Bulgarii Chişinăului interbelic (1918–1940)


În perioada interbelică, oraşul Chişinău, ca şi în perioada ţaristă, a fost locul unde s-au concentrat reprezentanţii de vază ai cercurilor politice, economice, sociale şi culturale. Printre ei se evidenţiau şi personalităţi de origine bulgară, care au adus contribuţia lor la dezvoltarea oraşului în diferite domenii.

          Avem date puţine referitor la numărul bulgarilor din Chişinău în perioada interbelică. Istoricul basarabean Ştefan Ciobanu, bazându-se pe datele Serviciului Statisticii Regionale din Basarabia, deduce că în 1919, la Chişinău, locuiau 2 000 de bulgari (din 133 de mii de locuitori stabili).

          Prezintă interes imaginea bulgarilor chișinăuieni și a gospodăriilor lor. Arhitectul român Toma T. Socolescu, care la începutul anilor 1920 a realizat în acuarelă două case de bulgari de pe str. Grădinilor și Mincov (azi, str. George Coșbuc). Publicând aceste acuarele în revista bucureșteană „Arhitectura”, el le-a numit „Case vechi românești din Chișinău”. Istoricul român Petre Constantinescu-Iași face o prezentare detaliată a caselor vechi din partea veche a orașului Chișinău, demonstrând că ele sunt construite de bulgari. El descrie casa bulgarului G. Atanasiu (situată pe str. Nicolae Bălcescu); casa meșterului de origine bulgară Dimitrie Bonza, situată pe str. Gheorghe Lazăr (azi, str. Alexandru Hâjdeu), nu departe se afla casa lui Comerzan; la intersecția străzilor Ivanovskaia (azi, str. Ioan Botezătorul) și Grădinilor, se afla casa zarzavagiului bulgar Paravanov.

          Bulgarii din Basarabia au avut reprezentanţi în Sfatul Ţării, funcţia de deputat au ocupat Ştefan Balamez, Mihil Stoianov, Mihail Rusev, Teodor Chirilov, Anton Novacov.

          În Primăria municipiului Chişinău funcţionarii bulgari activau în diferite servicii. În anul 1939 şeful adjunct al Biroului de recepţie era Victor Doinov. În acelaşi Birou activau ca agenţi incasatori Mihail Iordanov şi Victor Topalov. Şef adjunct al Biroului economic era Alexandra Hitov. La Biroul ocrotirilor sociale a lucrat medicul Nicolae Dimitriev. Iar Platon Dimitriev era controlor la Biroul reţelei de apă. În acelaşi timp Elena Doncev este menţionată ca impiegată în cadrul Biroului veterinar-zootehnic.

          În perioada interbelică, la Chişinău şi-au găsit adăpost militari de origine bulgară care au fugit din Rusia bolşevică. Unii refugiaţi erau foşti militari ai armatei lui Piotr Vranghel. Dintre aceştea făcea parte şi locotenentul Alexandr Stoianov, a trăit pe str. Alexandrovskaia 122 (azi, bd. Ştefan cel Mare), la sora sa Alexandra Strepetova. Un alt militar stabilit la Chişinău (la 12 aprilie 1922) era Orest Pascalov, care a slujit în armata lui Anton Denikin, ce a locuit pe str. Alexandrovskaia.

          La Chişinău a trăit şi maiorul de cavalerie Nicolae Agura. Din ianuarie 1918 a devenit director al Serviciului militar-politic pe lângă Ministerul de Război al Republicii Democratice Moldoveneşti. După Unire, în clădirea Sfatului Ţării a deschis cursuri de limba română pentru ofiţeri. N. Agura s-a manifestat şi în alte domenii. În 1918 s-a angajat la lucru la Directoratul Agriculturii din Chişinău. Aici, la iniţiativa sa, a fost organizat serviciul pescarilor. Se ştie că în timpul liber N. Agura se ocupă cu vânătoarea. Din 1918 până în 1932 şi-a dedicat activitatea învăţământului şcolar. A predat limba franceză la Liceul „A. Donici” din Chişinău. După ieşirea la pensie a continuat să lucreze la şcoală. În 1940 fiind învăţător în Şcoala nr. 49 din Bacioi.

          După Primul Război Mondial, în Chişinău s-a stabilit cu familia fostul ofiţer ţarist, bulgarul Semion Telpis. La început el dădea lecţii private de desen. În 1923, a fost angajat la Societatea „Orfani de Război Regiunea IV-Chişinău”, unde a lucrat până în anul 1928 în departamentul de aprovizionare, administraţie şi la contabilitate. În 1929 S. Telpis s-a angajat la fosta tipografie gubernială ca lucrător pentru reamenajarea şi reechiparea atelierelor; ulterior a fost transferat la cancelarie, unde a rămas până în 1940.

          În Chişinău (pe str. Bulgară 11) a locuit şi locotenent-colonelul fostei armate ţariste Vladimir Stoianov. Se ocupa cu vinificaţia şi pomicultura.

          În perioada interbelică Chişinăul a devenit un loc unde au creat poeţii de origine bulgară. Una dintre ei era Liuba Dimitriu (Dimitrova). În 1918 ea a lucrat la Inspectoratul Poştă, Telefon, Telegraf. Apoi s-a angajat la Primăria Chişinău, unde în anii 1919-1923 a activat ca translatoare. În 1923-1930 o găsim pe L. Dimitriu la Prefectura Poliţiei. A început să scrie primele sale poezii în 1920. La 22 martie 1930, răpusă de tuberculoză, se stinge din viaţă. Este înmormântată la Cimitirul Central din Chişinău. În 1931 apropiatul Liubei, căpitanul M. Mihăiescu, a strâns poeziile ei şi le-a publicat în volumul „Crinii Basarabiei”. Criticul literar Alexandru Terziman a subliniat: „Poeziile ei, impregnate de accente de fierbinte iubire pentru Basarabia şi pentru România, în genere, dovedesc că patriotismul nu este întotdeauna în funcţie de originea etnică, ci foarte adesea iubirea de ţară poate să fie şi mulţumirea cu locul în care naşterea l-a aşezat pe om”.

          Deseori, din Bolgrad la Chişinău veneau poeţii de origine bulgară Teodor Nencev, Iacov Slavov şi Vladimir Cavarnali. Ei colaborau activ cu revista „Viaţa Basarabiei”, condusă de Pantelimon Hallipa şi Nicolae Costin. În 1939, în cercurile literare din Chişinău, pe ascuns era răspândit volumul de versuri al lui N. Nencev, întitulat „Poezii”, volum, încă din 1937, interzis de cenzura regală din cauza poeziilor sociale ale bolgrădeanului. Însă anume la Chişinău în 1940, cu sprijinul Societăţii Scriitorilor din Basarabia a văzut lumina tiparului o altă plachetă de versuri a lui T. Nencev sub aceeaşi denumire ca şi cartea confiscată trei ani în urmă. În volumul nou au fost incluse practic aceleaşi poezii, cu excepţia celor cu caracter social.

          În perioada interbelică s-au manifestat oameni de creaţie, sculptorul Leonid Fitov. În anii 1932–1937 el a făcut studii la Şcoala de Arte Frumoase din Chişinău, în atelierul lui Alexandru Plămădeală. A participat la expoziţii ale Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia (ediţiile din 1936, 1939). S-a evidenţiat în domeniul sculpturii monumentale şi al portretului. Este cunoscută opera lui „Basorelieful de pe mormânt”, realizată în anii 30 ai sec. XX.

          Printre compozitori de origine bulgară se evidenţiază Constantin Zlatov. El a absolvit Liceul nr. 1 de Băieţi din Chişinău, unde a studiat pianul. Ulterior s-a ocupat de prelucrarea cântecelor populare româneşti pentru orchestra instrumentală. Din creaţia lui C. Zlatov au rămas circa 30 de romanţe şi cântece pentru pian. În anii 1930–1940 a condus fanfara Liceului de Băieţi din Comrat.

          Era cunoscut şi pictorul Vladimir Doncev. S-a manifestat ca pictor peisajist. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii de Belle-Arte din Basarabia (înfiinţată în 1921). În timpul unei călătorii în Spania a realizat picturile: „Portalul Templului din Avila”, „Avila, vedere generală”, „Toledo” şi altele, iar, vizitând Italia, a pictat „Firenze. Casele pe Arno (proprietatea d-lui D.)”. Are şi lucrări în care a redat aspecte ale Chişinăului, de exemplu „Bulevard din Chişinău” (acuarelă), „În parc”, „Fabrica”, „Moină în oraş”, „Poarta cazarmei” etc. În 1939 pictura lui V. Doncev „Toledo”, cu sprijinul lui N. Costenco, a fost publicată pe coperta numărului din ianuarie al revistei „Viața Basarabiei”.

          În opereta basarabeană s-a remarcat Maria Zlatova. A fost solista (soprano) Operei Mariinski. A jucat rolurile lui Nedda („Piațe” de Ruggero Leoncavallo), Leonora de („Trubadurul” de Giuseppe Verdi), Julieta („Romeo și Julieta” de Charles Gounod) ș.a. A fost profesoară de canto la Conservatorul „Unirea” (1928–1935) și la Conservatorul „Municipal” (1936–1940). Printre elevii săi se numără Maria Cebotari (cântăreață de operă, una dintre cele mai mari soprane din lume).

          Mulți bulgari din Chișinău erau profesori la diferite instituții de învățământ. La Facultata de Științe Agricole din Chișinău lucra inginerul-agronom Constantin Zaimov. La aceeași facultate lucra și Mihail Momcev. Profesor de matematică la Liceul nr. 2 de Băieți „Mihai Eminescu” din Chișinău era bulgarul Petre Cazanacli. Ca profesor la aceeași instituție activa Nicolae Vlaicov. Tot la aceeași instituție de învățământ a predat limba latină și greacă Vasile Agura, absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău (1910).

          În perioada interbelică etnicii bulgari erau prezenți și în Biserica Ortodoxă din Basarabia. Unul dintre cei mai cunoscuți bulgari din rândul preoțimii era preotul Gavriil Zlatov. A predat religia și filozofia la Liceul nr. 2 de Băieți „Mihai Eminescu”. În 1922, în limba rusă tipărește o schiță istorică despre Gimnaziul nr. 2 de Băeți din Chișinău. Era cunoscut în rândul clerului basarabean și preotul Bisericii „Înălțarea Domnului” din Chișinău – iconomul stavrofor Ioan Stoicov. De numele lui Ioan Stoicov este legată tipărirea în 1933, la Tipografia Eparhială „Cartea Românească” din Chișinău, a monografiei „Istoricul învățământului primar bisericesc în Basarabia sub dominația rusă (1812–1917).

          La parohia „Tuturor Sfinților” din Chișinău a slujit (din 15 septembrie 1925) cântărețul Petre Petrov. Din Comrat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Chișinău a fost transferat Mihail Grozdev.

          În perioada interbelică bulgarii erau prezenți activ în viața economică a Chișinăului. Constantin Hitov avea restaurant pe str. Grigore Ureche 2. Un mare proprietar de depozite comerciale din Chișinău era T. Dragomirov. Depozitul de parfumerie și produse farmaceutice de la colțul străzilor Nikolaevskaia (azi, str. Columna) și Mihailovskaia (azi, str. Mihai Eminescu) se afla în proprietatea lui B. G. Pincev. La colțul străzilor Alexandrovskaia și Mihailovskaia se afla magazinul lui D. C. Cara–Stoianov. Acolo puteau fi procurate picturi, rame și baghete.

          La Chișinău, unii bulgari continuau să se ocupe cu îndeletnicirea tradițională – grădinăritul. Unul dintre grădinarii cunoscuți era Dumitru Sebov (a locuit pe str. Bulgară 57). În Chișinău, pe str. Haralampie 18 (azi, str. Alexandru cel Bun) a trăit moșierul Vasile I. Nedov, având în proprietate pământ pe moșia Căinari, județul Tighina.

Sursa bibliografică:

Duminica, Ivan. Bulgarii Chișinăului interbelic (1918-1940) // Identitățile Chișinăului. Orașul interbelic : Materialele Conferinței Internaționale, Ed. a 5-a, 1-2 noiembrie 2018, Chișinău / coord.: Sergiu Musteață, Alexandru Corduneanu. – Chișinău, 2020. – P. 241–249.

Angela Olărescu, șef Filială.

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Google photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s