În viața mea s-a întâmplat să vizitez mai multe țări frumoase, pitorești precum: Italia, Bulgaria, România,Ucraina, Georgia, Armenia. Am călătorit prin splendide, interesante orașe, cu o bogată istorie ca Veneția, Florența, Verona ș.a. (Italia), Veliko Târnovo, Gabrovo, Șipka, Nalcik ș.a. (Bulgaria), București, Iași (România), Kiev, Odesa, Ialta ș.a. (Ucraina), Tbilisi (Georgia), Erevan (Armenia) ș.a. Am cunoscut o multitudine de locuri istorice și literare, muzee, biserici, mănăstiri – adevărate monumente istorice și arhitecturale ce fac parte din patrimoniul cultural universal. M-am scufundat în apele Mării Adriatice, atât de caldă și plăcută, am petrecut numeroase concedii la minunata Mare Neagră, generoasa noastră prietenă, admirându-i de fiecare dată măreția. M-au fascinat pistele munților Balcani, Carpați, Caucaz, parcurgând unele înâlțimi și poteci spre ei. Am rămas cu impresii mari, deosebite despre aceste ținuturi pentru mult timp. Însă de câte ori reveneam în țară, de cum treceam granița, mă pătrundea un sentiment de profundă bucurie și duioșie – că mă întorc acasă! Cuprinzând cu privirea, cu mare drag, câmpiile întinse, viile aranjate rânduri-rânduri, dealurile ondulate, apoi Chișinăul – orașul nostru alb, scăldat în soare, îmi ziceam în sine că țara mea e de asemenea frumoasă și minunată, în primul rând prin faptul că e plaiul meu natal. Nu avem mare, munți, dar te cuceresc peizajele naturale uimitoare, râurile cu apă lină, ochiurile limpezi ale lacurilor, bisericile și mănăstirile – lăcașe sfinte și istorice, cu arhitectură originală, verile calde și iernile blânde, obiceiurile, tradițiile, sărbătorile vesele și frumoase, oamenii buni și ospitalieri etc.
Un locușor aparte, cald și luminos, în sufletul meu îl ocupă orășelul în care m-am născut și am copilărit — Cotovsc (acum Hâncești), acolo este baștina mea, casa mea părintească, care îmi amintește de părinți, de frate și cele două surori, de anii de școală. Gândurile adesea mă aduc la primăverile din copilărie – cum noi, copiii, ne duceam în pădure după primele flori de primăvară: ghiocei, viorele, brândușe, apoi lăcrămioare ș.a. și alergam prin luncile verzi întrețesute cu flori. Câtă bucurie! Și acum de multe ori simt acel miros de pământ poaspăt sapat din grădina noastră și parcă văd primii fluturași albaștri drăgălași zburând pe deasupra care au rămas în memoria mea ca simbol al copilăriei mele. Îm amintesc de aprilie cel din copilărie, luna mea de primăvară preferată, când,venind pe drum de la școală spre casă, inspiram cu o nespusă plăcere mirosma florilor ce venea din toate grădinile de pe ambele părți ale străzii noastre… Orașul copilăriei cu casa părintească, locul cel mai scump și mai drag de pe pământ, este o parte a plaiului meu natal. Plaiul natal este cea mai superbă creație a lui Dumnezeu și a oamenilor din acest ținut. Cred că pentru fiecare om plaiul natal e cel mai sfânt și se situează pe primul loc în lume.
Lidia Cîssa, bibliotecar
Biblioteca „Hristo Botev” 