O limbă ca un „fagure de miere”


„Fie-ţi dragă limba ta,

Ea e ţara ta cea dreaptă”

(Gr. Vieru „Nu uita”)

       O ştim cu toţii că primul cuvînt pronunţat de copil este „mama”, ulterior în universul larg el păşeşte călăuzit de glasul dulce al mamei, plăzmuindu-şi caracterul, vorbirea zi de zi, an de an. E limpede ca lacrima că limba maternă înseamnă mama, casa părintească, Patria, plaiul natal — cele mai sfinte lucruri pentru orice om înţelept.

        Se consideră, şi pe bună dreptate, că limba unui popor este istoria lui. În opinia renumitului poet, compatriot al nostru, Gr. Vieru, „limba nu este a scriitorilor, a savanţilor, a învăţătorilor de limbă şi literatură, ea aparţine poporului, celor care au trudit la ea de-a  lungul veacurilor, înălţîndu-i strălucitoarea fiinţă, adică aparţine strămoşilor noştri”. Deci, a vorbi corect şi frumos limba este o datorie patriotică, ne respectăm nu doar pe noi înşine, ci astfel îi cinstim pe străbuni.

        Limba este comoara cea mai de preţ a fiecărui om. Ar fi bine ca oricine să înţeleagă acest lucru. Cultura vorbirii constituie o parte importantă a culturii generale a omului. Frumos şi corect trebuie să vorbim cu toţii, cine nu am fi – elev, student, agronom, inginer, vînzător, muncitor simplu etc., deoarece limbajul nosrtu ne arată cine suntem. O comunicare de 5-10 minute  cu cineva spune multe despre vorbitor, despre nivelul lui de dezvoltare, despre statutul lui social, despre caracterul lui. Dacă după îmbrăcăminte este întîmpinat omul, după minte este petrecut, aşa se spune în popor şi acesta este purul adevăr. Unul din clasicii literaturii ruse, A. Cehov, scria că „la om trebuie să fie minunat totul: şi faţa, şi îmbrăcămintea, şi gîndurile”, deci e foarte important ce gîndim şi cum ne exprimăm gîndurile. Un om care se îngrijeşte de limba sa ca de sufletul său, nu o denaturează prin folosirea cuvintelor incorecte, urîte, schimonosite, dă dovadă de inteligenţă şi nobleţe. E de datoria fiecărui om să vorbească frumos şi corect, deoarece limba noastră este într-adevăr una frumoasă, sonoră, melodioasă, e „ca un fagure de miere”, după spusele unui scriitor, şi e păcat s-o vorbim urît.

        Orele de lectură, discuţiile pe diverse teme, alte activităţi destinate copiilor cu utilizarea textelor selectate din literatura română şi universală au drept scop de a contrbui la cultivarea la copii a gustului pentru lectură, pentru cuvîntul frumos, la formarea unui bagaj bogat de cuvinte, unei vorbiri frumoase, corecte, a unei tendinţe de a-şi lărgi neîncetat vocabularul prin lectura celor mai bune cărţi, de a creşte intelectual odată cu creşterea fizică, întrucît se ştie că comunicarea cu o carte bună este ca şi o conversaţie cu un om deştept, de la care înveţi multe lucruri utile.

        Întru consemnarea sărbătorii „Limba Noastră cea Română”, în data de 26 august curent, la biblioteca „Hristo Botev”, pe lîngă alte activităţi, a avut loc ora de lectură „Limba dulce a mamei mele”, petrecută de către bibliotecara Lidia Cîssa cu copiii de la Academia copiilor „Fastrackids”. Pentru lectură a fost selectat un buchet de poezii despre limba română,  mamă,  ţară şi plaiul natal din cărţile: Gr. Vieru „Cartea ghioceilor” (poezia „Frumoasă-i limba noastră”), C. Madan-Barbăneagră „Ruga copilului” (poezia „Limba dulce a mamei mele”), M. Vîlcu „Un buchet de poezii” (poezia „Mama”), I.Vatamanu „La tine, ţară” (poezia „Grai matern”), D. Urîtu „Cîntec de zbor” (poeziile „Vreau să zbor, „În gură de rai”, „Sunt feciorul tău, Moldovă”). Versurile citite şi comentate confirmă faptul că limba maternă pentru noi e cea mai scumpă şi mai drăgă şi aşa rămîne pentru toată viaţa, ne-am străduit ca copiii să conştientizeze această idee.

        Discutînd despre limba noastră cea română, despre aceea că trebuie s-o cunoaştem căt mai bine şi ne îngrijim de ea, am remarcat că e bine să ştim şi alte limbi, mai cu seamă acum, cînd Moldova e orientată de a se alătura la comunitatea ţărilor europene, pentru a ne familiariza cu cultura şi istoria altor popoare, ca să putem comunica cu ei, sa-i înţelegem mai bine. Copiii au mărturisit despre cunoştinţele sale în alte limbi (în engleză, franceză, rusă, italiană), au recitat poezii în limba română şi în alte limbi. În final biblioteca a donat copiilor cărţi noi cu versuri, poveşti, povestiri scrise de scriitorii din Moldova.

        Surse bibliografice:

  1. Limba română – adevărata mea Patrie. Bucureşti, Chişinău: Litera Internaţional, 2005. – 991 p.
  2. Ciocanu, Ion. Farurele şi noi (Tablete de cultivare a limbii). – Chişinău: Pontos, 2013. – 219 p.
  3. Cantemir, Grigore; Tintiuc, Svetlana. Cultura vorbirii. – Chişinău: Editura ARC, 2014. – 111 p.

                                                    Articol îngrijit de Lidia Cîssa, bibliotecară

Реклама

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s