Anastasia Golovina s-a născut la Chişinău pe data de 20 octombrie 1850 în familia a lui Anghelii Nicolau (1821-1858), primar al Chişinăului şi Aculina Mincov. Ambii au fost bulgari de origine. Fata a fost botezată la 26 octombrie 1850, în catedrala bulgărească „Înălţarea Domnului” din Chişinău. Naş de botez i-a fost negustorul din Chişinău de ghilda a treia Nicolai Miciuv Nicolaevici. Anastasia a avut o viaţă plină de tragedii personale. În 1858 moare tatăl ei, pe când relaţiile cu mama sa au fost încordate. Din cauza stării falimentare a familiei, este nevoită, la vârsta de 16 ani, să se căsătorească cu ofiţerul armatei ţariste Pavel Berladski (1847 — 4 ianuarie 1879). Ea a lucrat ca stenografistă la Comitetul de prestaţii locale şi Tribunalul Regional Civil din Basarabia. În iunie 1872, Anastasia este admisă la Universitatea de Medicină din Zürich. Aici ea face cunoştinţă şi participă la mişcarea emigranţilor ruşi – narodnicismul. Reprezentanţii mişcării, ataşaţi ideii că principala forţă revoluţionară este ţărănimea şi intelectualitatea, erau convinşi că personalităţile, eroii trebuie să aibă rolul de creatori ai istoriei. După percheziţiile efectuate în casa ei de către poliţia locală, este nevoită să se întoarcă în Chişinău. În perioada 1874-1878 ea îşi continuă studiile în medicină la Paris. La 27 decembrie 1878, la Sorbona, susţine teza de doctor cu denumirea „Etude histologique sur la structure des artères” („Studiu histologic privind structura arterelor”). Apoi se stabileşte cu trai permanent în Bulgaria. După moartea soţului său, se căsătoreşte a două oară, cu funcţionarul rus Alexandr Fiodorovici Golovin (1852 — 18 februarie 1904). Împreună adoptă un băiat din Kalofer − Georghii Velev Klankov, căruia îi vor schimba juridic numele în Iurii (1889 — 28 februarie 1851). El va deveni ofiţer maritim. Fiul Iurii se va căsători cu Nedealka Vasileva Kiustindilska, cu care va avea o fiică, Anastasia (a.n. 27 ianuarie 1931) şi doi fii, Alexandr şi Iurii. În Bulgaria Anastasia lucrează în cadrul Direcţiei de sănătate a oraşului Veliko Tărnovo, apoi la Şcoala de Fete nr. 1 din Sofia şi Spitalul Alexandrovski. În perioada 1882-1883, împreună cu soţul său, lucrează în cadrul cancelariei cneazului bulgar Alexandru I. Munceşte şi în spitalele din Plovdiv, Loveci, iar în perioada 1889-1893, este şef al secţiei de psihiatrie în oraşul Varna.
Participă la fondarea Societăţii de Luptă cu Tuberculoza din Varna. Este medic pe fronturile Primului şi celui de-al Doilea Război Balcanic (1912-1913) şi în Primul Război Mondial (1914-1918). Tot în Bulgaria ea devine prima femeie redactor de revistă. Publicaţia periodică era promonarhistă şi se numea Rabota (Lucru). Manuscrisul biografiei sale, în vara anului 1930, fiind în etate, la vârsta de 80 de ani, l-a transmis în arhiva bibliotecii „Sf. Chiril şi Metodiu” din Sofia. Anastasia se stinge din viaţă la 5 martie 1933 şi este înmormântată la cimitirul central al oraşului Varna.
Angela Olărescu, şef Filială
Sursa bibliografică:
Duminica, Ivan. Basarabeanca Anastasia Golovina (Nicolau) — prima femeie doctor în Bulgaria // Seminarul metodologic internaţional „Femeia în istoria universală. Noi abordări metodologice”: Program. Rezumatele comunicărilor / com. şt., com. org.: Lilia Zabolotnaia. – Chişinău: S. n., 2018 (Tipogr. „Bons Offices”). – 45 p.