Strada Bulgară – parte componentă a Chişinăului istoric


Chişinău — 580

Bulgarii din Moldova reprezintă o parte componentă a populaţiei polietnice a republicii, formând, după crearea statelor independente cu o democraţie de tip nou, una dintre cele mai numeroase diaspore. Urmele acestei etnii, atât în oraşul Chişinău, cât şi în întreaga Basarabie, sunt evidente. La fel de actual devine cercetarea acestei probleme la nivel de interes european şi anume, în contextul păstrării valorilor etnice şi a moştenirii culturale a unor grupuri etnice, pe de o parte, şi cel al asigurării integrării în societatea polietnică, pe de altă parte.

Obiectul de studiu îl reprezintă strada Bulgară din oraşul Chişinău, ca moştenire a cartierului bulgarilor, şi evoluţia sa istorică pe parcursul a două secole.

identitile-chiinului-1-638Este cunoscut faptul că, prezenţa bulgarilor în oraşele basarabene Bender, Bolgrad, Ismail datează încă cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, în special la Chişinău, unde în urma emigrării individuale a părţii mai înstărite a bulgarilor, s-a format o diasporă numeroasă a emigranţilor transdanubieni. Datele din Arhiva Naţională a Republicii Moldova ne arată că, în perioada 1790-1810, aici erau 741 de personae de ambele sexe care, stabilindu-se în grupuri restrânse într-un anumit loc al oraşului, formau o mahala. Dovadă a faptului că până la 1812, aici s-a stabilit un număr mare de bulgari, care au format o mahala, este cartea de întărire de la domnitorul Moldovei Alexandru Calimah, din 28 septembrie 1795: „Sf. Mănăstirii Galata prin al nostru domnesc hrisov îi dăm volnicie că să aibă a stăpâni moşia sa, târgul Chişinău de la ţinutul Orheiului, cu mahalalele sale şi cu tot locul din prejur”.

La rândul său, oraşul Chişinău a început să poarte un caracter comercial în anii ’40-’50 ai secolului al XVII-lea. În zilele de duminică, ţăranii din suburbia veneau aici pentru a vinde produse agricole. Tot aici a început să crească numărul de meşteşugari, concomitant cu dezvoltarea comerţului în iarmaroace, a apărut comerţul cotidian în ateliere şi dughene. Chişinăul capătă statut de orăşel, devenind, în limbajul comun, un târg al mănăstirilor Galata şi Sf. Vineri. Acest aspect i-a atras şi pe bulgarii care căutau un adăpost, fugind de jugul otoman. În mare parte, bulgarii care s-au stabilit în Chişinău erau negustori şi meşteşugari. Este cunoscut faptul că în 1798, în Chişinău erau 70 de dughene şi 30 de crâşme, numărul cărora nu corespundea celui al comercianţilor indicaţi atunci, 34 de târgoveţi moldoveni şi 34 evrei. […] Bulgarii îşi vindeau produsele pe piaţa comercială care se numea „Legumărie”. Tot din motive comerciale, în 1829, la cererea negustorilor chişinăuieni, aici a fost deschis iarmarocul Sf. Dumitru. Acesta se desfăşura în fiecare an, pe piaţa Ciuflea, pe o perioadă de 40 de zile, între 16 octombrie şi 25 noiembrie, deoarece tocmai în această perioadă se culegea roada de fructe şi legume. Tot atunci se intensifică comerţul şi pe pieţele cotidiene. La Piaţa Veche, precum şi la Piaţa lui Ilie, se comercializau doar produse alimentare. În 1825, în regiunea Bulgărie a fost deschisă Piaţa Nouă (astăzi Piaţa Centrală – I.D.), unde se vindeau produse alimentare şi mărfuri industriale.

La o scurtă privire asupra istoriei venirii şi stabilirii bulgarilor în Chişinău, constatăm că, pentru noi un interes deosebit prezintă starea şi locul de trai al bulgarilor stabiliţi în partea veche a Chişinăului istoric. După cum am menţionat mai sus, după anul 1812, oraşul era situat pe partea stângă a râului Bâc. Străzile care nu erau drepte nu aveau o denumire oficială, pentru că, se ştia că o anumită parte a oraşului era ocupată de grupurile etnice. Provenienţa străzii bulgare este explicată de către Gheorghe Bezviconi, care descrie biserica Sf. Gheorghe, menţionând că aceasta se mai numea “bulgărească”, de aici şi strada Bulgărească. La rândul său, prietenul lui A. Puşkin –V.P. Gorсeakov în anul 1820, scrie că în Oraşul Nou este situată o stradă deosebită, care se numeşte Bulgaria, după numele celor care trăiesc pe ea. Ei păstrează aici obiceiurile lor şi îşi petrec viaţa patriarhală. În acelaşi timp, Şt. Ciobanu scrie că denumirea străzii provine de la bulgarii stabiliţi aici cu traiul, care au venit în 1808 din satul bulgăresc de peste Dunăre – Fileba. Ipoteza este susţinută de P. Constantinescu-Iaşi care, bazându-se pe materiale de arhivă, arată că una din cele mai vechi şi mai numeroase colonii ale bulgarilor în Basarabia a fost cea din Chişinău, lucru confirmat prin faptul că o parte din oraşul vechi şi-a păstrat, până în zilele noastre, denumirea de „mahalaua bulgărimii” – azi o stradă principală dintre cele noi, care însă, poartă acelaşi nume. În legătură cu acesta, V. Vasilache scrie că, această stradă este una dintre cele mai vechi ale oraşului, iar construcţia ei a început în anii 1795-1815, cu scopul de a lega partea oraşului numită „Galbenă” (partea de jos a căreia trecea în regiunea viitoarei str. A. Mateevici), cu curţile bulgarilor basarabeni, în cinstea cărora a şi fost numită. În opinia noastră, cartierul a existat cu denumirea de „mahalaua bulgărească” până la divizarea oficială a străzilor, iar numele provine de la faptul că pe aceasta au fost stabilite iniţial cartierele bulgarilor, mai ales că potrivit lui I. Liprandi, cartierul Bulgaria, care a fost ocupat de emigranţii bulgari, se afla în partea de jos a oraşului, unde este construită şi o biserică, şi exista deja în timpul aflării în Chişinău a lui A. Puşkin în 1820-1823. Acest fapt este confirmat şi în amintirile lui P.I. Dolgorucov, care în aprilie 1822, scria: „Ieri seara am mers la o plimbare pe Bulgaria. Aşa este numit cel mai îndepărtat sector al Chişinăului, locuit, în mare parte, de emigranţii bulgari. Aici erau amplasate două leagăne, iar la ieşirea spre strada Bender se organizau lupte. […] La 9 martie 1835, guvernatorul Fiodorov se adresează către oamenii bogaţi ai societăţii din Chişinău, cu dispoziţia de a-şi delega reprezentanţi, care să ia sub control pavarea străzilor. Reprezentanţi ai societăţii bulgarilor au fost numiţi: Vani Fiodorov, Stavrii Dimov, Hadji Petr şi Hadji Ianik.

 La 15 decembrie 1892, inginerul Haris a construit apeductul. Strada era asigurată cu apă de la izvoarele din oraş „Fontan” şi „Artizanschii cholodezi”. Srada Bulgară era intersectată de trei magistrale de apă, cea de sus între străzile Sadovaia (actuala str. A. Mateevici) şi Kievskaia (actuala str. 31 August 1989), cea din mijloc – între Kievskaia şi Harlampievskaia (actuala str. Alexandru cel Bun), iar a treia asigura toată porţiunea oraşului care se afla mai jos de strada Harlampievskaia.

În 1905, strada Bulgară a fost pavată cu granit, care a fost adus din Podolia în anii 1888-1889. Trotuarul a fost pavat cu piatră roşie, în unele locuri au fost puse beton şi asfalt. Lăţimea regulamentară de pardoseală era 3 stânjeni. Strada se amenaja după principiul cartierului închis, casele ieşeau la ea cu faţada principală sau frontală şi se aranjau strâns lipite sau la depărtarea porţilor, înaintea faţadelor se puneau ziduri care se încununau cu un arc la intrare, din piatră, fier sau lemn. […]

Iluminatul străzilor era o problemă important pentru locuitorii Chişinăului, de aceea, în 1909, aici a fost dată în exploatare prima centrală electrică. Pe strada Bulgară au fost instalate lămpi electrice numai în porţiunea care traversa actualul bd. Şefan cel Mare şi la intarea pe teritoriul Pieţii Noi. Pe timp de iarnă, iluminarea se făcea mai puţine ore, datorită situaţiei meteorologice, în timp ce vara, felinarele luminau toată noaptea. […]

În perioada interbelică, strada Bulgară a suferit modificări, atât în plan structural, cât şi în cel legat de structura etnică. Aici deja găsim puţini bulgari, strada în mare parte, mai ales porţiunea care intră în oraşul vechi fiind ocupată de populaţia evreiască. Dovadă a acestui fapt este mărturisirea lui P. Cazacu, care scrie că, Chişinăul nu este un oraş moldovenesc fără mahalale: rusească, bulgară, şi altele. Oprindu-şi atenţia asupra străzii Bulgare, el menţionează că aceasta este numită aşa mai mult pentru grădinile numeroase, decât pentru originea locuitorilor. Probabil, P. Cazacu face asemenea concluzii reieşind din coloritul etnic al străzii din timpul lui, fără a cunoaşte istoria adevărată a ei. Pentru că tot în lucrarea sa, el scrie că, întreg oraşul, dar mai cu seamă mahalalele şi împrejurimile sunt pline de vii, livezi şi grădini de zarzavaturi. […]

La 29 februarie 1924, conform ordinului Ministerului de Interne, tuturor străzilor din Chişinău le-au fost atribuite denumiri noi. Astfel, str. Bulgară a fost redenumită în str. Generalului I. Dragalina, dar este cunoscut faptul că orăşenii ţineau mai mult la denumirea veche a străzii. Ştefan Ciobanu scrie: „faptul că străzile Chişinăului, chiar cele centrale, au câte două-trei denumiri, acea rusească, acea de la anul 1918 şi acea de la anul 1923, şi n-au plăci cu inscripţii pe la colţuri, face ca chiar aborigenii oraşului să se conducă mai mult după instinct, decât după denumirea străzilor. Ce e drept, orăşenii, care ţin foarte mult la tradiţie, respectă mai mult denumirile ruseşti”. […]

La 1 ianuarie 1935, oraşul Chişinău a fost împărţit după sectoarele medicale, strada Bulgară revenind sectorului VII sanitar, de sub conducerea dr. Bahtalovschi (agent sanitar Herhelan G.). Strada Bulgară intersecta Piaţa Nouă pe două părţi. Pe partea dreaptă a străzii se afla „Zaezjii dvor”, un han mare, amplasat pe lateral sudică, vizavi de actuala Autogară. Aici se opreau carele cu mărfuri, care veneau din sate. Pe partea stângă a străzii se afla „Gostinâi dvor”. […]

În anul 1941, oraşul Chişinău a suferit distrugeri. Evident că şi strada Bulgară a avut aceeaşi soartă. Comisia de ingineri şi arhitecţi, care a fost creată la ordinul preşedintelui Consiliului de Miniştrii al României, pe baza cercetărilor făcute în zilele de 25-30 iulie 1941104, referitor la strada I. Dragalina, a constatat că aici a suferit biserica „Adormirii Maicii Domnului”, care avea: „mici avarii şi geamuri sparte. Tot aici, pe strada aceasta se indica şi manufactura de tutun, care a fost: „minată şi incendiată. A fost distrusă şi o mare parte a Pieţei Centrale. […]

După 28 iunie 1940, autorităţile sovietice au restabilit numele străzilor existente până la 1924. Totodată, în conformitate cu decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS M din 12 aprilie 1941, oraşul Chişinău a fost divizat în trei raioane urbane: Stalinski, Krasnoarmeiski şi Leninski. În ultimul raion intra şi str. Bulgară. […]

În 1944, autorităţile oraşului, din considerentul că traversarea pieţei de către strada Bulgară era neconfortabilă şi inutilă, iau decizia de a uni două părţi ale pieţei, iar locul unde trecea strada a fost ocupat de prăvălii. Pentru ca strada să nu intersecteze Piaţa Centrală, pe partea dreaptă a str. Lenin (actualul bd. Ştefan cel Mare) a fost construit un bloc locativ cu 5 etaje după proiectul arhitectului Valentin Voiţehovski. La 12 octombrie 1945, autorităţile au aprobat planul „Cu privire la măsurile de dezvoltare a Chişinăului”, care a dat start schimbărilor în oraş, evident şi a străzilor. După distrugerile din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, la repararea străzilor au fost antrenate atât autorităţile Chişinăului, cât şi gospodăriile locative. Se formau comitetele străzilor, care se ocupau de repararea clădirilor şi curăţirea bulevardelor. […]

Evident este faptul că şi str. Bulgară a fost renovată, în 1945 aici a fost deschisă biblioteca în numele lui M. Gorki. Pe baza unirii a 4 ateliere, aici a apărut fabrica de tricotaj. În 1962, aceasta va fi denumită „Steaua Roşie”, avea un venit de 221 mii de ruble pe an. Pe str. Bulgară № 47 a fost construită Fabrica de cusut Nr.1. În 1966, după unirea cu fabrica de cusut „Bolişevic”, aceasta a fost redenumită în „Fabrica de îmbrăcăminte Chişinău, în numele Congresului al XXIII-lea al PCUS MLP RSS M”. Tot pe strada Bulgară, în 1944 a fost construită fabrica de mobilă Nr. 1. În 1983, aici lucrau 31 de brigăzi. În 1974, adiacent este costruită Gara Auto, de către arhitectul I. Zagoreţchii. În perioada sovietică, pe strada Bulgară au fost înălţate multe clădiri administrative, în sectorul Lenin din capitală. Din cele menţionate mai sus, putem să constatăm că din momentul formării sale din „mahalaua bulgărească”, strada Bulgară din Chişinău a avut un caracter comercial, în primul rând, datorită faptului că pe aceasta au fost situate clădirile bulgarilor şi armenilor meşteşugari şi negustori. În al doilea rând, strada Bulgară diviza Piaţa Nouă în două părţi, fapt ce a asigurat stabilirea pe marginea ei a prăvăliilor comercianţilor. Acelaşi fapt a contribuit la schim-barea străzii din punct de vedere structural (pavarea, canalizarea, construirea caselor noi) şi economic (amenajarea, iluminarea şi abonarea la linia telefonică). Considerăm că istoria străzii are o legătură directă cu comunitatea bulgară stabilită în Chişinău încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

În procesul de studiere a str. Bulgare nu trebuie să trecem cu vederea acest fapt. Este evident că, în prima jumătate a secolului al XX-lea, faţa etnică a străzii a fost schimbată de comunitatea iudaică stabilită pe porţiunea care se afla în partea veche a oraşului. Drept dovadă a acestui fapt servesc numele evreieşti ale proprietarilor caselor şi existenţa sinagogii în această porţiune a străzii. Cu toate acestea, în Chişinău a rămas un număr neînsemnat de bulgari, care se ocupau cu grădinăritul. Trebuie de menţionat că, în toată istoria sa, str. Bulgară cu biserica „Adormirii Maicii Domnului”, cu clădirile din sec. XIX şi XX care funcţionau ca grădiniţe, şcoli, hoteluri, uzine şi fabrici, chiar cu Piaţa Centrală care se afla în inima sa, a fost şi este o parte componentă a Chişinăului istoric. Tot aici, credem necesar să constatăm că, schimbarea denumirii străzii în perioada interbelică nu a influenţat structura şi funcţionarea ei. […]

Sursa:

DUMINICA, Ivan. Strada Bulgară – parte componentă a Chişinăului istoric. În: Identităţile Chişinăului : Materialele conferinţei, 12-13 septembrie 2011. – Chişinău: Editura Arc, 2012, pp. 58-68.

 

Selecţie de Angela Olărescu

Реклама

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s