Jocul bucuriei


      IMG_1853Câte vise, câte dorinţe are omul! Dar uneori când ne dorim ceva mult de tot, cu toată fiinţa şi dacă aceasta nu se realizează rapid, ne indignăm, ne întristăm. Iar alteori, când nimerim în situaţii dificile sau se întâmplă cu noi ceva neplăcut sau chiar grav, aşteptăm schimbări pozitive imediat şi dacă nu survin îndată, ne pierdem răbdarea, curajul, speranţa. Ce e de făcut în aşa cazuri? Care ar fi consolarea?

     Este o carte ce ne propune o soluţie bună – să folosim jocul bucuriei sau, cum mai este numit, jocul mulţumirii. E vorba de cartea „Pollyanna. Jocul bucuriei” de scriitoarea americană Eleanor H. Porter, ieşită de sub tipar la editurile „Sofia”şi „Metafraze”, Bucureşti.

     Pollyanna este o fetiţă de 11 ani, bună la suflet, veselă, isteaţă, care, rămânând orfană, e nevoită să se mute cu traiul la mătuşa sa, o femeie bogată, dar severă, rece, cam ursuză ce nu ştia cum să se bucure de viaţa sa. Pollyanna se acomodează uşor la castel, îşi face mulţi prieteni, aduce multă bucurie şi veselie multor oameni din jurul său folosind jocul bucuriei, conceput împreună cu tatăl său, un misionar sărac, chiar în momentul când urmau să primească un pachet cu bunuri materiale de la misionari, ca alte familii nevoiaşe, în care fetiţa aştepta să fie o păpuşă frumoasă, fiindcă nu avea niciuna, însă a venit un pachet cu… o pereche de cârje în loc. Mare i-a fost dezamăgirea fetiţei care a izbucnit într-un plâns amar, iar tatăl i-a spus să nu plângă, ci să se  bucure că nu are nevoie de ele, prin urmare că este sănătoasă, poate merge, poate alerga, se poate bucura de viaţă. Fetiţa a înţeles jocul, practicându-l în continuare, chiar şi după decesul tatălui, pentru sine şi toţi cei din preajma sa. „E simplu, — le spunea ea tuturor, — trebuie doar în orice să găseşti ceva de care să te bucuri, pur şi simplu să te bucuri”. Nu vă dau prea multe detalii despre acest joc al bucuriei, ca să citiţi cu plăcere această carte şi împreună cu personajele să-l dezvăluiţi şi să aflaţi cum poate el miraculos schimba viaţa, o să aflaţi şi finalul romanului care este unul surprinzător de tulburător, dar totuşi luminos.IMG_1865

      Romanul s-a bucurat de un succes enorm atât printre copii, cât şi printre maturi chiar din anul publicării, din 1913, datorită mesajului său optimist – bucuria de a trăi. Din carte aflăm multe lucruri utile şi interesante. De pildă, că în Biblie sunt circa 800 de texte în care se spune cu insistenţă să ne bucurăm şi să ne veselim, căci viaţa e cel mai scump dar al omului pe pământ. Se  desprind, de asemenea, multe gânduri profunde: „În loc de a strădui mereu asupra greşelilor unui om, vorbeşte-i despre virtuţile lui. Îcearcă să-l abaţi de la obiceiurile lui rele. Arată-i ce are el mai bun…”; „Influenţa unui caracter frumos, generos, optimist este molipsitoare şi poate schimba din temelii un oraş întreg…”; „Dacă un om este prietenos şi binevoitor, vecinii lui vor fi şi ei aşa, în curând”; „Când cauţi răul şi te aştepţi la rău, îl vei dobândi. Când ştii că vei găsi binele, îl vei primi” ş.a.

      Despre marea popularitate a romanului mărturisesc şi următoarele fapte: în fiecare lună iunie a anului, în oraşul de baştină a scriitoarei Littltone se marchează Ziua Pollyannei, iar în parcul central al oraşului se înalţă o statuie de bronz a Pollyannei; în fiecare an, în luna decembrie, se celebrează „Ziua comemorării scriitoarei Porter”, în luna ei de naştere; pe mormântul scriitoarei sunt scrise următoarele cuvinte: „Celei operele căreia au adus multă lumină solară în viaţa a milioane de oameni”, romanul „Pollyanna” fiind cel mai de succes din creaţia autoarei; cartea a fost de mai multe ori ecranizată în diferite ţări ale lumii.

       Vă recomand să citiţi romanul prezentat care e unul captivant şi să practicaţi acest joc minunat al bucuriei împreună cu copiii şi familia, cu siguranţă, o să vă placă.

                                                     Lidia Cîssa, bibliotecară

 

 

 

Реклама

Pe aripele vacanței


Jpeg  De vara frumoasă ne bucurăm cu toții, dar îndeosebi copiii care se află în vacanța cea mare. Ei savurează deplina libertate, iar noi, colaboratorii bibliotecii „Hristo Botev», suntem dispuși pentru a-i ajuta pe copilași să-și organizeze cât mai cu folos timpul liber.

  Programul „Rucsacul de vacanță” lansat de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” la biblioteca noastră în fiecare zi se desfășoară prin diferite activități binevenite pentru copii. Promovarea acestui Program se bucură de succes. Părinții sunt în siguranță că aici, la bibliotecă, copiii se simt bine și învață multe lucruri noi, utile și interesante. În ziua lecturii desfășurăm descuții/dezbateri despre natură, lecturăm povești, povestiri, poezii. Copiii iau cunoștință de creațiile literare ale scriitorilor în baza recomandărilor bibliotecarului, dar totodată promovăm și cărțile ce sunt incluse în Programele Jpeg„Chișinăul citește” și „Bătălia cărților”. În ziua tehnologiei informației la dispoziția copiilor stă Serviciul „InTaBibl”, unde copiii învață funcțiile Tabletei, accesând informațiile necesare și diverse jocuri creative. În zilele creativității și a provocării îndemnăm cititorii spre creativitate, spre lectura cărțlor curioase, amuzante, ingenioase. Iar în ziua jocurilor le propunem copiilor jocuri de societate: șah, dame, puzzle, narde ce le fac copiilor vacanța mai veselă, mai distractivă. Unii copii vin cu părinții, alții cu buneii la bibliotecă, alții cu prietenii. Programul „Rucsacul de vacanță” le oferă copiilor noi cunoștințe și desigur distracție, îi ordonează să fie mai responsabili, atenți, curioși, energici și descurcăreți.Jpeg

  În cadrul Programului „Rucsacul de vacanță” scriitorul Ianoș Țurcanu și-a prezentat cartea „Dansul florilor” ce este inclusă în Programul „Chișinăul citește”, unde au fost prezenți copiii de la Grădinița „Trofimaș” și Academia Copiilor „FasTracKids”. Copiii au recitat poezii ale scriitorului, i-au adresat diferite întrebări, la care au primit răspuns. Sperăm că copiilor le-a rămas o amintire plăcută despre această întâlnire.

  Cum pășesc pragul bibliotecii, copiii înțeleg că aici își găsesc o călăuză în lumea cunoașterii. Bibliotecarii îi întâlnesc cu plăcere, le fac dispoziție bună și le lărgesc

Jpeg

diapazonul de cunoștințe. Sper că activitățile desfășurate le aduc micilor cititori mai multă bucurie și lumină în suflet, le fac mai buni, mai isteți și mai porniți spre a cunoaște multe dintre atâtea lucruri uimitoare de sub soare, cultivându-le dragostea de adevăr, de muncă, de cuvântul frumos, cât și de meleagul nostru însorit. Îndrăgind cărțile, cu siguranță, copiii vor deveni prieteni cu acestea pentru totdeauna. Fiți bineveniți în lumea fascinantă a cărților, o lume în care întotdeauna veți fi fericiți. Țineți minte că  cartea nu are vacanță și este permanent la dispoziția voastră.

                                                    Articol îngrijit de bibliotecara Nina Moraru

Fiecare copil e o floare


     Jpeg Ah, cât e de frumoasă vara — caldă, veselă, plină de verdeață și flori, care își răspândesc parfumul, culoarea, gingășia, armonia sa peste tot întinsul țării! Copiii se bucură de vacanța ce abia a început, de zilele însorite și luminoase, își fac planuri grandioase de călătorii pline de aventuri și emoții pozitive. Dar ca să nu uite de cărți, să țină minte că cartea e cel mai bun prieten, că lectura este cea mai plăcută și mai ieftină formă de odihnă, la biblioteca „Hristo Botev” continuă activitățile în cadrul programelor „Chișinăul citește”, „Bătălia cărților”, „Rucsacul de vacanță” la care sunt invitați toți copiii din teritoriu.

       Astfel, în data de 8 iunie curent la biblioteca noastră a avut loc o activitateJpeg deosebită — întâlnirea scriitorului Ianoș Țurcanu cu copiii de la grădinița „Trofimaș” și Academia Copiilor FasTraKids, în cadrul căreia a fost prezentată una dintre cărțile noi ale poetului „Dansul florilor” ce este inclusă în programul „Chișinăul citește” din acest an.

     Am început activitatea prin a-l prezenta pe autor, pe poetul și prozatorul Ianoș Țurcanu.Apoi împreună cu copiii am răsfoit niște file din viața și activitatea sa literară.Am remarcat faptul că Domnia sa a îmbrățișat două profesii — de medic și de scriitor, care se îmbină foarte armonios, deoarece medicul, după cum știm, tratează de boli corpul omului, iar scriitorul prin cărțile sale — sufletul. Cărțile lui Ianoș Țurcanu pentru copii educă la aceștia dragostea față de Patrie, meleagurile natale, natură,

Jpeg

muncă, fără de care nu ar fi nimic pe pământ, cultivă la ei frumoase calități ca cinstea, bunătatea, sinceritatea, generozitatea, bunul simț și altele și îi îndeamnă să nu accepte lenevia, minciuna, lăcomia, răutatea, fățărnicia și alte calități urâte. Prin alte cuvite, îi învață să fie mai buni, mai frumoși, deci mai sănătoși.

     Întâlnirea a decurs într-o atmosreră caldă, prietenoasă, degajată. La început, poetul Ianoș Țurcanu le-a prezentat placheta de versuri „Dansul florilor”. Cartea este o culegere de versuri pentru copiii, vesele, istețe, interesante. Poetul s-a destăinuit în fața copiilor că îi plac mult copiii cu toate năzbâtiile lor și că ar dori să rămână cât mai Jpegmult timp în lumea copilăriei, de aceea scrie mult pentru copii. A citit unele poezii din carte discutându-le cu copiii, a răspuns la multe întrebări adresate din partea copiilor, a povestit niște istorioare  și întâmplări hazlii din copilăria sa. Copiii au recitat versurile sale preferate. La finele activității copii au făcut poze împreună cu poetul, exprimându-și astfel dorința să fie cât mai mult timp alături. Copiii și noi, bibliotecarii, am rămas în așteptarea de noi întâlniri cu scriitorul Ianoș Țurcanu și de noi cărți scrise de Domnia sa.

Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa

O carte despre curaj, prietenie şi nu numai


Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” desfăşoară programul „Bătălia cărţilor”, ediţia a III-a, în cadrul căruia sunt propuse spre lectură cărţi cu subiecte şi tematică importantă pentru perioada actuală. Aceste cărţi au drept scop de a-file-1490197990-69626i ajuta pe copii şi adolescenţi să răspundă la multe întrebări legate de viaţă. Biblioteca „Hristo Botev” s-a încadrat în acest program şi invită cititorii săi spre lectura cărţilor selectate pentru programul „Bătălia cărţilor”. Vă prezentăm o carte din acest program.

      Nu e om, cred eu, care să nu privit cel puţin o dată în viaţă la cerul luminat de stele şi să nu fi admirat această privelişte paşnică şi minunată. Dar cerul înstelat şi războiul… Ce poate fi mai incompatibil?.. Cât de rece şi crud poate fi acesta când este umbrit de război…

     Cine n-a privit vreodată la copiii care citesc ori ascultă poveşti, care zâmbesc ori se joacă şi nu s-ar fi umplut de duioşie? Dar copiii şi războiul… Ce poate fi mai revoltător şi mai dureros?..

    E vorba de cartea „Numără stelele” de Lois Lowry, scoasă de sub tipar lanumara-stelele-o-poveste-din-copenhaga-cover_modal (1) Editura „Artur”, Bucureşti, 2015, traducere din engleză de Alina-Nicoleta Ioan. Lois Lowry este autoarea a peste 30 de cărţi pentru adolescenţi şi copii, cu mesaje puternice educative, în care tratează frecvent tema relaţiilor umane. Este deţinătoarea mai multor distincţii literare, mai semnificatvă fiind Medalia „Newbery” primită pentru romanele „Darul lui Jonas” (Editura Young Art, 2013) şi „Numără stelele”. O poveste din Copenhaga.

  Acţiunea se desfăşoară în Danemarca în a. 1943, aflată sub ocupaţie nazistă. Danemarca, fiind o ţară mică, fără armată, fără apărare, a fost nevoită să capituleze în faţa Germaniei fasciste. Deşi era departe de frontul european, soldaţii nazişti au invadat în scurt timp ţara, cutreierând zi de zi străzile, atenţi la ceea ce se întâmplă în jur, semănând frică şi tulburare în rândurile populaţiei. Contextul istoric îl aflăm din Postfaţă.

  În centrul atenţiei sunt copiii – Annemarie, o fetiţă de 10 ani, Ellen, prietena ei evreică de aceeaşi vârstă, şi Kirsti, sora mai mică a Annemariei de 5 ani. Copilăria lor este tulburată de ocupaţia nazistă. Pe lângă îndatoririle de şcoală, copiii trebuie să înfrunte diverse lipsuri, foamete, frică, tensiuni. Doar cea mai mică rămâne în lumea basmelor. Copiii nu înţeleg multe din ceea ce se întâmplă, dar ştiu că îi paşte pericolul la fiecare colţ de stradă.

  Annemarie a cunoscut curajul şi cum se învinge frica nu doar din poveştile citite surorii mai mici, dar mai mult din realitate. De exemplu, atunci când este pusă în situaţia de a-şi salva prietena, pe Ellen, când naziştii au  organizat o campanie de captare a evreilor şi de plasare a acestora în lagăre de concentrare. Ellen a fost ascunsă în familia Annemariei, urmând apoi să fie transportată împreună cu părinţii săi şi alţi evrei în Suedia. Annemarie se va preface că prietena este sora sa Lise, nimicită de nazişti într-un accident teribil încă la începutul ocupaţiei, ea fiind membră a mişcării de eliberare Rezistenţa. Altă dată fetiţa este nevoită să parcurgă un drum lung prin pădure de una singură, când abia se lumina de zi, cu un coş în mână ca Scufiţa Roşie, în care era ascuns pachetul salvator pentru a-l transmite unchiului care urma să organizeze evadarea în siguranţă a unor familii de evrei, inclusiv a Ellenei şi rudelor ei, din Danemarca spre Suedia neutră. E senzaţional acest fragment şi constituie punctul culminant al romanului, când se îmbină 2 lumi – lumea basmelor, ca refugiu şi sursă de curaj pentru copii, şi lumea reală. Se face o paralelă cu povestea „Scufiţa Roşie”. Despre aceea cum a avut loc întâlnirea Annemariei cu soldaţii înarmaţi cu doi câini mari alăturea‚ ochii cărora sclipeau, care mârâiau, cum au ajuns aceştia la fundul coşuleţului şi au găsit pachetul salvator şi ce a urmat mai departe aflaţi din carte. E foate tulburător acest moment.

  Deci povestea aceasta este despre curaj, participare activă la evenimentele din ţară şi prietenie adevărată care învinge orice barieră. Eroina noastră ne provoacă multă simpatie şi cred că toţi cei ce vor citi cartea o vor îndrăgi.

  Sub presiunea evenimentelor, Annemarie înţelege că lumea nu este ca un basm, cu prinţi şi prinţese, cu fel de fel de minuni, că, spre regret, lumea poate fi uneori „foarte rece, foarte mare şi neîndurătoare”. În fragmentul, unde ea meditează asupra acestui lucru, ascultând în timpul rugăciunii vechiul psalm, se dezvăluie semnificaţia denumirii cărţii.

  „ …Cuvintele pe care le auzea nu-i erau cunoscute, dar încercă să asculte, să înţeleagă, să uite de război şi de nazişti, încercă să nu mai  plângă şi să rămână curajoasă… Ştia că în spatele ferestrei se află cerul înţesat de stele. Cum ar putea cineva să numere toate stelele? Sunt prea multe. Cerul e prea mare.

Ellen spusese că  mamei sale îi era frică de ocean, că i se părea foarte rece, foarte mare.

  „Aşa e şi cerul”, se gândea Annemarie. „Aşa e întreaga lume: foarte rece, foarte mare. Şi neîndurătoare”.

  Aşa este privită lumea cu ochi de copil într-o ţară cuprinsă de flăcările războiului.

Deşi din carte se desprinde un mesaj puternic – Nu războiului!, nu este o carte grea, acţiunea e dinamică, ne ţine tot timpul în suspans, copiii o vor citi uşor, cu interes şi vor învăţa lucruri bune şi utile.

  Cartea este adresată nu doar copiilor, ci şi celor maturi. Toţi înţelegem că războaiele, spre regret, există şi poate vor exista încă mult timp, dar oamenii trebuie să fie uniţi, să fie receptivi la durerile altora, să manifeste omenie pentru a micşora pericolele. Aici danezii ne dau o lecţie de decenţă, demonstrând că şi în condiţii dificile de război o ţară îşi poate păstra demnitatea, identitatea, unitatea. Ar trebui să-şi aplece spre această carte urechea şi cei care declanşează astăzi războaie, uitând sau neglijind faptul că copiii sunt viitorul Planetei.

  Cerul înstelat şi războiul…Ce poate fi mai incompatibil, mai crud şi mai rece?..

Copiii şi războiul…Ce poate fi mai revoltător şi mai dureros?…

Vă invităm la lectură.

 

                               Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa