Măștile omului fără mască – Glebus Sainciuc


Glebus Sainciuc (19.07.1919 – 16.10.2012) a fost un renumit artist plastic basarabean cu un stil deosebit, original, o personalitate remarcabilă din Republica Moldova. Domnia sa este autorul multor lucrări de pictură și grafică apreciate la justa valoare de către critici de artă și admiratorii săi datorită măiestriei sale de a reda în esență caracterele persoanelor pictate.

Plasticianul Glebus Sainciuc este cunoscut publicului larg îndeosebi penrtu colecția sa de măști papier mâche, precum și pentru talentul său actoricesc și umorul delicat, este considerat, și pe bună dreptate, um mare maestru de șarje și măști teatrale. În opinia criticilor de artă, Domnia sa a creat un gen nou în arta plastică din Moldova – măștile, pe care  le-a executat printr-o metodă nouă, proprie și le-a jucat pe scenă cu prilejul unor evenimente cultural-artistice, în cadrul unor spectacole improvizate care au avut o mare priză la public. Maestrul a creat peste 300 de măști și câteva mii de șarje care reprezintă eminenți oameni de cultură, de asemenea profesori, jurnaliști, muncitori, studenți și alte persoane.

Colecția Bibliotecii „Hristo Botev” dispune de o carte despre această filă din creația lui Glebus Sainciuc – măștile și șarjele: Glebus Sainciuc. „Măști, șarje /Маски, шаржи” (Chișinău, „Literatura artistică”, 1983). Acesta este un album foto, în care sunt incluse măștile și șarjele artistului ce reprezintă chipurile ale unei multitudini de actori, artiști plastici, scriitori, muzicieni, interpreți și oameni de alte profesii atât din țară, cât și de peste hotare. Textul este scis în două limbi paralel — română și rusă. Răsfoind albumul, putem savura plăcerea de a privi șarjele și măștile multor cunoscute personalități executate cu mult suflet și măiestrie. De pe pagini ne privesc poeții  Grigore Vieru, Victor Teleucă, Mihai I. Cibotaru, Anatol Ciocanu, Alexei Surkov, Rimma Kazakova, Serghei Mihalkov ș.a.; scriitorii Vera Malev, Bogdan Istru, Constantin Șișcan, Bulat Ocudjava, Alexandr Ceakovski, Boris Marian ș.a; regizorii Veniamin Apostol, Sandu I. Șcurea, E. Platon ș.a; actorii  Neli Kameneva, Alexandru Plăcintă, Constantin Constantinov, Oleg Efremov, Iurii Iakovlev ș.a.; pictorii Mihai Grecu, Alexandru Baranovici, Fiodor Hămuraru, V. Pușcaș ș.a.; compozitorii Tudor Chiriac, Eugeniu Doga, Serghei Tulikov, Eugeniu Lazarev ș.a.; interpreții Ștefan Petrache, Muslim Magomaev, Lidia Botezatu, Zinaida Julea, Valentina Savițcaia și mulți alții.

După cum scrie în prefața din carte criticul de arte M. Livșiț, măștile și șarjele plasticianului „se bucură de o faimă atât de mare, încât au devenit un obiect de atracție în felul lor”. Oaspeții de onoare care ne vizitau țara asistau de obicei la concertele oferite de formațiile de muzică și dansuri populare, luau cunoștință de vechea arhitectură a caselor din valea Răutului, de noile construcții, erau invitați să viziteze și atelierul lui Glebus Sainciuc, unde de fiecare dată avea loc un „concert” improvizat cu demonstrarea măștilor și șarjelor.

Observăm și noi, dar și în opinia lui M. Livșiț, artistul plastic Glebus Sainciuc acorda mult timp și spațiu schițelor grafice pe teme umoristice și fantastice. „Fantezia vie, libera improvizație creează pe hârtie scene vesele din viață, chipuri născocite, uneori stranii”, remarcă criticul de artă, dar care ne cuceresc prin bogăția fanteziei și a umorului, precum și printr-o expresivitate deosebită a imaginilor.

Tot în prefața din carte, alt critic de arte M. Clima menționează că „interesul deosebit al pictorului pentru desenul propriu-zis se explică prin bucuria de a descoperi paradoxul psihologic al caracterului omului”. Glebus Sainciuc din copilărie considera că în firea fiecărui om există două însușiri pe cât de contradictorii, pe atât de distincte. Una din ele îl îndeamnă, parcă, să-și ascundă  anumite trăsături, care în mod firesc i-ar identifica personalitatea. Cealaltă însușire e tot atât de ciudată: omul caută mereu să-și scoată în evidență particularitățile care îl apropie de semenii săi. Îmbinarea acestor două tendințe contradictorii creeză așa-zisul paradox psihologic care este descoperit de artist și redat prin chipul pictat. „ Desenul penrtu artist, afirmă  M. Clima, a fost pentru el  nu o piatră de încercare, dar o necesitate, o viziune plastică, în care se adună simplitatea, bunăvoința și omenescul”. Se spune că cei care l-au cunoscut pe pictor îl păstrează în amintire ca pe un om corect și bun la suflet ca pâinea caldă. Picturile, măștile și șarjele Domniei sale confirmă acest lucru.

Talentatul artist plastic Glebus Sainciuc, pentru valoarea artistică a lucrărilor sale, a fost apreciat  prin numeroase distincții de stat: Maestru Emerit al Artei (1976), titlul onorific de Artist al Poporului din RM (1981), Cavaler al Ordinului Republicii (1999), doctor honoris cauza al Academiei de Științe a Moldovei (2009). Operele plasticianului se găsesc în colecții mezeale din  Republica Moldova, România, Federația Rusă, colecții particulare din Franța, SUA, Germania, Noua Zeelandă, Suedia și alte țări. Viața și activitatea maestrului au fost reflectate în cărți, studii, filme documentare.

                                                                        Cîssa Lidia, bibliotecar    

Măștile omului fără mască – Glebus Sainciuc: Один комментарий

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s