O carte despre curaj, prietenie şi nu numai


Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” desfăşoară programul „Bătălia cărţilor”, ediţia a III-a, în cadrul căruia sunt propuse spre lectură cărţi cu subiecte şi tematică importantă pentru perioada actuală. Aceste cărţi au drept scop de a-file-1490197990-69626i ajuta pe copii şi adolescenţi să răspundă la multe întrebări legate de viaţă. Biblioteca „Hristo Botev” s-a încadrat în acest program şi invită cititorii săi spre lectura cărţilor selectate pentru programul „Bătălia cărţilor”. Vă prezentăm o carte din acest program.

      Nu e om, cred eu, care să nu privit cel puţin o dată în viaţă la cerul luminat de stele şi să nu fi admirat această privelişte paşnică şi minunată. Dar cerul înstelat şi războiul… Ce poate fi mai incompatibil?.. Cât de rece şi crud poate fi acesta când este umbrit de război…

     Cine n-a privit vreodată la copiii care citesc ori ascultă poveşti, care zâmbesc ori se joacă şi nu s-ar fi umplut de duioşie? Dar copiii şi războiul… Ce poate fi mai revoltător şi mai dureros?..

    E vorba de cartea „Numără stelele” de Lois Lowry, scoasă de sub tipar lanumara-stelele-o-poveste-din-copenhaga-cover_modal (1) Editura „Artur”, Bucureşti, 2015, traducere din engleză de Alina-Nicoleta Ioan. Lois Lowry este autoarea a peste 30 de cărţi pentru adolescenţi şi copii, cu mesaje puternice educative, în care tratează frecvent tema relaţiilor umane. Este deţinătoarea mai multor distincţii literare, mai semnificatvă fiind Medalia „Newbery” primită pentru romanele „Darul lui Jonas” (Editura Young Art, 2013) şi „Numără stelele”. O poveste din Copenhaga.

  Acţiunea se desfăşoară în Danemarca în a. 1943, aflată sub ocupaţie nazistă. Danemarca, fiind o ţară mică, fără armată, fără apărare, a fost nevoită să capituleze în faţa Germaniei fasciste. Deşi era departe de frontul european, soldaţii nazişti au invadat în scurt timp ţara, cutreierând zi de zi străzile, atenţi la ceea ce se întâmplă în jur, semănând frică şi tulburare în rândurile populaţiei. Contextul istoric îl aflăm din Postfaţă.

  În centrul atenţiei sunt copiii – Annemarie, o fetiţă de 10 ani, Ellen, prietena ei evreică de aceeaşi vârstă, şi Kirsti, sora mai mică a Annemariei de 5 ani. Copilăria lor este tulburată de ocupaţia nazistă. Pe lângă îndatoririle de şcoală, copiii trebuie să înfrunte diverse lipsuri, foamete, frică, tensiuni. Doar cea mai mică rămâne în lumea basmelor. Copiii nu înţeleg multe din ceea ce se întâmplă, dar ştiu că îi paşte pericolul la fiecare colţ de stradă.

  Annemarie a cunoscut curajul şi cum se învinge frica nu doar din poveştile citite surorii mai mici, dar mai mult din realitate. De exemplu, atunci când este pusă în situaţia de a-şi salva prietena, pe Ellen, când naziştii au  organizat o campanie de captare a evreilor şi de plasare a acestora în lagăre de concentrare. Ellen a fost ascunsă în familia Annemariei, urmând apoi să fie transportată împreună cu părinţii săi şi alţi evrei în Suedia. Annemarie se va preface că prietena este sora sa Lise, nimicită de nazişti într-un accident teribil încă la începutul ocupaţiei, ea fiind membră a mişcării de eliberare Rezistenţa. Altă dată fetiţa este nevoită să parcurgă un drum lung prin pădure de una singură, când abia se lumina de zi, cu un coş în mână ca Scufiţa Roşie, în care era ascuns pachetul salvator pentru a-l transmite unchiului care urma să organizeze evadarea în siguranţă a unor familii de evrei, inclusiv a Ellenei şi rudelor ei, din Danemarca spre Suedia neutră. E senzaţional acest fragment şi constituie punctul culminant al romanului, când se îmbină 2 lumi – lumea basmelor, ca refugiu şi sursă de curaj pentru copii, şi lumea reală. Se face o paralelă cu povestea „Scufiţa Roşie”. Despre aceea cum a avut loc întâlnirea Annemariei cu soldaţii înarmaţi cu doi câini mari alăturea‚ ochii cărora sclipeau, care mârâiau, cum au ajuns aceştia la fundul coşuleţului şi au găsit pachetul salvator şi ce a urmat mai departe aflaţi din carte. E foate tulburător acest moment.

  Deci povestea aceasta este despre curaj, participare activă la evenimentele din ţară şi prietenie adevărată care învinge orice barieră. Eroina noastră ne provoacă multă simpatie şi cred că toţi cei ce vor citi cartea o vor îndrăgi.

  Sub presiunea evenimentelor, Annemarie înţelege că lumea nu este ca un basm, cu prinţi şi prinţese, cu fel de fel de minuni, că, spre regret, lumea poate fi uneori „foarte rece, foarte mare şi neîndurătoare”. În fragmentul, unde ea meditează asupra acestui lucru, ascultând în timpul rugăciunii vechiul psalm, se dezvăluie semnificaţia denumirii cărţii.

  „ …Cuvintele pe care le auzea nu-i erau cunoscute, dar încercă să asculte, să înţeleagă, să uite de război şi de nazişti, încercă să nu mai  plângă şi să rămână curajoasă… Ştia că în spatele ferestrei se află cerul înţesat de stele. Cum ar putea cineva să numere toate stelele? Sunt prea multe. Cerul e prea mare.

Ellen spusese că  mamei sale îi era frică de ocean, că i se părea foarte rece, foarte mare.

  „Aşa e şi cerul”, se gândea Annemarie. „Aşa e întreaga lume: foarte rece, foarte mare. Şi neîndurătoare”.

  Aşa este privită lumea cu ochi de copil într-o ţară cuprinsă de flăcările războiului.

Deşi din carte se desprinde un mesaj puternic – Nu războiului!, nu este o carte grea, acţiunea e dinamică, ne ţine tot timpul în suspans, copiii o vor citi uşor, cu interes şi vor învăţa lucruri bune şi utile.

  Cartea este adresată nu doar copiilor, ci şi celor maturi. Toţi înţelegem că războaiele, spre regret, există şi poate vor exista încă mult timp, dar oamenii trebuie să fie uniţi, să fie receptivi la durerile altora, să manifeste omenie pentru a micşora pericolele. Aici danezii ne dau o lecţie de decenţă, demonstrând că şi în condiţii dificile de război o ţară îşi poate păstra demnitatea, identitatea, unitatea. Ar trebui să-şi aplece spre această carte urechea şi cei care declanşează astăzi războaie, uitând sau neglijind faptul că copiii sunt viitorul Planetei.

  Cerul înstelat şi războiul…Ce poate fi mai incompatibil, mai crud şi mai rece?..

Copiii şi războiul…Ce poate fi mai revoltător şi mai dureros?…

Vă invităm la lectură.

 

                               Articol îngrijit de bibliotecara Lidia Cîssa

 

Реклама

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Google photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s