Альманах бессарабских авторов «Колоритный Буджак»


В болгарской Библиотеке «Христо Ботев» 24 ноября состоялась Презентация второго выпуска сборника «Бесарабски гердан», на страницах которого можно познакомиться с творчеством молодых бессарабских талантов, пишущих на болгарском, гагаузском, румынском  и русских языках. Свежий выпуск отличается от предыдущего тем, что охватывает больший по масштабу литературный материал, особенно в отношении краеведения и истории этноса, а также включает ряд новых интересных рубрик. Впрочем, как говорят сами составители сборника: — «Продолжения бы не было, если бы издание не вызвало такой широкий интерес и горячее одобрение у читательской публики». В адрес редакции поступило много литературных предложений, особенно от учащихся болгарских лицеев Молдовы, преимущественно в стихотворном жанре, но это позволяет нам гордиться растущей сменой, любящей свой язык и сохраняющих духовные традиции и культурные ценности своего рода. Радует создателей сборника, что среди авторов присутствуют наши соотечественники, живущие в Болгарии, следовательно книга получит распространение за пределами республики Молдова. Весомым вкладом является присутствующее на страницах издания творчество гагаузских авторов из Гагауз Ери, лирика которых вызвала ранее читательскую симпатию в виртуальном эфире различных социальных сетей. Новой рубрикой является чествование юбиляров года и с радостью отмечается 70-летний юбилей родолюбца, поэта, краеведа и журналиста г. Тараклия Дмитрия Боримечкова. Словом  — знакомьтесь, листайте и читайте новый альманах бессарабских болгар, который пополнил фонд Библиотеки, в ожидании своих читателей.

  Автор: Лариса Барабаш

Magia ştiinţei


     Colecţia de cărți a Bibliotecii „Hristo Botev”, asemenea altor biblioteci publice, se completează permanent cu cărţi noi, recent editate, care îşi ocupă locurile sale pe rafturi şi îşi aşteaptă cu răbdare cititorul său. Cu adevărat, fiecare carte îşi are cititorul său. La toţi ne plac cărţile noi. Cu un freamăt în suflet deschidem o carte nouă, curiozitatea ne compleşeşte : Oare despre ce e? Ce nou voi afla din ea? Îmi va fi pe plac ori nu? Ce voi lua din ea? Să deschidem, deci, câteva din cărţile noi, provocatoare, din colecţia bibliotecii care ţin de ştiinţe, tehnologii, invenţii, experienţe acum, în toiul campaniei „Hora Știinţei” desfăşurată de Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” şi toate filialele ei, pe care le propunem spre lecturare.

     Cartea „Furtuna din ceaşca de ceai” de Helen Czerski (Editura „Trei”, Bucureşti, 2018). E o traducere din engleză. Citind această carte, înţelegem că lucrurile simple ce le întâlnim zi de zi,  spre exemplu petele de cafea, sticlele de ketchup ş.a. , dacă vom şti cum apar, vom afla cum se produc furtunile din Antarctica, de unde rezultă analizele medicale şi altele. Sau ce face să exploadeze un bob de porumb transformându-l în pop-corn? Sau de ce sare în sus un dop de şampanie? Ştiiaţi că aceste lucruri au ceva comun cu zborul unei rachete? În baza acestor fenomene stau legile gazelor! Sau altceva : ce se întâmplă în ceaşca cu ceai sau cafea la suprafaţă când le amestecăm? Cum şi de ce se învârt bulele de ceai sau cafea? Aici acţionează legile rotaţiei! Civilizaţia e plină de lucruri care se rotesc – uscătoare de rufe, aruncători de disc, clătite care se învârt în aer ş.a. Pământul însuşi se roteşte în timp ce se mişcă în jurul Soarelui. Rotaţia este importantă deoarece îţi oferă posibilitatea să faci o groază de lucruri interesante, implicând uneori forţe enorme şi o groază de energie, fără să pleci undeva, cum se scrie în carte. De ce raţele nu îngheaţă la picioare? V-aţi gândit vreo dată la aceasta? Aţi examinat vreo dată cristalele de sare sau de zahăr, cum sunt compuse? Aici e vorba de dansul atomilor! Înţelegând cu ajutorul ştiinţei cum se produc asemenea lucruri simple, ajungem să înţelegem fenomenele din natură mai complicate și cartea ne vine în ajutor în acest caz.

Cartea e scrisă într-un stil lejer, prietenos, încât ne predispune spre lecturare plăcută, ne atrage ca magnetul, fenomenul magnetismului de asemenea fiind aici explicat, cu istorioare din viaţa personală a autoarei şi din practica oamenilor de ştiinţă care au contribuit la o descoperire sau alta. E adresată tinerilor utilizatori, mai ales celor pasionaţi de fizică, curioşi să afle mai multe despre fenomenele naturale.

     „Călăuză spre marile civilizaţii ale trecutului”  scisă de  grupul de autori : A. Născuţiu, L. Gomboşiu, L. Ciucă, C-I.Boieru (Editura „Prietenii cărţii”, Bucureşti, 2000) – este o altă carte adresată de asemenea tinerilor utilizatori, celor interesaţi de istoria civilizaţiei. Cartea, ca un ghid, ne conduce întro călătorie foarte interesantă spre trecut, spre civilizațiile din trecut. Tinerii utilizatori vor afla despre Persia, ce fel de ţară a fost, care a fost începutul şi sfârşitul Imperiului Persian; care a fost prima mare civilizaţie – Sumer; cum a ajuns Roma antică la măreţie şi decădere; cine au fost aztecii şi hitiţii, sau vikingii; cine locuia pe timpuri în stepele sălbatice; ce fel de populaţie a populat vechea Indie şi alte lucruri curioase le  dezvăluie această carte mică, dar foarte bogată în cunoştinţe.

     Cartea „Experienţe incredibile cu reacţii chimice”, autori Paula Navarro şi Angels Jimenez, ilustraţiile executate de Bernadette Cuhart (București, 2018). Aceasta e a treia carte din colecția  „Magia ştiinţei” şi are drept scop să le permită copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani să parcurgă o călătorie în lumea spectaculoasă şi fascinantă a chimiei. Din cartea în cauză copiii vor putea să înveţe mai multe despre ştiinţă. Aici se propun o serie de experienţe casnice, copiii vor combina diverse substanţe, vor descoperi multiple procese chimice, vor învăţa şi vor înţelege o mulţime de fenomene, experimentând cu materiale simple, uşor de obţinut. În carte se propun 16 experienţe stimulative, copiii astfel transformându-se în mici cercetători şi se vor deprinde să lucreze cu proceduri şi operaţiuni aplicate în laboratore, se vor familiariza cu lumea chimiei. La  fiecare experienţă se lămureşte pas cu pas ce trebuie de făcut (6 paşi), de ce materiale e nevoie pentru experienţă, se atenţionează asupra faptului ce se întâmplă în timpul reacţiei, se trag concluziile necesare, în pasul 6 „Încearcă şi tu” îi pune la încercare, la practică, să experimenteze ceea ce au însuşit. Dar de menţionat că experienţele din carte se vor realiza sub supravegherea părinţilor sau a profesorului, sau a educatorului. Tematica experienţelor te atrage din start: Ouă de oţet; Baloane de săpun; Să ne jucăm cu amidonul; Tu pluteşti şi eu mă scufund; Sticla cu capul mare ş.a. Sunt foarte captivante!

     Dragi utilizatori, vă propunem să lecturaţi aceste cărţi cu adevărat preţioase, din care veţi afla lucruri noi şi utile pentru sine.

                                                                                   Lidia Cîssa, bibliotecară

Pe aripile muzicii şi ale toamnei…


20191107_101616

      Toamna de aur continua şi în noiembrie preluând ştafeta de la luna octombrie. Frumuseţea naturii întreţesută cu o uşoară tristeţe, soarele cu zâmbetul său melancholic, frunzişul auriu presărat din abundenţă peste tot ne predispune la visare, la meditaţie, la  amintiri, ne îndeamnă parcă să ascultăm muzica toamnei ce izvorăşte din liniştea ei. Toate acestea mi-au  sugerat ideea să le vorbesc copiilor despre muzică, şi anume despre Antonio Vivaldi şi opera sa muzicală „Anotimpurile”. Am evidenţiat din colecţia bibliotecii «Hristo Botev» cartea recent primită „Vivaldi şi cele patru anotimpuri” de Cristina Andone, n-am putut trece pe alătutri şi am desfăşurat discuţia/dezbatere cu genericul „Marii compozitori ai lumii: Să-l cunoaştem pe Vivaldi” împreună cu copiii de la Grădiniţa „Licurici” (7.11.2019) în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură”. Această carte face parte din colecţia scriitoarei Cristina Andone „Poveşti din Pădurea Muzicală” şi reprezintă o poveste, personajul principal fiind unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii – Antonio Vivaldi, cel ce a creat minunate poveşti muzicale. Cartea este foarte frumos şi original ilustrată de Adriana Gheorghe, Sebastian Opriţa şi Thea Olteanu. Ne-am plimbat cu copii prin Poiana muzicală  răsfoind filele cărţii. Pe parcurs am vorbit despre muzică, Vivaldi şi anotimpuri. Copiii au făcut cunoştinţă cu spiriduşul Vivaldi, cu prietena lui fidelă Vivi, care locuia împreună cu el în căsuţa lui din alun, au aflat că părul lui era roşcat ca şi blăniţa lui Vivi, ceea ce i-a amuzat mult, despre preferinţele lui Vivaldi, de exemplu că instrumentul preferat al lui era vioara, deşi ştia să cânte şi la clavesin, şi la orgă, jocurile preferate erau să cânte la vioară doar la două coarde, să se ia la întrecere cu vântul, prietenii cei mai buni îi erau Veveriţa Vivi, albinele şi vântul, mâncarea preferată — pizza Quatro Straggiari, compusă din patru părţi delicioase ş.a. Au aflat de asemenea că la început îi plăcea ca anotimp doar primăvara. „E atât de plăcut să alergi printre florlile abia îmbobocite, să simţi vântul călduţ şi să respiri aerul parfumat! Zâna Primăverii este cu siguranţă cea mai frumoasă”- spunea el, iar celelalte anotimpuri nu le iubea, numindu-le Cuptor (vara), Duş (toamna), Frigider (iarna), însă cum a ajuns să le îndrăgească pe toate: după ce a primit o lecţie de la celelalte Zâne, a înţeles că toate anotimpurile sunt minunate şi a scris patru concerte în care şi-a exprimat admiraţia sa faţă de transformările naturii pe parcursul anului – opera muzicală „Anotimpurile”. Împreună cu copiii am ascultat un fragment din concertul „Toamna” de A. Vivaldi, paralel vizualizând la ecranul mare minunate peizaje de toamnă pe fundal de muzică interpretată de orchestră cu instrumente clasice. Asfel, toţi  împreună am  savurat aroma muzicii şi a toamnei armonios îmbinate.

      Vorbind despre anotimpuri, copiii rând pe rând au mărturisit care este anotimpul lor preferat şi de ce, apoi au desenat  câte un peizaj din anotimpul său preferat, cele mai bune desene au fost comentate, făcându-le şi câte o poză împreună cu autorii lor.

      Prin această discuţie le-am oferit copiilor în mod accesibil  informaţie despre compozitorul Antonio Vivaldi, m-am străduit să-i „împrietenesc” pe copii cu muzica de bună calitate, muzica clasică, să-i fac mai receptivi la frumuseţea naturii ce ne înconjoară, la frumuseţea vieţii. Plus la aceasta, muzica dezvoltă intelectul copiilor, emoţiile, memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea, muzicienii fiind consideraţi unii dintre cei mai creativi oameni. Rămân cu speranţa că această oră dedicată muzicii a fost plăcută şi utilă pentru copii.

                                                                            Lidia Cîssa, bibliotecară           

Despre un destin clădit pe cioburi de sticlă


1257550-1

„Grădina de sticlă” de Tatiana Țâbuleac  este cartea ce a generat cele mai controverse dispute printre cititorii care au lecturat-o — unii au rămas uimiți de situația dramatică descrisă de autoare care emană atâta durere și tristețe, alții  n-au prea înțeles-o și din acest motiv n-au acceptat-o ca o lectură necesară. Cartea, fiind totuși apreciată de opinia publică și critici literari, a fost inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2019”. Pe parcursul anului în biblioteci pe marginea cărții au fost desfășurate  diverse discuții, prezentări de carte, ringuri intelectuale, ultimul având loc recent, în data de 26 septembrie curent, la Biblioteca „Târgu Mureș” din Chișinău la care biblioteca noastră „Hristo Botev” a participat cu o cititoare, mamă a doi copii. De menționat că cartea e adresată, în primul rând părinților, apoi educatorilor, profesorilor, chiar și adolescenților, deoarece ține de tema maternă, copilărie, educație, formarea unui om ca personalitate. Cele  cincizeci de întrebări din cadrul ringului intelectual au generat o adevărată polemică pe marginea subiectului cărții, participanții  au demonstrat că au citit cartea cu atenție și în profunzime și doresc să-și expună părerea. Au concurat două echipe — „Luceafărul” și „Caleidoscopul”, competiția finalizând cu un scor egal, dar după niște întrebări adăugătoare învingătoare a ieșit echipa „Luceafărul” alcătuită din tineri utilizatori.

     Cartea „Grădina de sticlă” nu este una simplă, este una în care se desfășoară un subiect tulburător și nu cred că poate lăsa pe cineva indiferent. E adusă pe podium soarta dramatică a unei fete care a crescut fără dragoste maternă și paternă, fără surori și frați, fiind adoptată de o femeie ambițioasă care a folosit-o ca pe o unealtă de muncă, a exploatat-o, ne fiind în stare să-i dea acea căldură de mamă de care are nevoie orice copil, a crescut între două limbi și două culturi, în perioada când s-a destrămat sistemul sovietic și s-a trecut la alt sistem ce i-a dezorientat pe mulți. Fata a avut parte de o copilărie tulburătoare, pe alocuri chiar crudă, ce i-a afectat destinul pentru întreaga viață, era clădit pe valori ce permanent se transformau în cioburi de sticlă, cu colectarea cărora s-a ocupat toată copilăria.

     Citind această carte ne dăm seama cât de importantă e perioada copilăriei pentru sufletul firav al unui copil, pentru formarea lui ca personalitate. Cel ce n-a avut parte de o copilărie fericită trăită în armonie cu părinții și toți cei dragi, va duce toată viața lipsă de căldură, lumină, afecțiune, nu se va forma ca om integru, așa cum a ajuns Lastocica — nefericită, distrusă moral, cu un copil bolnav. Tatiana Țâbuleac cu cartea sa de parcă face un apel  spre cer, peste Univers, ca să audă toate mamele din lume, mai ales cele care își abandonează copiii — Protejați copilăria copiilor, oferiți-le acea dulce copilărie, dragoste și căldură, ei au atâta nevoie de ele!   

     Dragi utilizatori, cine încă nu a citit cartea „Grădina de sticlă” de T. Țâbuleac, vă recomandăm să o deschideți, să nu treceți pe alături, să o citiți, să meditați asupra ei, deoarece merită, o să vă convingeți singuri.

                                                                          Lidia Cîssa, bibliotecară

O poveste de succes


20190925_153820

Uneori mă gândesc, cât de sumbră ar fi viața fără vise și fantezie… Și atunci mă întreb: oare este vreun om care nu a visat cu toată ființa sa la ceva, care nu a avut niciodată măcar o dorință arzătoare? Ași vrea să cred că nu  există așa om, iar dacă este totuși, probabil are o minte săracă și primitivă, îmi este jale de asemenea ființă. „Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are nici un vis”, a remarcat cândva renumitul inventator Henry Ford, cel ce a inventat automobilul, fără de care nu-ți poți imagina viața actuală. Visele ne fac mai puternici, ne ajută să suportăm realitatea, ne ridică chiar deasupra ei. Visătorilor le datorăm  progresul, mișcarea spre viitor.

Cartea „Un secret în Los Angeles” scrisă de Doina Postolachi, poetă și prozatoare contemporană, membră a Uniunii Scriitorlor din Republica Moldova și a Uniunii Scriitorlor din România, deținătoare a unor premii prestigioase pentru unele cărți de poezie și proză ce se disting prin profunzimea sentimentelor și originalitatea ideilor, reprezintă o invitație la visare. A fost inclusă în Programul de Lectură „Chișinăul citește 2019” pentru categoria de utilizatori – adolescenți, tineret. Cartea s-a bucurat de succes la cititorii noștri pe parcursul anului, am organizat diverse discuții pe marginea acestei cărți, iar acum, la 25  septembrie, a avut loc Ringul intelectual asupra cărții, runda a doua, ce s-a desfășurat la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” din Chișinău la care Biblioteca „Hristo Botev’ a participat cu doi utilizatori, elevi ai Liceelor Teoretice „M. Sadoveanu” și  „G. Meniuc”. Au concurat două echipe – „Artiștii” și  „Făuritorii”. Participanta noastră Iuliana Ostap a fost aleasă lider al echipei „Artiștii”, cealaltă Valeria Sîrbu a intrat în echipa adversară. Ambele ehipe s-au descurcat bine, au fost active, au dat dovadă de curaj și măiestrie. Răspunzând la cele cincizeci de întrebări, tinerii au făcut o amplă caracterizare a cărții, o adevărată dezbatere literară, s-au încins discuții aprinse asupra subiectului destul de captivant și a ideilor ce izvorăsc din roman. Am înțeles că cartea a fost citită cu interes și plăcere, fiecare a selectat pentru sine lucruri utile.

un-secret-in-los-angeles-193×300-1

     Povestea de succes a personajului central, a menajerei Karen, ne transferă într-o viață care pare a fi de Paradis, în orașul viselor ei, Los Ageles, unde toți oamenii, ca prin magie, devin mai norocoși, mai fericiți, mai frumoși și mai sănătoși, unde se realizează visele, fiindcă înșiși îngerii le vin în ajutor. Aici  și visul lui Karen se realizează – devine scriitoare, vis pe care l-a purtat în suflet peste ani. Sunt captivante și istoriile de viață ale altor personaje din carte, la care , tot prin mister, li se îndeplinesc visele, e interesantă și istoria cu pernele magice ce transformă visele în realitate. Te uimesc și comparațiile, metaforele și descrierile de peizaje foarte frumoase ce sunt din abundență în carte, se simte că cartea e scrisă de o poetă, precum:

     „De dimineață, soarele e ca un gălbenuș de ou, fiert tare. Norii nu se împrăștie pe cer ca albușul în tigaie”;

     „Noatrea, întreg orașul pare o galacsie, așternută pe pământ”.

     „Noaptea, oricine uită de necazuri, când doar își rotește privirea peste feieria cromatică a luminițelor din oraș”.

     „Noaptea ești numai tu și curcubeiele de noapte. Podurile luminate din Los Angeles sunt curcubeie de noapte” ș.a.

Impresionează și ideile originale, spre exemplu:

     „Ziua are gust de cafea… Parfumul cafelei îți amintește că și viața are parfum”.

     „Los Angelesul este unul dintre cele mai scumpe orașe din  lume, în care chiar sunt oameni pentru care nu există nimic ce nu poate  cumpăra. Aceștia pot cumpăra totul. Chiar și secretele.Totuși un singur lucru nu poate fi cumpărat de nimeni: bucuria zilei de mâine. Ea nu e de vânzare”.

     „… Pentru scriitori cuvitele sunt plante tămăduitoare din care ei fac leacuri”.

     „Experiențele cele mai complicate li se dau oamenilor complicați, pentru a-i smeri. Pentru a-i face mai simpli. Pentru că un om simplu vede lucrurile mai simplu și nu complică viețile altora”.

     „Durerea are culoarea ei. Părul cărunt e o stemă. O stemă a durerii” ș. a

     Cred că fiecare care citește această carte instantaneu devine mai atent la lumea ce îl înconjoară, se uită mai încrezător la viața sa, fiind convins de faptul că visul, dacă crezi în el, depui efort pentru el, se va realiza neapărat. Nu au de câștigat doar cei ce nu cred în vise. De fapt, toate realizările științei și tehnicii au fost înfăptuite de visători, ei sunt creatorii a tot ce e nou și minunat pe Pământ.

     Dragi tineri utilizatori, vă recomand să citiți cartea „Un secret în Los Angeles”  de Doina Postolachi, cu siguranță veți primi satisfacție de la cele lecturate, veți afla multe lucruri interesante, veți deveni mai frumoși și mai bogați spiritual. Nu renunțați niciodată la visele voastre!

                                                                                  Lidia Cîssa, bibliotecară