijind faptul că copiii sunt viitorul Planetei.

  Cerul înstelat şi războiul…Ce poate fi mai incompatibil, mai crud şi mai rece?..

Copiii şi războiul…Ce poate fi mai revoltător şi mai dureros?…

Vă invităm la lectură.

 

                               Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa