Sofia  — oraş vechi şi veşnic tânăr


În anul curent, la 3 aprilie 2024, oraşul Sofia împlineşte 145 ani de la proclamarea lui ca capitală a Bulgariei. În prezent acesta este cel mai mare oraş al Bulgariei, situat într-un loc pitoresc – la poalele munţilor Vitosha şi Lyulin. Este un centru economic, social şi industrial important, aflat în continuă dezvoltare, atrage numeroşi tineri, deoarece este şi cel mai prestigios centru universitar din ţară. Deviza oraşului, înscrisă pe blazonul oraşului, este: „Creşte, dar nu îmbătrâneşte niciodată”. Deci pare a fi un oraş veşnic tânăr, spre mândria populaţiei din ţară.

          Numele capitalei provine de la Biserica „Sfânta Sofia”, cea mai veche biserică ortodoxă răsăriteană din oraş. Acest edificiu de cult a fost construit în timpul domniei împăratului bizantin Iustinian. În perioada ocupaţiei musulmane, biserica a funcţionat ca moschee, la care se ataşau nişte minarete. În timpul unor cutremure din secolul XIX, unul dinte minarete a fost complet distrus, iar moscheea abandonată. Lucrările de restaurare au început după anii 1900, iar în prezent Biserica „Sfânta Sofia” este o biserică cu cruce în trei altare. Hramul acestei Biserici este Sfânta Înţelepciune (Hagia Sofia). Numele oraşului este pronunţat de bulgari cu un accent pe „o”, iar numele feminin Sofia – cu un accent pe „i”.

          Oraşul Sofia este o localitate cu o istorie bogată şi fascinantă. În perioada antică localitatea a purtat numele de Serdica şi a fost martora unor evenimente istorice cruciale, iar ruinele şi artefactele rămase până în prezent mărturisesc despre un trecut glorios. Serdica a fost fondată de triburile tracice în secolul al VIII-lea î. Hr., şi a jucat un rol important în dezvoltarea culturii şi civilizaţiei europene. Numele „Serdica” provine de la unul dintre triburi „Serdi”, care trăia pe aceste meleaguri când romanii le-au cucerit. În timpul împăratului Marcus Ulpius Traian, localităţii i s-a dat numele de Ulpia Serdica şi se presupune că anume atunci aici au fost începute consturcţiile cele mai serioase, deoarece Serdica a intrat în hotarele Imperiului Roman şi a primit statutul imperial de oraş cu autoguvernare. Când Diocliţian împarte provincia Dacia în Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea, Serdica devine capitala provinciei Dacia Mediterranea. Pentru un secol şi jumătate oraşul se dezvoltă semnificativ, devenind un important centru politic şi economic. Localitatea avea pe atunci o importanţă majoră şi datorită locaţiei sale strategice – pe Via Diagonalis, drumul care lega Europa de Asia.

          Cele mai vechi menţiuni ale denumirii Sofia  sunt duplicatul Evangheliei lui Serdica în jurul anului 1359, în Carta Vitosha din secolul al XIV-lea a ţarului bulgar Şişman şi într-o notă a comerciantului din Radusa din 1376. În aceste documente oraşul este numit Sofia, iar totodată regiunea şi locuitorii oraşului se mai numeau sredecheski (sredeţeni), aşa a continuat până în secolul al XX-lea.

          Multă vreme Sofia s-a aflat sub ocupaţia otomanilor. În secolul XV Sofia devine capitala provinciei otomane Rumenia, pentru mai bine de patru secole. Atunci turcii au schimbat radical înfăţişarea oraşului. Au fost construite multe moschei, fântâni şi hamame, băi turceşti cu abur uscat. La 4 ianuarie 1878, Sofia este cucerită de forţele ruse, ca urmare a războiului Ruso-Turc dintre anii 1877-1878. În anul 1879 ajunge capitala Principatului Autonom al Bulgariei, care în 1908 devine Regatul Bugariei.

          În prezent Sofia este un oraş atractiv pentru turişti. Atrag atenţia străduţele mici şi diversitatea clădirilor, care sunt adevărate perle arhecturale ruseşti şi vieneze, bisericile în stil bizantin, o moschee, o sinagogă aflate în funcţiune. Valoroase monumente de arhitectură se consideră: Catedrala „Alexander Nevsky”, care este cea mai mare catedrală şi una din cele mai frumoase biserici din Peninsula Balcanică, cu icoane, fresce şi arhitectură în stil neobizantin; Biserica „Rotonda”, care este considerată cea mai veche clădire din Sofia, înscrisă în anul 1979 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO; Bisericile „Sfântul Gheorghe”, „Sfântul Nicolae” (ortodoxă), „Sfântul Iosif” (catolică). Cu adevărat remarcabile sunt două edificii religioase: Biserica „Bojana”, care conţine cele mai bune picturi murale, ce există încă de la fondarea bisericii în sec. XIV, datorită cărui fapt a ajuns pe lista Wold Heritage patronată de UNESCO; Biserica „Hagia Sofia”, ridicată în sec. VI, care până acum este martoră la aproape toată istoria Bulgariei. O mulţime de muzee activează în oraş: Muzeul Naţional de Istorie, ce este unul dintre cele mai mari muzee din Balcani; Muzeul Etnografic, ce găzduieşte peste 50.000 de exponate ilustrând viaţa şi tradiţiile bulgarilor, dar şi exponate de pe alte continente ş.a.; Galeria Naţională adăposteşte lucrări ale celor mai mari pictori şi sculptori bulgari. Atractivă este, îndeosebi pentru copii, şi Grădina Zoologică, fondată în anul 1888. Oraşul dispune de numeroase parcuri, cafenele, restaurante, baruri. Turiştii adesea aleg excursiile în împrejurimi, pe Muntele Vitosha, care este un loc excelent de relaxare.

          Prin urmare, oraşul Sofia este un oraş din punct de vedere istoric foarte interesant şi după amplasare şi amenajare deosebit de pitoresc, ce merită să fie vizitat şi cunoscut.     

Lidia Cîssa, bibliotecar

ИНФОРМАЦИОННО ПИСМО


на 2 март 2022 година

в навечерие на Деня на Освобождението на България от османско иго и във връзка с 30-годишнината от създаването на Българската библиотека «Христо Ботев» в гр. Кишинев

Научното дружество на българистите в Република Молдова

Асоциацията на учители българисти в Република Молдова

Българската библиотеката «Христо Ботев» в гр. Кишинев

Организират  

Научна ученическа конференция с международно участие

«Участие на бесарабските българи в борба за Освобождението на Прародината от османското робство»

Място на провеждането: Българската библиотеката «Христо Ботев» в гр. Кишинев

Формат на провеждането: онлайн и офлайн

Основната цел на конференцията е изучаване и популяризиране на историята на българските преселници в Република Молдова и Украина, насърчаване на интереса на учениците към историята и културата на България и съхраняване на родовата памет.

Канят се за участие ученици от 9-12 клас

Всички участници на конференцията ще получат сертификат за участието. Съобщенията ще бъдат публикувани на сайта на Научното дружество на българистите в Република Молдова (https://www.ndb.md/) и на сайта на Библиотеката «Христо Ботев» (https://bibliobotev.wordpress.com/)

За да станеш участник на конференцията, трябва: 

  1. Да попълниш заявката за участието до 10.02.2022 година и да я изпратиш на адрес: bibliobotev@bibliobotev

2. До 1.03.2022 година да изпратиш на адрес: bibliobotev@gmail.com своето съобщение, което да бъде форматирано по предложените параметри, обемът да е 3-5 страници.

Технически изисквания към материалите

Технически изисквания към материалите

Обем3-5 страници
Формат на текста Microsoft Word (*.doc, *.docx)
Междуредов интервал1.5
Полета  по 2,5 см
Размер на шрифта— 14
Тип на шрифта: Times New Roman

Образец на представянето на материала

ЗАГЛАВИЕ

Иванов Иван

11 клас

ТЛ «Иван Вазов», гр. Тараклия

e-mail: ivanov@mail.ru

Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. «Цитата» [1, с. 35]. Текст . Текст с. Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. Текст. «Цитата» [2, с. 124]. Текст . Текст  ……Текст. Текст.

Библиография и източници:

1………………….

 2…………………….

Научно дружество на българистите в Република Молдова

Асоциация на учители българисти в Република Молдова

Българска библиотеката «Христо Ботев» в гр. Кишинев

ЗАЯВКА ЗА УЧАСТИЕ

Научна ученическа конференция с международно участие

«Участие на бесарабските българи в борба за Освобождението на Прародината от османското робство»

2.03.2022, Кишинев, Българска библиотека «Христо Ботев»

Фамилия Име 
Клас 
Учебно заведение/Населено място  
Фамилия и име на учителя 
Тема на съобщението 
Контактни данни емail, телефон  
участие online (подчертайте)ДАНЕ

Muzeul Memorial al Voluntarilor bulgari din Chişinău


Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari (este cunoscut şi sub denumirea de Capela în memoria voluntarilor bulgari) are o locaţie plină de încărcătura istorică. Acesta a fost inaugurat în anul 1969 într-o capelă construită în memoria victoriei Rusiei în războiul Ruso-turc din perioada 1877-1878. În acelaşi loc s-a citit Declaraţia de independenţă făcută de către Rusia Imperiului Otoman, în data de 12 aprilie 1877. În acelaşi loc a fost şi parada trupelor ruseşti şi a celor trei detaşamente de voluntari bulgari.

     Paraclisul a fost construit în 1882 în memoria campaniei armatei ruse din 1877-1878. și eliberarea Bulgariei, Serbiei și Muntenegrului de sub jugul turc. La intrarea în muzeu se afla o litografie veche, „Furia turcilor asupra bulgarilor”, care a raportat următoarele informații: „Atrocități monstruoase sunt comise în toată Bulgaria. Din toate punctele locuite de musulmani, călăreți pe cai, care au pornit să jefuiască țara bulgară. „Satele erau în flăcări, iar locuitorii lor nefericiți au fugit, au fost persecutați și uciși ca niște animale sălbatice, femeile, fetele au fost condamnate la moarte”. Potrivit martorilor oculari, pe pereți se aflau liste de voluntari bulgari care au ajuns din diverse locuri din Basarabia.

În acea perioadă la Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari puteam găsi obiecte, documente, mostre de armament, exponatele muzeului reflectau lupta comună a Rusiei, Moldovei și Bulgariei împotriva Imperiului Otoman. Ulterior, acolo au fost expuse și expoziții legate de relațiile sovietico-bulgare din timpul celui de-al doilea război mondial. Din datele enciclopedice păstrate și amintirile martorilor oculari, aflăm că muzeul a avut documente de fotografii, fotografii ale soldaţilor care au participat la luptele pentru eliberarea Bulgariei, dar care erau originari din Chişinău, copii ale gravurilor, și mostre de arme din acea perioadă. O copie a drapelului Samara a fost de asemenea depozitat aici. Un vizitator al muzeului a putut vedea trofeul militar al lui Milan Papurov — un sabru turcesc, precum și ecusoanele antice ale Dr. Volsky, participant la războiul de eliberare. Muzeul găzduia adesea expoziții de fotografie în legătură cu diverse date din istoria Bulgariei. Așadar, în aprilie 1991, aici a fost deschisă o expoziție de fotografii, intitulată „Epopeea libertății și a nemuririi”, dedicată aniversării răscoalei din aprilie 1876.

La începutul anilor 90, secolul XX capela a fost transferată sub jurisdicţia Mitropoliei Chișinău-Moldova. În timpul reparației, clădirea a fost practic extinsă prin: deasupra ei a fost ridicată o a doua cupolă. Ambele cupole au fost acoperite cu aur. Ușile și ferestrele vechi au fost înlocuite cu cele din termopan. Pe fațada exterioară a capelei, imaginile vechi au fost înlocuite cu imagini sfinte gravate pe marmură neagră.

La moment o parte din exponatele din Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari le putem vedea în incinta Muzeului de Istorie din Chişinău.

       Clădirea este un monument cu o arhitectură impresionantă şi poartă elemente arhitecturale cu influenţa rusă.

       Capela se află într-un mic scuar şi face parte din lista monumentelor istorice şi arhitecturale ale oraşului Chişinău.

Surse bibliografice:

https://www.infotour.ro/ghid-turistic/muzee-si-galerii-de-arta/muzeul-memorial-al-voluntarilor-bulgari-din-chisinau-5678

Думиника Ив. Инвалидный дом и часовня в Кишиневе в память об объявлении войны Российской Империи Оттоманской Порте (12 апреля 1877 г.) // Балканите и Европа в Източната криза 1875–1881. София, 2018. С. 413-427.

Angela Olărescu, şef filială

Память о Шипке жива…


В усыпальнице, посвященной памяти русских и болгарских воинов и расположенной в основании монумента на перевале Шипка, 14 сентября 2019 года отслужили панихиду об убиенных воинах. На панихиде были представители болгарского Национального движения, представители посольств различных стран. Поминовение погибших в русско-турецкой войне 1877-1878 годов — важная составляющая деталь общего исторического полотна не только Болгарии, но и многих соседних стран, принявших участие в деле освобождения Болгарии от многовекового османского ига. Шипка — одно из наиболее известных имен, связанных с военными действиями, каждый август здесь проводится масштабная историческая реконструкция событий 1877 года. Важной частью мероприятий становится панихида по погибшим здесь русским, румынским, молдавским, украинским, финским и др. воинам, а также болгарским ополченцам. Наша столица может поистине гордиться, что движение — Болгарское ополчение возникло на нашей земле. Именно из Кишинева первые русские части, сопровождаемые болгарскими и молдавскими ополченцами, отправились освобождать Болгарию. Для молдаван, как и для других народов Бессарабии эта борьба была близкой и понятной, так как в народе еще жили воспоминания о произволе и насилии османских феодалов. Еще живо было поколение болгар, испытавших на себе тяготы османского ига и вынужденных искать спасения за Дунаем. В районе нынешней Рышкановки, на бывшем Марсовом (Скаковом) поле, где ранее находился кинотеатр «Шипка», названный так в честь этого события,  был проведен военный парад кишиневского гарнизона, болгарских ополченцев и молдавских волонтеров перед их отправкой на Балканы. После торжественного молебна епископа Кишиневского и Хотинского Павла (Лебедев)был прочтен манифест Александра II об объявлении Россией войны Турции, а солдаты и ополченцы начали свой долгий поход на Балканы. Это произошло 12 апреля 1877 года. В память об этом событии на площади Болгарских ополченцев установлен Обелиск Болгарских ополченцев. Он был открыт накануне празднования 500-летия Кишинева в 1966 году.  Это 16-метровый обелиск из красного гранита. Надпись, выбитая на трех языках – румынском, русском, болгарском, гласит: “Detasamentelor voluntari bulgari formate la Chisinau in anii 1876 –1877 care au luptat vitieiste impreuna cu armatele rusa si ramana pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc” «Дружинам болгарских ополченцев, сформированным в Кишиневе в 1876-1877 годах и доблестно сражавшимся вместе с русской армией за освобождение Болгарии от турецкого ига». «На българските опълченски дружини, сформирани в гр. Кишинев през 1876-1877г., които храбро се сражаваха заедно с руската и румънската армия за освобождението на България от турско робство». Сост.: Лариса Барабаш

Героическая Плевенская эпопея — 140 лет!


maxresdefault

 В текущем году мы отмечали 140-летие начала Русско-турецкой войны 1877-78 гг., Болгарскому ополчению, созданию доблестного Самарского знамени, Шипченской эпопее, а в конце года мы отмечаем 140-летие легендарной Плевенской осады. 10 декабря 1877 года после продолжительной осады и трех неудачных штурмов в ходе русско-турецкой войны 1877-1878 года была взята турецкая крепость Плевна. У этой крепости зависли главные силы русской армии на долгих четыре с половиной месяца.

    После продолжительной осады в армии Османа-паши закончились съестные припасы, поэтому 28 ноября в 7 утра он попытался прорваться на запад от Плевны. Первый напор турок был настолько силен, что русские войска отступили. Но вторая линия вела сильный артиллерийский огонь и прорвать ее турки не смогли. После этого гренадеры перешли в атаку и отбросили турок. Далее с севера началась атака румын, а с юга в город ворвался Скобелев.
Осман-паша и сам был ранен в ногу. Поняв, что положение армии безвыходное, он приказал поднять белые флаги в нескольких местах. К моменту появления на поле боя великого князя Николая Николаевича турки сдались. В общей сложности в плен попало 44 тысячи турок. Раненому турецкому генералу позднее за храбрость вернули его саблю, по личному приказу Александра II.

   В общей сложности за время осады и штурмов Плевны погибли 31 тысяча русских солдат. Но после взятия крепости освободилось более 100 тысяч человек, которые начали наступление на юг, к Константинополю и через месяц туркам пришлось просить мира. Занять Константинополь русская армия не смогла, так как западные державы начали грозить России разрывом дипломатических отношений, а Англия и проведением мобилизации. 19 февраля 1878 г. в Сан-Стефано был подписан мир с Турцией.

   В память боев за Плевну в городе сооружены мавзолей в память павших русских и румынских воинов (1905), парк-музей М. Д. Скобелева (1907), художественный комплекс-панорама «Освобождение Плевны в 1877 году». В Москве у Ильинских ворот находится памятник гренадерам, павшим под Плевной.

      По материалам :  https://valerongrach.livejournal.com/378223.html

Подгот.: Larisa Barabaș, șef oficiu.