Cum să devii  o persoană încântătoare


      35051117_2071654522876261_6961590517310160896_oCărui copil nu-i plac poveştile cu prinţese şi prinţi, cu regi şi regine, cu minunate împărăţii regale, cu fel de fel de întâmplări miraculoase şi perepeţii? Cu siguranţă, la toţi copiii. Din această colecţie de poveşti face parte şi povestea „Prinţesa Fluture” de Iulia Hasdeu. Scrisă cu peste 130 de ani în urmă, „Prinţesa Fluture” ne fascinează şi azi cu subiectul şi mesajul său care încă o dată ne demonstrează că fără dragoste faţă de oameni nu există frumuseţe adevărată.

     Iulia Hasdeu este fiica renumitului scriitor şi savant român din sec. XIX Bogdan Petriceicu Hasdeu. Pe atunci, Iulia era o tânără scriitoare română şi poetă de limbă franceză. Din copilărie fiind un copil dotat cu mai multe talente, în fragedă tinereţe s-a manifestat în literatură, muzică (avea o voce frumoasă) şi în pictură, avea talent deosebit la limbi străine, era interesată şi de filosofie. Povestea „Prinţesa Fluture” este una din operele ei care a supravieţuit  peste ani şi care şi astăzi se citeşte cu interes şi admiraţie.

     În data de 11 iunie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” s-a desfăşurat tradiţionala Oră35159193_2071654509542929_2039715539789545472_o de lectură în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” cu genericul „Povestea Prinţesa Fluture” de Iulia Hasdeu. La activitate au participat copiii de la Grădiniţa „Trofimaş” însoţiţi de educatoarele lor. Am ales creaţia în cauză a scriitoarei Iulia Hasdeu deoarece este una captivantă şi din care poţi învăţa lucruri frumoase.

     După lectura poveştii, am discutat cu copiii pe marginea subiectului. Prinţesa Fluture, care avea şi un nume deosebit – Încântătoarea, este un model de fată, de prinţesă adevărată, fiind înzestrată cu cele mai frumoase calităţi pe care i le-au adus în dar în ziua botezului cele 7 zâne ale regatului precum: frumuseţe fermecătoare, înţelepciune neobişnuită, bunătate, isteţime pătrunzătoare, talent pentru toate artele, modestie, gingăşie. Dar zânele au uitat să-i dea darul de a iubi şi fata nu putea îndrăgi pe nimeni dintre prinţii care veneau la curte să o vadă. Toţi erau încântaţi de frumuseţea ei, de atâta farmec şi talent, se îndrăgosteau nebuneşte de ea, ea însă le mulţumea tuturor cu modestie, dar îi refuza neputând să îngrăgească pe nimeni, rămânea rece. Îi lipsea căldura din suflet şi doar după ce a trecut printr-o aventură, o încercare destul de grea, fiind transformată în fluture, care se consideră simbolul sufletului, a simţit ce înseamnă dragostea şi durerea din adâncul sufletului, a căpătat darul de a iubi. Astfel l-a îndrăgit pe prinţul Viteazul, care era cât pe ce să moară fără ea, şi au rămas împreună ca să domnească „timp îndelungat fericiţi şi uniţi în bună înţelegere”, cum se scrie în poveste.

      35058317_2071654872876226_300487817677504512_oComunicând cu copiii despre calităţile cu care era înzestrată prinţesa, pe care le-ar fi dorit fiecare copil să le aibă, mai ales fetiţele, am ajuns la concluzia  că cea mai preţioasă calitate este să poţi iubi pe cei din jur, pe alţi oameni şi să le poţi aduce în dar dragostea ta. Povestea lecturată va fi veşnic actuală, întrucât este o adevărată şcoală de cultivare a celor mai frumoase calităţi la copii, pentru ca în viitor ei să devină adevăraţi „prinţi şi prinţese”, dezvoltaţi şi educaţi, urmând exemplul Prinţesei Încântătoarea şi a Prinţului Viteazul.

     Am încheiat actvitatea cu o discuţie  despre asemenea fiinţe drăgălaşe ale naturii cum sunt fluturaşii, care, ca florile, înfrumuseţează cu prezenţa sa peizajele verii, unele imagini le-am demonstrat la ecran, precum şi cartea ilustrată  „Prinţesa Fluture” scoasă la lumină de diferite edituri, fotografia cu imaginea autoarei, apoi am delectat copiii cu ghicitori ce ţin de anotimpul vara selectate din cartea „Poeniţa copilăriei”. Cred că Ora de lectură a fost interesantă şi utilă pentru copii.

                                                    Lidia Cîssa, bibliotecară

 

Реклама

Terapia prin povești


     Orice poveste, după cum știm, are un mesaj etic — învață copiii să deosebească binele de rău, să devină luptători activi pentru ca binele, dreptatea să biruie, să-și dezvolte calități omenești pozitive, să fie dominați de sentimente frumoase etc. Cartea „În ospeție la ursulețul Marmi” de Mircea și Jana Grecu, propusă spre lectură în anul acesta, 2018, de către Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” în contextul Programului „Chișinăul citește”, are subtitlul „Povești terapeutice” care accentuează rolul tămăduitor al poveștilor. Pe bună dreptate, aceste 5 povești din carte sunt axate spre a trata sufletul copilului, a modela astfel comportamentul copiilor ca să înlăture asemenea complexe cum ar fi frica, agresivitatea, hiperactivitatea, nesiguranța, timiditatea excesivă ș. a.

    30425337_2001274433247604_5550284835422270347_o Întru realizarea Programului „Chișinăul citește” 2018, noi am planificat un rând de activități pentru ca cartea menționată să ajungă la cât mai mulți copii din teritoriu pe parcursul anului. Astfel, la biblioteca noastră „Hristo Botev” recent (20 aprilie) a avut loc întâlnirea scriitorului Mircea Grecu cu elevii claselor I ai Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu”, în cadrul căreia s-au pus în discuție poveștile din carte, scriitorul a dialogat cu copiii, scoțând în evidență mesajele poveștilor, verificând cum le-au înțeles copiii prin scenete-teste psihologice, cei mai activi au primit în dar de la autor cartea cu povești.

    30419985_2006419489399765_1944452905246364809_oO altă activitate s-a desfășurat la bibliotecă în data de 24 aprilie, de data aceasta având ca invitați copiii de la Grădinița „Licurici”, grupa pregătitoare. A avut loc prezentarea cărții menționate. Am rugat ca copiii să citească preventiv cartea pentru a participa activ la discuția pe marginea celor lecturate. La început, le-am povestit succint despre carte și autori. Cartea a ieșit la lumină la Editura „Arc” în a. 2017, Chișinău. Autorii sunt Mircea Grecu, psiholog și scriitor, și Jana Grecu, mama lui, profesoară la Univerțitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” și scriitoare. Autorii au manifestat interes față de confortul psihologic al copiilor de care depinde cât de sănătoasă va crește viitoarea generație, cât de bine se vor discurca membrii ei în viață, dacă vor fi capabili să confrunte diverse situații din care să iasă învingători și să soluționeze diverse probleme dificile etc. Poveştile, după cum s-au convins și copiii, sunt foarte captivante, interesant ilustrate de către pictorul Igor Hmelnițki care întocmai a redat subiectele lor. Cartea se bucură de un mare succes la cititorii din RM, România, Ucraina, Turcia și alte țări, fiind tradusă în mai multe limbi. De remarcat că copiii din Turcia învață engleza după aceste povești.

30073693_2006419486066432_4615257637088626645_oLa teatrul „Luceafărul” se montează spectacolul după povestea „În căutarea fericirii pierdute”. În programul activității au intrat de asemenea o victorină în baza poveştii „Ursulețul Marmi” care prin mesajul său — de a avea simțul măsurii în toate — întrunește celelalte povești. Alte povești au fost înscenate cu mult avânt și plăcere de către copiii, cu discuția ulterioară a mesajelor lor, completată cu cazuri similare din viața personală a copiiilor, cei mai activi și ingenioși i-am premiat cu cărți și reviste pentru copii.

  Poveștile din cartea menționată sunt foarte binevenite, tratează copiii, ajutându-i la timp să se elibereze de senzațiile de rușine, vinovăție, frică nemotivate etc. și cu siguranță vor contribui la plăzmuirea unui comportament pozitiv, în care va domina optimismul, simțul măsurii, cumsecădenia, cinstea, necesitatea de a avea prieteni și de a oferi o prietenie sinceră etc.

                                                                                        Lidia Cissa, bibliotecară

 

 

Am vorbit cu florile


  30073163_1989927671048947_5450197530698224959_o    În sfârşit, s-a stabilit primăvara  pe meleagurile noastre şi totul în jur înverzeşte, înfloreşte, totul e scăldat în  lumină şi soare. Ne bucurăm de natura ce se trezeşte din somnul îndelungat, de orice firicel de iarbă, de orice frunzuliţă verde, proaspătă, de fiece floare mirositoare, toate, de parcă, ne zâmbesc şi ne îndeamnă să le îmgrijim, să le protejăm, să le menţinem gingăşia cât mai mult timp.

         Sub aceste impresii de primăvară, în data de 12 aprilie curent am desfăşurat  Ora de lectură „Floarea-minune” selectată din cartea „Poveşti adevărate” (Chişinău, 2008) cu copiii de la Grădiniţa „Trofimaş” în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură”. În poveste e vorba de o fetiţă pe numele Violeta care a primit de la tata o floare rară adusă din Brazilia, a sădit-o  într-un colţ al grădinii,o îngrijea şi aştepta cu nerăbdare să vadă cum înfloreşte. Floarea însă se purta straniu, îşi schimba locul acolo unde îi plăcea. Multe bătăi de cap i-a dat fetiţei această floare „călătoare”, neînţelegând care e motivul, ca până la urmă să afle din nişte cărţi de la bibliotecă că este o floare neobişnuită, ce are nevoie de anumite condiţii ca să crească şi să înflorească – de mai multă căldură şi lumină şi de mai puţină umezeală. Fetiţa a numit-o „floare-minune” spunând că e foarte deşteaptă. Copiii au înţeles din poveste că  despre fiecare floare sau altă plantă e bine să cunoşti mai multe lucruri ca să le îngrijeşti corect, dacă vrei să ai de la ele folos, că cărţile şi aici ne sunt foarte utile, că florile sunt foarte sensibile, că cu ele e bine să vorbeşti, că lor le place nu doar aerul cald, dar şi vorbele calde, blânde, de dragoste. Ulterior, copiii au povestit cum ştiu ei a îngriji florile, alte plante, cum au făcut ei aceasta acasă în grădină la părinţi sau la bunei, cum îngrijesc ei florile de casă, ajutând-o pe mama.

         După discuţia/dezbatere asupra subiectului, le-am povestit copiilor despre nişte flori neobişnuite care cresc undeva în lume, demonstrându-le imaginile vizual la ecranul cel mare. Astfel, am vorbit despre florile: Agave mexicana care înfloreşte foarte frumos, dar o singură dată la 15-20 ani, apoi moare, despre Rafflesia arnoldi, cea mai mare floare din lume, lucruri interesante despre nufăr, floarea „Nu-mă-uita”, laleaua neagră ş.a. Multe lucruri curioase despre aceste  şi alte flori şi plante le putem găsi în cartea „Botanica distractivă” de Claudia Voiniceanu, Anca Coroliuc. Apoi am citit câteva versuri despre flori din cartea „Am vorbit cu florile” de Nina Slutu-Soroceanu şi poezia „Rugăciunea florilor”, în care florile pe rând, câte o frază ne şoptesc rugăciunea „Tătăl nostru”, pe care mai întâi ne-a spus-o un băieţel din colectivul de copii. Cred că lectura poveştii şi discuţia ulterioară a fost plăcută şi mai ales folositoare pentru copii.

     În aceste zile însorite de primăvară, când sărbătorim Sfintele Paşti, când viaţa triumfă, umbrele întunecate dispar din calea noastră, le urez la toţi utilizatării noştri, şi cei mici, şi cei mari, un Paşte fericit alături de cei dragi, multă lumină şi căldură în suflet cu care se împarte cu noi generoasa şi înfloritoarea primăvară.

                                                                     Lidia Cîssa, bibliotecară

 

 

Cu zâmbetul prin viaţă


     20180406_093937Viaţa noastră e plină de probleme de tot felul, dar e bine mai des să găsim clipe de bucurie, să mai glumim, să mai zâmbim, că astfel, cu bună dispoziţie, cu suflet luminos, lucrurile merg mai bine, totul ne iese mai reuşit. Sunt mai multe opere literare cu caracter umoristic care ne provoacă râsul, scoţând la iveală nişte deprinderi nedorite. Snoavele sunt nişte texte vesele, cu caracter anecdotic care biciuiesc prostia, lenea, răutatea, minciuna, sunt nişte întâmplări hazlii din viaţa oamenilor de toate zilele.

     Hotărând să-i binedispunem pe copii, ca să le aducem cât mai mult zâmbet pe feţele lor, am invitat la Bibliotecă micii noştri utilizatori de la Academia copiilor „FasTraKids” pentru o Oră de lectură cu genericul „Snoave despre Păcală şi Tândală” selectate din colecţia  de cărţi despre păţaniile celor două personaje comice Păcală şi Tândală  din folclorul nostru. Colecţia de carte a fost scoosă la lumină la Editura „Silvis Libris” de către scriitoarea Silvia Ursache care a cules  şi repovestit aceste snoave. Ora de lectură s-a desfăşurat în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” şi a Campaniei  „Biblioteca Hasdeu Zâmbeşte” în data de 6 aprilie curent.20180406_093952

     Am ales pentru lectură snoave din cartea „Păcală şi Tândală pe când erau mici” şi anume:  „Bănuţul”, „Socoteala lui Păcălici”, „Ca între fraţi”, „Frica de iepuri”, „Scrisoare prietenească” în care se povestesc cazuri amuzante ale copiiior Păcălici şi Tândălică, precum şi una mai măricică,  „Tândală şi luna”, din cartea „ Păţaniile lui Tândală”. Copiii au râs cu poftă  de întâmplările comice din viaţa personajelor. Apoi au repovestit snoavele care le-au plăcut mai mult, antrenându-şi memoria şi îmbogăţindu-şi vocabularul cu noi cuvinte şi expresii, vre-o două au fost înscenate de către ei cu plăcere şi cu mult avânt.

     Ulterior, am rugat copiii să-şi amintească cazuri hazlii care s-au întâmplat cândva cu ei. S-a demonstrat că viaţa lor adesea e presărată cu întâmplări şi situaţii comice care trezeşte gluma, râsul, zâmbetul. Am completat povestirile copiilor cu nişte cazuri vesele din viaţa altor copii din cartea „Să râdem un pic împreună” de Magdalena Catranji. Le-am atras atenţia copiilor că râsul e sănătos şi de folos atunci când sunt motive adevărate de a glumi, de a te amuza, dar să râzi de orice sau de ce nu trebuie, de pildă, să râzi de o bătrânică care s-a împiedicat şi mai nu a căzut, sau de un bătrânel care nu poate urca cu cârja în troleibus, nu e bine, e de prost gust. Le-am amintit şi nişte proverbe din tezaurul poporului nostru la această temă precum: „Un răspuns blând şi glumeţ înlătură mânia”, „Râde ciocanul de nicovală”, „ Râde Tanda de Manda”, „Râde hârbul de oală spartă”, „După râs vine plâns” ş.a. În final, am făcut o poză  împreună cu copiii cu feţe zâmbitoare lângă expoziţia de cărţi „Zâmbetul topeşte gheaţa”.

     20180406_101657Astfel, cu această activitate am încheiat Campania „Biblioteca Hasdeu Zâmbeşte” sub genericul „Zâmbim împreună” la Biblioteca „Hristo Botev” care a cuprins perioada 1-6 aprilie. În cadrul acestei săptămâni ne-am străduit să aducem pe feţele  utilizatorilor noştri zâmbetul, să le creăm o bună dispoziţie. În Sala de împrumut am amenajat expoziţia de cărţi „Zâmbetul topeşte gheaţa” care a avut priză la cititorii noştri, atât la cei mari, cât şi la cei mici, cu unii din ei am făcut câteva postări pe Facebook, în Sala de lectură membrii Serviciului „CinemaParc” au vizionat şi discutat filmul-comedie „Matilida”. Deci să păşim cu zâmbetul prin viaţă, dragi utilizatori!

                                                    Lidia Cîssa, bibliotecară

Jocul bucuriei


      IMG_1853Câte vise, câte dorinţe are omul! Dar uneori când ne dorim ceva mult de tot, cu toată fiinţa şi dacă aceasta nu se realizează rapid, ne indignăm, ne întristăm. Iar alteori, când nimerim în situaţii dificile sau se întâmplă cu noi ceva neplăcut sau chiar grav, aşteptăm schimbări pozitive imediat şi dacă nu survin îndată, ne pierdem răbdarea, curajul, speranţa. Ce e de făcut în aşa cazuri? Care ar fi consolarea?

     Este o carte ce ne propune o soluţie bună – să folosim jocul bucuriei sau, cum mai este numit, jocul mulţumirii. E vorba de cartea „Pollyanna. Jocul bucuriei” de scriitoarea americană Eleanor H. Porter, ieşită de sub tipar la editurile „Sofia”şi „Metafraze”, Bucureşti.

     Pollyanna este o fetiţă de 11 ani, bună la suflet, veselă, isteaţă, care, rămânând orfană, e nevoită să se mute cu traiul la mătuşa sa, o femeie bogată, dar severă, rece, cam ursuză ce nu ştia cum să se bucure de viaţa sa. Pollyanna se acomodează uşor la castel, îşi face mulţi prieteni, aduce multă bucurie şi veselie multor oameni din jurul său folosind jocul bucuriei, conceput împreună cu tatăl său, un misionar sărac, chiar în momentul când urmau să primească un pachet cu bunuri materiale de la misionari, ca alte familii nevoiaşe, în care fetiţa aştepta să fie o păpuşă frumoasă, fiindcă nu avea niciuna, însă a venit un pachet cu… o pereche de cârje în loc. Mare i-a fost dezamăgirea fetiţei care a izbucnit într-un plâns amar, iar tatăl i-a spus să nu plângă, ci să se  bucure că nu are nevoie de ele, prin urmare că este sănătoasă, poate merge, poate alerga, se poate bucura de viaţă. Fetiţa a înţeles jocul, practicându-l în continuare, chiar şi după decesul tatălui, pentru sine şi toţi cei din preajma sa. „E simplu, — le spunea ea tuturor, — trebuie doar în orice să găseşti ceva de care să te bucuri, pur şi simplu să te bucuri”. Nu vă dau prea multe detalii despre acest joc al bucuriei, ca să citiţi cu plăcere această carte şi împreună cu personajele să-l dezvăluiţi şi să aflaţi cum poate el miraculos schimba viaţa, o să aflaţi şi finalul romanului care este unul surprinzător de tulburător, dar totuşi luminos.IMG_1865

      Romanul s-a bucurat de un succes enorm atât printre copii, cât şi printre maturi chiar din anul publicării, din 1913, datorită mesajului său optimist – bucuria de a trăi. Din carte aflăm multe lucruri utile şi interesante. De pildă, că în Biblie sunt circa 800 de texte în care se spune cu insistenţă să ne bucurăm şi să ne veselim, căci viaţa e cel mai scump dar al omului pe pământ. Se  desprind, de asemenea, multe gânduri profunde: „În loc de a strădui mereu asupra greşelilor unui om, vorbeşte-i despre virtuţile lui. Îcearcă să-l abaţi de la obiceiurile lui rele. Arată-i ce are el mai bun…”; „Influenţa unui caracter frumos, generos, optimist este molipsitoare şi poate schimba din temelii un oraş întreg…”; „Dacă un om este prietenos şi binevoitor, vecinii lui vor fi şi ei aşa, în curând”; „Când cauţi răul şi te aştepţi la rău, îl vei dobândi. Când ştii că vei găsi binele, îl vei primi” ş.a.

      Despre marea popularitate a romanului mărturisesc şi următoarele fapte: în fiecare lună iunie a anului, în oraşul de baştină a scriitoarei Littltone se marchează Ziua Pollyannei, iar în parcul central al oraşului se înalţă o statuie de bronz a Pollyannei; în fiecare an, în luna decembrie, se celebrează „Ziua comemorării scriitoarei Porter”, în luna ei de naştere; pe mormântul scriitoarei sunt scrise următoarele cuvinte: „Celei operele căreia au adus multă lumină solară în viaţa a milioane de oameni”, romanul „Pollyanna” fiind cel mai de succes din creaţia autoarei; cartea a fost de mai multe ori ecranizată în diferite ţări ale lumii.

       Vă recomand să citiţi romanul prezentat care e unul captivant şi să practicaţi acest joc minunat al bucuriei împreună cu copiii şi familia, cu siguranţă, o să vă placă.

                                                     Lidia Cîssa, bibliotecară