Să zâmbim împreună


      Astăzi, de Ziua Umorului (a Păcălelilor), vă propunem spre lectură  o carte amuzantă, care vă va face să zâmbiți, vă va crea  o bună dispoziție, din care veți prelua și lucruri interesante. Cu plăcere vă pezint cartea „Gata cu vorba”, scrisă  de  Andrew Clements, care este o traducere din engleză, scoasă la lumină la Editura „Arthur” și face parte din categoria „Cărți pentru copii și adolescenți”. Este o carte despre vorbire, despre cuvinte spuse uneori la supărare, uneori la furie, uneori pur și simplu nechibzuite și despre cele bine cântărite, pronunțate cu grijă, cu blândețe, despre puterea cuvintelor asupra noastră.

      Dave Packer, personajul principal al cărții, un elev din clasa a 5-a de la Școala Primară Laketon, și Lynsey, o colegă de clasă, se iau la spor prin care vor să constate cine vorbesc mai mult – fetele sau băieții? Dave consideră că fetele vorbesc mai mult și fără rost, deseori despre haine, sunt bârfitoare, iar Lynsey socoate invers,  că băieții vorbesc mai mult, adesea pronunță cuvinte tăioase, jignitoare, nechibzuite. Astfel, ei inițiază un concurs în care sunt implicați toți copiii din clasele a 5-a de la acea școală, care presupune că timp de două zile să se vadă cine poate să tacă mai mult: grupul de fete în frunte cu Lynsey sau grupul de băieți în frunte cu  Dove? Toți trebuie să respecte o regulă: să nu spună mai mult de trei cuvinte odată – nici la lecții, nici la pauze, nici acasă.

      Ideea despre practicarea tăcerii i-a sugerat-o lui Dove  Mahatma Gandi, o personalitate de vază din India, un mare luptător pentru Independența Indiei, care reușise practic să alunge din India, de unul singur, întreaga armată britanică,  folosindu-se nu  de arme sau violență, ci de  cuvinte și idei. Timp de mai mulți ani, câte o zi pe săptămână, Gandi nu vorbea deloc, cosiderând că așa își face ordine în minte. Dove a rămas impresionat de această metodă de comunicare și a hotărât să o pună în practică, mai ales când i s-a ivit ocazia potrivită.

      E nespus de interesant să urmărești cum copiii se isprăvesc cu concursul, acest lucru te ține în suspans  până la sfârșitul cărții, cum se descurcă ei cu regulile jocului la diferite ore de studii sau acasă, când nu-i aude nimeni dintre colegi, respectând codul de onoare. Profesorii, desigur, nu erau încântați de acest concurs, chiar iritați, mai ales cei lipsiți de simțul umorului, deoarece nu-și puteau desfășura cum trebuie orele. Doar un singur profesor, de limbă engleză, a rămas încântat de modurile în care copiii comunică fără cuvinte și a acceptat acest lucru la orele sale, folosind experimentul în cauză pentru diploma de master.

      Cum se termină concursul, cu ce scor, cine va ieși biruitor, cum își schimbă profesorii atitudinea față de această metodă de comunicare a copiilor – veți afla dacă citiți această carte până la capăt. Cartea chiar merită să fie lecturată, căci începând să o parcurgi, nu te poți distrage de la ea, afli lucruri  curioase despre comunicarea non-verbală, adică fără cuvinte, care este una neobișnuită, dar interesantă. Înțelegi, până la urmă, că toți ar trebui să practicăm din când în când această metodă în viața de zi cu zi, să vorbim mai puțin, dar cu tâlc, să fim mai atenți, mai prudenți la ceea ce vorbim, să tăcem atunci când trebuie. După cum știm, cuvintele au putere magică, unele pot irita, unele pot răni, pot provoca durere, altele te pot consola, vindeca, salva. Fiți mai atenți în vorbire și zâmbiți cât mai des, dragi utilizatori! Vă recomand să citiți și altă carte de același autor, scrisă de asemenea cu mult har și umor – „Povestea frindelului”. Lectură plăcută!

                                                                             Lidia Cîssa, bibliotecar

Cartea „Julie din neamul lupilor” de Jean Graighead George


Cartea „Julie din neamul lupilor” de Jean Graighead George este o poveste, în care este descrisă viața unei fete eschimose Julie/Miyax. După moartea mamei sale, Julie rămâne sub îngrijirea tatălui ei, Kopugen. Datorită educației primite de la tata, devine o fată inteligentă, preocupată de tundra arctică. Totul mergea bine până într-o zi, când Julie este trimisă la mătușa Martha, o femeie mai puțin cunoscută și foarte rece. Tatăl ei plecase la o vânătoare de foci de unde nu mai revine și este declarat mort. Julie, ajungând în casa mătușii, se simțea un oaspete nedorit și este nevoită să accepte o căsătorie doar la 13 ani cu Daniel, fiul prietenului de afaceri al tatălui său. Daniel mai are și o dizabilitate mintală care nu este specificată, dar mai e și tachinat de colegii din jur pentru că este ceea ce este. Colegii îl provoacă să-și încerce forța folosind-o pe Julie, astfel fata având parte de episoade violente, abuzive. Julie își dorea o viață mai bună, dar, alături de Daniel, viața ei devine mult mai grea și mai rea, decât cea dusă în casa mătușii. Pentru a scăpa de toate greutățile ce se năpustise asupra ei, Julie își amintește de prietena ei cu care coresponda, pe nume Amy de la San Francisco, care îi scria în fiecare zi scrisori, îndemnând-o să vină la ea.

Într-o zi, Julie/Miyax pornește la drum, dar se pierde prin sălbătăcia artctică, se bazează doar pe propriile puteri și cunoștințe. Haita de lupi întâlnită în cale schimbă totul. Fata învață să comunice cu lupii, primește hrană, apă, ei devin prietenii ei, formând astfel o familie. Când apare o cale de întoarcere la vechea ei viață de eschimoși, îi vine foarte greu să facă o alegere între haita de lupi și casă. Care va fi alegerea fetei puteți afla citind romanul „Julie din neamul lupilor”. Cât despre lupi, de menționat că lupii nu comunică în cuvinte, după cum știm, ei au simțurile lor, folosesc limbajul corpului de atingere și de miros. Haitele de lupi au o familie nucleară unde mama și tata sunt lideri, iar puii sunt protejați de ei cu mare râvnă.

Această carte este una ce te îndeamnă să cauți și să afli noi detalii despre viața eschimoșilor, despre zona unde locuiesc, dar mai ales despre viața lupilor în natură. De asemenea, îți sugerează idei despre faptul cum poate supraviețui omul fără tehnologii, doar el și natura, el și instinctul, care îi spune ce, unde, când și cum să facă pentru a supraviețui.

Stimați utilizatori, vă recomand să lecturați această carte foarte captivantă.

                                                                             Olga Aga, bibliotecar

Un nou roman al scriitorului Dumitru Crudu


      Dumitru Crudu este cunoscut  publicului cititor ca prozator, dramaturg, poet. A debutat ca prozator  în  a. 2008 cu romanul  „Măcel în Georgia”, apoi au urmat și altele: „Un american la Chișinău”, „Salutări lui Troțki”, „Oamenii din Chișinău”. Operele autorului au fost distinse cu mai multe  premii internaționale prestigioase. Romanul „Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici” este o nouă creație a scriitorului Dumitru Crudu. Această carte a fost inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2020” a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, și e destinată categoriei de vârstă „adulți”, deși cred că poate fi citită  cu interes și de către  adolescenți.

      În roman se descrie o istorie personală – istoria vieții lui Mihai Mihailovici Lebădă, care este personajul principal, originar din satul Flutura, raionul Ungheni, de fapt, ca și autorul cărții. Romanul este structurat neobișnuit, astfel că povestea lui Mihai Mihailovici se compune din fragmente din viața sa și a rudelor sale care au loc pe 28 iunie, paralel cu cele mai importante momente din istoria Basarabiei în perioada de ani 1940 — 2018. Acțiunea din roman începe pe 28 iunie 1940, când se naște la Chișinău Mihai Mihailovici și se termină pe 28 iunie 2018, când acesta este înmormântat  la București. După spusele autorului, romanul este „o cronică a familiei Lebădă-Ciuntu întinsă pe o perioadă de 80 de ani”, „e romanul unei singure zile și a patru generații de basarabeni”. Personajele trec prin toate pereglinările prin care a trecut Basarabia în tot acest răstimp – instaurarea puterii sovietice, stalinismul, colectivizarea și sovietizarea forțată, deportările, al Doilea Război Mondial, foametea, apoi recăpătarea independenței, războiul de pe Nistru din 1992, perioada de criză în care a intrat și care durează până în prezent. Romanul reflectă istoria Basarabiei, o dramă a Basarabiei, așa cum a văzut-o și înțeles-o scriitorul Dumitru Crudu. Personajul pincipal era veșnic frământat de o dilemă : pe cine să-l ia drept model pentru viață – pe tatăl său biologic, care  pe nedrept a fost arestat și deportat în Siberia, sau pe tatăl cel vitreg, care era comunist? În fața unei dileme se află de mult timp și Basarabia : pe ce cale să meargă – cu România sau cu Rusia? Până la urmă, Mihai Mihailovici îl alege pe tatăl cel biologic, iar pe ce cale va păși înainte Basarabia și cu cine — până când rămâne o problemă, după cum o știm cu toții, dar care se cere rezolvată.

      Cartea e scrisă cu multă pasiune, multă istorie personală se întrețese în ea, e evident că autorul trece toate aceste realități prin inima și conștiința sa. Romanul merită să fie citit și e necesar să medităm asupra celor lecturate, deoarece tot ce e descris aici prezintă interes, dacă dorești să cunoști mai profund trecutul și prezentul țării în care trăim, dramele și tragediile prin care au trecut basarabenii, ca să putem merge înainte, să ne făurim un viitor mai luminos și mai prosper.

Dragi utilizatori, vă recomand să citiți această carte. Lectură plăcută și utilă!

                                                    Lidia Cîssa,  bibliotecar

Romanul ,,Wolf Hollow" de Lauren Wolk


Anul 1943, toată omenirea se află în toiul unui război mondial. Deşi acest război părea foarte departe el se răsfrângea şi asupra liniştiţilor locuitori din orășelul Wolf Hollow. Cunoaștem cu toții că războiul se desfășoară prin diferite certuri, acuzaţii şi lupte ce se sfârșesc cu pierderi omeneşti. Personajul principal al romanului este Annabelle, fată de 12 ani ce își duce o viața liniștită, mergea la şcoală alături de frații ei mai mici Henry şi James, iar după ore, acasă o ajuta pe mama la treburile gospodăreşti, spăla vesela, ajuta la bucătărie, aduna puf din tecile de ceara-albinei, pe care la marină le folosea la vestele de salvare.

   Apele încep să se tulbure la apariția lui Betty Glengarryo o fată de la oraș. Betty credea că Annabelle este bogată din cauză că casa lor avea ferestrele vopsite în mov. Încearcă să o sperie pe Annabelle să-i aducă lucruri bune de acasă dar să nu spună părinților, altfel îl ataca pe James, fratele mai mic al acesteia. Annabelle, de frică, făcea ce-i spunea Betty. Betty era fata care avea un șarpe în sân și acel șarpe se trezise, dânsa era pusă să facă numai rău. Apoi apare Andy Woodsberry, care se împrieteneşte cu Betty şi o ajută să-şi ducă la capăt planurile. Din întâmplare cu o piatră aruncată de Betty este lovită Ruth prietena lui Annabelle, care în urma traumei îşi pierde un ochi. Apoi leagă o sfoară de Piatra Țestoasei, care se află la poalele muntelui, dar Betty îl acuză pe Toby (Tobias Jordan), care se dovedeşte a fi un fost luptător în Primul Război Mondial, decorat cu Medalia de Onoare a Congresului. La un moment dat Betty dispare, în acelaşi timp cu Toby. O va găsi Annabelle pe Betty până în final? Care este rolul lui Annabelle în căutarea ei?

   Toby un fost infanterist american din Primul Război Mondial este traumatizat de pe urma războiului şi a numărului mare de morţi cauzate de către acesta din rândurile nemţilor. Toby cutreiera câmpurile cu un aparat foto, dăruit de către Annabelle, cu care fotografiază natura, mai purta trei puşti voluminoase şi grele din care doar una fiind bună de luptă. Această greutate mare pe care o purta Toby înseamna pentru el o pedeapsă pentru ceea ce a făcut în război, deşi a primit Medalia de Onoare el nu s-a simţit onorat să o poarte, chiar renunţând la ea lăsând-o în cazarma militară în care s-a înrolat.

    În acest roman sunt descrise momente din acel război, viaţa oamenilor obişnuiţi din Statele Unite ale Americii, acea  perioadă istorică zbuciumată. Dar este şi o carte a maturizării şi descoperirilor, despre viaţă şi oameni, despre acea lume care uşor este manipulată de către o fetiţă de numai doisprezece ani. Este un roman unde este arătat binele și răul. Bunătatea găsește cu greu sorți de izbândă, iar cruzimea dă amploare conflictului.  

     Onestitatea din „Wolf Hollow” îmi sfâșie inima, dar curajul și bunătatea lui Annabelle o recompun și o reîntregesc. Este o carte care contează pentru voi dragii noștri utilizatori. Vă recomand pentru a o lectura.

                                                                              Olga Aga, bibliotecar

O legendă despre întemeierea Moldovei


Programul de lectură „Chișinăul citește 2020”, ediția a XVII-a,  își continuă desfășurarea la Biblioteca „Hristo Botev”. Au fost deja organizate un rând de activități cu cărțile incluse în acest program de lectură – prezentări de carte, discuții cu referire la cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” de Viorica Covalschi cu elevii Liceului Teoretic „G. Meniuc” și Liceului Teoretic „M. Sadoveanu”, cu preșcolarii de la Grădinița „Trofimaș”, întâlnire cu scriitorul Gheorghe Budeanu, autorul romanului „Un strigăt  pe Nistru”, cu liceenii Liceului Teoretic  „G. Meniuc”.

În cadrul Zilelor Bibliotecii „Hristo Botev”, în data de 2 martie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” a avut loc prezentarea cărții „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe  muntele Dor” de Viorica Covalschi pentru elevii clasei a II-a de la Liceul Teoretic „M. Sadoveanu”. Am început cu o scurtă trecere în revistă a cărților  din expoziția „Chișinăul citește”  amenajată în sala de Împrumut a bibliotecii, comunicând copiilor despre Programul de lectură cu acelaș nume, accentuând scopul Programului, nominalizând cărțile incluse în el pentru anul  curent. Apoi am trecut la cartea menționată mai sus ce urma să o prezint, aceasta fiind destinată  pentru copii.

Cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” este o creație a scriitoarei contemporane Viorica Covalschi, scoasă la lumină la Editura „Arc, cu multă dibăcie ilustrată de pictorița Violeta Zabulica. E scrisă într-un limbaj foarte frumos, poetic. Povestea din carte are la bază o legendă simbolică despre întemeierea Țării Moldova. Vorbind despre aceasta, ne-am avântat împreună cu copiii într-o excursie pe potecile trecutului țării noastre, spre acel îndepărtat eveniment istoric. Zimbrișor-Cornișor, personajul principal al poveștii, este tânăr și curajos, fiind ghidat de părinți. Îndemnat miraculos de cineva care suferă, influențat de muntele Dor, el se pornește  într-o călătorie lungă, aventuroasă și pe alocuri periculoasă prin care ia cunoștință de lumea din jur. În calea sa întâlnește și ființe bune, și ființe rele, se luptă cu dușmanii, învinge vrăjile rele ale lelelor și mamei lor, traversând Pădurea Neagră, îi ajută pe cei care aveau nevoie de grija cuiva, salvând-o și pe Moldița-Crăița, își face prieteni noi. Pe parcursul călătoriei sale, Zimbrișor-Cornișor se maturizează treptat, devine puternic, prin faptele sale bune face să triumfe binele, adevărul, frumosul. Am lecturat și comentat unele fragmente scurte din carte, precum: vizitarea muntelui Dor împreună cu tătăl său, unde află istoria acestuia; coborârea spre izvorul minunilor, unde se îndeplinește orice dorință și se vindecă orice boală, la îndemnul mamei gustă merele de aur; întâlnirea cu lupii, cu vrăjitoarea și fiicele ei, lelele, în Pădurea Neagră;  istoria Crăiței-Moldiței și a părinților ei, întâlnirea cu ea. După ochii copiilor am înțeles că aceste crâmpee lecturate și cele discutate au trezit interesul lor pentru această carte. I-a impresionat  mult ultimele fraze care finalizează povestea, foarte emoționante, când Zimbrișor  se înfundă într-un somn adânc, fiind doborât, iar în acel loc din pădure a crescut un copac cu mere de aur din care se poate înfrupta orcine care vrea să devină mai bun. De acolo, după cum se scrie în carte, și până la muntele Dor s-a întins o țarișoară numită în continuare Moldova, unde în fiecare primăvară înfloresc frumos cireșii și alți pomi, iar deasupra muntelui Dor în fiecare seară luminează constelația  Zimbru.

În final, împreună cu copiii  am discutat despre stema Moldovei de pe steagul Moldovei, tricolorul, remarcând că zimbrul nu este întâmplător aici înfățișat, pe pieptul vulturului. Imaginea acestui animal (căruia i se mai spune bour, taur) persistă de mult timp în istoria Moldovei – era înfățișat în picturi, pe monede, pe sigile, apoi, conform mitului despre Zimbru și împăratul Dragoș, a apărut și în stema țării. Zimbrul (bourul, taurul) este un simbol al poporului nostru, care este unul puternic, mândru, harnic și foarte pașnic, orientat spre bună înțelegere și colaborare cu toate popoarele din lume.

Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                               Lidia Cîssa, bibliotecar