O legendă despre întemeierea Moldovei


Programul de lectură „Chișinăul citește 2020”, ediția a XVII-a,  își continuă desfășurarea la Biblioteca „Hristo Botev”. Au fost deja organizate un rând de activități cu cărțile incluse în acest program de lectură – prezentări de carte, discuții cu referire la cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” de Viorica Covalschi cu elevii Liceului Teoretic „G. Meniuc” și Liceului Teoretic „M. Sadoveanu”, cu preșcolarii de la Grădinița „Trofimaș”, întâlnire cu scriitorul Gheorghe Budeanu, autorul romanului „Un strigăt  pe Nistru”, cu liceenii Liceului Teoretic  „G. Meniuc”.

În cadrul Zilelor Bibliotecii „Hristo Botev”, în data de 2 martie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” a avut loc prezentarea cărții „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe  muntele Dor” de Viorica Covalschi pentru elevii clasei a II-a de la Liceul Teoretic „M. Sadoveanu”. Am început cu o scurtă trecere în revistă a cărților  din expoziția „Chișinăul citește”  amenajată în sala de Împrumut a bibliotecii, comunicând copiilor despre Programul de lectură cu acelaș nume, accentuând scopul Programului, nominalizând cărțile incluse în el pentru anul  curent. Apoi am trecut la cartea menționată mai sus ce urma să o prezint, aceasta fiind destinată  pentru copii.

Cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” este o creație a scriitoarei contemporane Viorica Covalschi, scoasă la lumină la Editura „Arc, cu multă dibăcie ilustrată de pictorița Violeta Zabulica. E scrisă într-un limbaj foarte frumos, poetic. Povestea din carte are la bază o legendă simbolică despre întemeierea Țării Moldova. Vorbind despre aceasta, ne-am avântat împreună cu copiii într-o excursie pe potecile trecutului țării noastre, spre acel îndepărtat eveniment istoric. Zimbrișor-Cornișor, personajul principal al poveștii, este tânăr și curajos, fiind ghidat de părinți. Îndemnat miraculos de cineva care suferă, influențat de muntele Dor, el se pornește  într-o călătorie lungă, aventuroasă și pe alocuri periculoasă prin care ia cunoștință de lumea din jur. În calea sa întâlnește și ființe bune, și ființe rele, se luptă cu dușmanii, învinge vrăjile rele ale lelelor și mamei lor, traversând Pădurea Neagră, îi ajută pe cei care aveau nevoie de grija cuiva, salvând-o și pe Moldița-Crăița, își face prieteni noi. Pe parcursul călătoriei sale, Zimbrișor-Cornișor se maturizează treptat, devine puternic, prin faptele sale bune face să triumfe binele, adevărul, frumosul. Am lecturat și comentat unele fragmente scurte din carte, precum: vizitarea muntelui Dor împreună cu tătăl său, unde află istoria acestuia; coborârea spre izvorul minunilor, unde se îndeplinește orice dorință și se vindecă orice boală, la îndemnul mamei gustă merele de aur; întâlnirea cu lupii, cu vrăjitoarea și fiicele ei, lelele, în Pădurea Neagră;  istoria Crăiței-Moldiței și a părinților ei, întâlnirea cu ea. După ochii copiilor am înțeles că aceste crâmpee lecturate și cele discutate au trezit interesul lor pentru această carte. I-a impresionat  mult ultimele fraze care finalizează povestea, foarte emoționante, când Zimbrișor  se înfundă într-un somn adânc, fiind doborât, iar în acel loc din pădure a crescut un copac cu mere de aur din care se poate înfrupta orcine care vrea să devină mai bun. De acolo, după cum se scrie în carte, și până la muntele Dor s-a întins o țarișoară numită în continuare Moldova, unde în fiecare primăvară înfloresc frumos cireșii și alți pomi, iar deasupra muntelui Dor în fiecare seară luminează constelația  Zimbru.

În final, împreună cu copiii  am discutat despre stema Moldovei de pe steagul Moldovei, tricolorul, remarcând că zimbrul nu este întâmplător aici înfățișat, pe pieptul vulturului. Imaginea acestui animal (căruia i se mai spune bour, taur) persistă de mult timp în istoria Moldovei – era înfățișat în picturi, pe monede, pe sigile, apoi, conform mitului despre Zimbru și împăratul Dragoș, a apărut și în stema țării. Zimbrul (bourul, taurul) este un simbol al poporului nostru, care este unul puternic, mândru, harnic și foarte pașnic, orientat spre bună înțelegere și colaborare cu toate popoarele din lume.

Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                               Lidia Cîssa, bibliotecar 

O carte cu aromă de lămâie


E vorba de cartea „Lămâi, cărți și prieteni” de Jo Cotterill, scriitoare engleză, pe care din partea Bibliotecii „Hristo Botev” am prezentat-o eu, Lidia Cîssa, la Lansarea Concursului de lectură „Bătălia cărților”, ediția a VI-a, desfășurată în data de 5 martie curent la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.Cartea are o denumire provocatoare, ce îndată îți trezește curiozitatea. La prima vedere a cărții,  pe loc îți pui întrebarea: ce au în comun lămâile cu cărțile? Dar să știți că  aici au cea mai directă legătură. Să le luăm deci pe toate pe rând.

     Cartea „Lămâi, cărți și prieteni” a fost tradusă în limba română de Andrei Covaciu și scoasă la lumină la Editura „Corint books”, București, în a. 2018. Face parte din colecția „Smart age”, care, după cum se știe deja, nu este doar o nouă colecție de cărți pentru copii, ci pentru copii inteligenți, din  care, pe lângă faptul că sunt captivante, nu te plictisesc deloc, din ele ai ce învăța, ajută copiii să se înțeleagă mai bine pe sine și pe cei din preajma sa, inclusiv pe adulți, să-și descopere noi pasiuni, să-și facă prieteni, să afle multe lucruri noi și curioase despre lumea ce ne înconjoară. 

      Chiar din primul an al apariției sale cartea s-a bucurart de un deosebit succes. În anul 2017 a câștigat mai multe premii: Oxfordshire Book Award, Stockport Childrens Book Award,Tower Hamlets Book Award, a fost nominalizată pentru medalia „Carnegie”. Sunt sigură că va avea priză și la tinerii noștri utilizartori.

      Deși coperta cărții are un aspect foarte vesel și atractiv, subiectul descris în carte nu este tocmai unul vesel, este povestea dulce-amară a unei familii pasionate de lectură. În centrul atenției se află istoria uimitoare și foarte emoționantă a unei fetițe de 10 ani pe numele Calypso, care reușește să învingă durerea provocată de decesul mamei sale cu ceva ani în urmă cu ajutorul cărților și a prieteniei ce a intervenit ca o salvare în viața ei.

       La început, Calypso era văzută de obicei singură, cu ochii coborâți veșnic în cărți, atât acasă, cât și la recreații la școală. În ele fetița își găsește refugiul, trăind cu lumea cea din cărți. Iată cum ea singură explică faptul că a ales ca prieteni cărțile și nu pe cineva dintre colegi sau vecini: „La școală, ceilalți copii au încetat să încerce să mă transforme în cea mai bună prietenă a lor. Îmi place să mă joc cu ei – pentru că nu e ca și cum nu mi-ar plăcea defel oamenii. Dar, ca să fiu sinceră, prefer cărțile. Îmi place locul acela liniștit, din mintea mea, pe care acestea îl creează. Spațiul acela cu insule, care poate fi încărcat de magie sau de mistere”. Trăia, fiind înconjurată de cărți, având chiar propria ei bibliotecă, cu tatăl său, el tot înfundat în lumea cărților, și credea că așa e normal. Dar această situație a durat până într-o zi, când în clasa lor își face apariția o nouă colegă Mae, care de asemenea e pasionată de cărți și de scrierea povestirilor. Între cele două fete se leagă o strânsă prietenie, Calypso face cunoștință și cu familia Maei, care este veselă, gălăgioasă, precum este, de fapt, și Mae – zâmbitoare, bine dispusă, săritoare la nevoie. În acestă familie predomină relațiile de prietenie, de încredere, aici supărările nu durează mult, ci peste o clipă dispar, aici adesea se sărută, se îmbrățișază, fără nici o jenă și orice problemă pare mai simplă, mai ușoară. În familia prietenei Calypso găsește lumină și fericire și îi place să petreacă tot timpul liber aici.

      Acasă la ea era o altă situație. După decesul tragic al soției sale și mamei lui Calipso, tatăl ei devine nespus de distant și rece. El este  preocupat doar de lucrul său, scriind articole, corectând texte, scriind și o carte despre lămâi „O istorie a lămâii” ce îi consumă mult timp și resurse financiare. El a transformat  grădina într-o seră de lămâi și uită de toate, lăsând casa și prepararea bucatelor în grija  fetei, să se discurce de una singură, fără a avea cu cine vorbi despre peocupările sale, despre preferințele sale. Când descoperă tristul secret ascuns în biblioteca tatălui, Colipso înțelege că ceva nu e în regulă cu el. Ce se întâmplă cu Calipso când află că biblioteca mamei lăsată  pentru ea este înlocuită cu straturi de lămâie, cum reușește ea să-l scoată din depresie pe tătăl său, ce soartă a avut povestea „După Armageddon” scrisă împreună cu prietena ei și plasată pe internet, va reuși ea să scrie povestea familiei sale și să-i creeze un final fericit? Răspuns la aceste întrebări veți găsi lecturând cartea și alte lucruri interesante veți afla din ea.

       Vreau să menționez că cartea este scrisă foarte bine, urmărind cu mult interes dinamica subiectului, uiți de vârstă. Nu este adresată doar copiilor, ci și adulților.Cartea amintește părinților că uneori, fiind preocupați de propriile probleme, ei uită că și copiii au micile sale probleme, că nu trebuie lăsați de unii singuri să le rezolve, că împreună  toate se pot  rezolvă mai ușor, că e necesar mai mult timp să petreacă cu copiii săi. Cartea atrage atenția și asupra altui lucru important: deși nu întotdeauna viața ne oferă o poveste fericită, o putem, totuși, face mai frumoasă, mai luminoasă, mai plăcută, doar că nu trebuie să ne închidem în sine, să ne separăm de toată lumea din jur, ci să apelăm la ajutorul altor oameni, rude, prieteni. Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                                                                        Lidia Cîssa, bibliotecar

În drum spre casă


    Atenția noastră în mod obligatoriu le aparține în întregime copiilor, căci ei sunt viitorul nostru.

     În fiecare zi, copiii parcurg drumul spre școală, dimineața fiind însoțiți de părinți, bunici, frați sau surori. Un pic mai dificil este întoarcerea acasă de la ore când părinții din cauza serviciului sau altor motive nu au posibilitatea să-i întâlnească pe elevi. În consecință pot apărea diverse situații care reprezintă riscuri mari pentru ei ce pot să le apară în cale. Filiala „Hristo Botev”  a aprticipat la Atelierul: „În drum spre casă”, organizat de Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, la care s-a promovat jocul pentru copii cu același titlu și scopul informării copiilor despre situațiile de risc cărora ar putea fi expuși parcurgând drumul spre casă, liceu, magazin etc. În baza acestor ateliere am desfășurat activități cu elevii de la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, care au asistat la discuții/dezbateri derulate în formă de joc având drept scop situații potențial periculoase ce se pot întâmpla în diverse medii sociale. La aceaste întâlniri sub formă de joc și-au adus aportul profesoarele Viorica Zdraguș și Natalia Martu cărora le pasă mult de soarta elevilor după ore în drum spre casă.  

     Regulile de bază ale jocului „În drum spre casă” prevăd: 1) respectul reciproc; 2) libera exprimare, de a se asculta cu o atenție deosebită unii pe alții. Se formează echipe a câte șase participanți. Pe rând acestea se așază la masa unde fiecare jucător arunca un zar și conform drumului parcurs răspunde la întrebări. Finala jocului este de a ajunge cu succes  la destinație.

     Sesiunea jocului a decurs cu un succes deosebit, pot menționa cu satisfacție că copiii au o pregătire foarte bogată, sunt bine informați pentru diferitele situații dificile ce se pot întâlni în stradă și cu o mare dorință râvnesc de a ajunge la sfârșitul jocului. Din lista situațiilor de risc se enumeră: diverse localuri atrăgătoare, locuri interzise, stradele și parcuri aglomerate cu diferite personale suspecte. Pentru a parcurge cu siguranță acest drum împreună cu elevii jocul a durat câte cinci sesiuni pe care copiii le așteptau cu o mare nerăbdare și cu un interes deosebit de bucurie. Elevii celor două clase s-au isprăvit cu cele 55 de întrebări puse în fața lor. Provocarea a trecut cu brio.

                                                                         Olga Aga, bibliotecar

Coronavirus / COVID-19


Stimați utilizatori, parteneri, în conformitate cu situația de alertă din țară, referitor la virusul — COVID-19, care este o boală respiratorie, transmisibilă de la o persoană la alta (Ordinul MSMPS nr. 222 din 04.03.2020, Ordinul MECC nr. 293 din 10.03.2020), Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” suspendă toate evenimentele publice preconizate în cadrul filialelor BM, pentru o perioadă nedeterminată, dar care, la solicitare, vor putea fi reprogramate în funcție de evoluția situației epidemiologice. Rețeaua de biblioteci publice va funcționa conform programului prestabilit.

În cazul în care vor interveni anumite schimbări, vă vom informa pe canalele noastre oficiale: site-ul http://hasdeu.md/ și rețeaua socială https://www.facebook.com/BMHasdeu/.

Cartea e o comoară


Vă plac competițiile – sportive, de dans, intelectuale? Desigur, la toți ne plac. Acum avem ocazia zi de zi să urmărim o aprigă competiție – între cartea tipărită și tabletă, calculator, noutbook și alte tehnologii informaționale! Cine  până la urmă va învinge —  rămâne de văzut. Dar, de fapt, de noi depinde cui îi vom oferi prioritate. Cu groază ne gândim uneori : oare va dispărea cartea  vreo dată? să fie posibil așa ceva? În data de 1 februarie toată comunitatea din lume marchează Ziua Internațională a cititului, când se vorbește despre carte, despre lectura cărților, aceasta fiind o ocupație de mare preț care ne însoțește de mici copii până la bătrânețe și din care învățăm de toate, învățăm a trăi. Cu siguranță putem spune că cartea e o adevărată comoară!

Serviclul „Pasionați de lectură” pe care îl desfășor săptămânal are drept scop să cultive dragostea față de carte la micii noștri utilizatori, începând cu această vârstă fragedă, preșcolară, ca lectura să devină la ei cea mai plăcută ocupație. Lectura pentru copii e foarte importantă, o știm cu toții. Cărțile educă, dezvoltă imaginația, creativitatea, îmbunătățesc vocabularul, vorbirea, într-un cuvânt sunt de mare folos pentru copii. Recent, la 5 februarie, am desfășurat Ora de lectură  cu genericul „Citim împreună” destinată Zilei Internaționale a cititului împreună cu copiii de la Grădiniţa „Licurici”, grupa pregătitoare. Am început activitatea cu o convorbire despre carte, despre rolul ei de valoare în viața noastră, făcând o ușoară caracterizare a cărților de la expoziția de carte „Lectura – cea mai interesantă pasiune” amenajată cu această ocazie. Ulterior, le-am propus copiilor să extragă din coșuleț proverbe frumoase despre carte, despre lectură, selectate preventiv și scrise pe foi colorate, ca să fie mai distractiv. Proverbele  le-au citit copiii, rând pe rând, cu mare plăcere și  împreună le-am comentat. Apoi am rugat copiii să aleagă din cărțile puse pe mese la dispoziția lor câte o carte care le place și să citească denumirea, autorul și cine poate câte o frază din ea. Copiii au îndeplinit cu satisfacție acest lucru, întrecându-se la citit. Aici au fost prezente cărți cu povești, cu poezii, cărți din colecțiile „Citim pe silabe” și „Știu să citesc” destinate preșcolarilor și claselor primare care se învață a citi. În continuare am citit împreună, în ștafetă,  povestea „Iepurele și broasca țestoasă”  din colecția  „Știu să citesc”. Copiii s-au amuzat pe seama iepurelui lăudăros, care s-a luat la întrecere la fugă cu broasca țestoasă pe care o considera nespus de înceată. Fiind sigur că o va birui, se râdea de ea că se antrenează, o jignea mereu, dar până la urmă pierde competiția, fiind nechibzuit și neatent, adormind sub o tufă după ce se ospătă cu un morcov. Broasca țestoasă a câștigat întrecerea  și împreună cu prietenii săi făcură mare haz pe seama iepurelui, iar iepurele, după cum se spune în poveste, își primise lecția cu vârf și îndesat. Aici și copiii au tras învățăminte : că nu e bine să te lauzi pe sine, să te râzi de cei mai slabi ca tine, să  jignești pe cineva fără motiv, că broasca a fost mai deșteaptă, antrenându-se și căutându-și de treabă și ținându-se de cuvânt, ca o ființă educată. Aici ne-am amintit de proverbele : Lauda de sine nu miroase a bine; Râde acel care râde la urmă; Nu spune hop până nu ai sărit ș.a.

Astfel, citind împreună, micii noștri utilizatori s-au antrenat în lectură, ei abia învățând a citi, dezvoltându-și abilitățile de lectură fluentă și gustul de a citi. Văzând cu câtă plăcere citesc copiii din cărți, cu câtă dragoste întorc foile și studiază ilustrațiile din cărți, aș vea să cred că cartea tipărită nu va dispărea niciodată, poate va exista paralel cu cea on-line.

                                                    Lidia Cîssa, bibliotecar