Literatura universală e bogată în opere de proză de tot genul, dar şi în poezie. E cunoscut faptul că proza se citeşte mai mult, dar rolul poeziei în viaţa omului modern e de asemenea important. Poezia ne ridică deasupra problemelor cotidiene, ne oferă posibilitatea să reflectăm, să comunicăm, să ne exprimăm sentimentele mai profund. Prin poezie, ne putem înţelege mai bine, putem dezvolta relaţii mai clare cu cei din jur.
Pentru cititorii pasionaţi de poezie, Biblioteca „Hristo Botev” propune un rând de cărţi cu versuri ale poeţilor autohtoni, editate recent sau relativ recent, care completează colecţia bibliotecii. În Sala de împrumut a bibliotecii este amenajată expoziţia de carte „Poezie – creaţie, armonie, frumuseţe”, unde periodic exponăm plachetele de versuri noi pe care le recomandăm pentru lectură amatorilor de poezie. Iată unele dintre ele.
Ciobanu, Victor. Duminica Mare / Victor Ciobanu. – Chişinău: Pontos, 2022. – 110 p.
„Duminica Mare” este o nouă carte a scriitorului şi poetului Victor Ciobanu. Versurile poetului ne copleşesc prin sinceritatea şi simplitatea sa, prin spiritul profund de observaţie a autorului. Poetul acordă mare atenţie mijloacelor de exprimare şi preferă să vorbească direct cu cititorul, oferindu-i unele poveţe utile. Lectura versurilor arată că autorul este un om îndrăgostit de viaţă, de natură, preţuieşte mult dragostea şi credinţa. Sunt foarte lirice şi pline de culoare poeziile în care se descriu diverse anotimpuri şi sentimentele pe care aceastea le provoacă: „Anotimpul marilor schimbări”, „Buchet de toamnă”, „Valsul toamnei”, „Minunele naturii” ş.a. Uluit de frumuseţea naturii în timpul plimbărilor prin ținutul natal, după cum scrie poetul într-o poezie, observă chiar şi lucruri mărunte. Un rând de poezii sunt dedicate diferitor plante, flori, păsări, animale, gâze, admirând aceste creaţii ale naturii şi exprimându-şi propria atitudine faţă de ele: „Crizanteme”, „De florii”, „De ziua mea roşesc bujorii”, „Farmecul lalelelor”, „Dilema veveriţei”, „Cucul”, „Pupăză — aripă-n dungi”, „Piţigoiul curios”, „Fazanul soarelui” ş.a. Poetul parcă ne îndeamnă şi pe noi să ne bucurăm de viaţă, în sânul naturii, s-o preţuim în toată frumuseţea ei zi de zi.
Soroceanu, Nina. Cuvinte înflorite: versuri pentru cititori de toate vârstele / Nina Soroceanu. – Chişinău: Labirint, 2016. – 118 p.
Poeta, scriitoarea, publicista, textiera de cântece, redactorul de carte Nina Soroceanu vine cu încă o carte de versuri intitulată „Cuvinte înflorite”. După cum afirmă editorul cărţii date, în poezia pe care o cultivă şi o publică autoarea încă din anii de adolescenţă cuvintele înfloresc: „Ea reuşeşte să le armonizeze într-atât, încât ele devin cântec; o revărsare de sentimente pure, înâlţătoare, un imn dedicat patriei, mamei, copilului, limbii materne”: „Cum înfloresc cuvintele? / Ca o floare de april, / Ca un zâmbet de copil…/ Când înfloresc cuvintele? / Când le preţuim…/” („Cuvinte înflorite”). Poeta îndeamnă cititorul să călătorească prin lumea cuvintelor şi să descopere imagini poetice, inedite, metafore proaspete, aforisme şi multă dragoste. Cartea dată este, ca și cele precedente, o carte vie, ce ne oferă lectură plăcută.
Portnoi, Anatol. Lacrimă de vis…: Versuri / Anatol Portnoi. – Chişinău: Pontos, 2019. – 100 p.
Anatol Portnoi este autorul a peste 10 volume de versuri pentru copii şi maturi, printre care „Urmele tăcerii”, „Veronelu”, „Mărturia unui dor”, „Pași în infinit”, „Dragă, dragă, Drăgălina”, „Dulce, dulce îngeraş” ş.a. Poezia poetului trezeşte trăiri sufleteşti şi emoţii profunde. Cartea prezentă este o plachetă de versuri dedicate Marelui Sentiment – Dragostea. Titlurile vorbesc de la sine: „Misterul dragostei”, „Pentru tine stele am aprins”, „Cu tine-n vise stau la sfat” ş.a. În carte sunt incluse şi cântece: „Cu tine-n gând”, „Primul sărut”, „Asta-i casa cu aleasa” ş.a. Poetul preţuieşte atât dragostea din prezent, cât şi cea din trecut, pe care o descrie în amintiri cu multă căldură şi gingăşie: „Tabloul unei amintiri”, „Unde eşti, iubirea mea?” ş.a. Scriitoarea Claudia Partole afirmă că „poezia lui Anatol Portnoi este o poezie atât de pură – ca o apă dintr-un izvor săpat de talpa unui căprior”, comentările aici sunt de prisos.
Lipovanciuc, Geta. Bat clopotele în noi / Geta Lipovanciuc. – Chişinău: S.n., 2022. – 112 p.
Geta Lipovanciuc este scriitoare, poetă, compozitoare, interpretă. Ca poetă, are o putere de creaţie aparte, care cu fineţe observă toate ce i se întâmplă în jur, versurile sale au şi o energie tămăduitoare. În opinia lui Victor Cobzac, conferenţiar universitar, Maestru în Artă şi poet, poeta nu ştie şi nu poate fi falsă, ea face doar ceea ce simte, scrie doar ceea ce îi place şi doar pentru cine îi place. Este pe cât de realistă, pe atât de romantică, abordând o diversitate de teme. Noua sa carte de versuri „Bat clopotele în noi” arătă că pentru Geta Lipovanciuc, „poezia este un dangăt de clopot, care leagă două arhitecturi: cea a clopotniţei din vârful dealului şi cea a cuvântului scris cu pana înmuiată într-un suflet… rebel şi rără picătură de astâmpăr”, astfel scrie despre poetă în prefaţa cărţii Victor Cobzac: „Adesea, -n noapte, vrând să scrii / Pe foaia albă, rânduri negre, / Ajungi să crezi că ele-s vii… („Albul şi negrul”); „Bat clopote-n noi a veşnicie! Şi stropi de ploaie vin să ne boteze; / E-o liturgie-a toamnei, în pustie” / Durerea celor singuri s-o scurteze …”/ („Bat clopotele în noi”).
Popescu, Ludmila. Fagurii tăcerii : Versuri / Ludmila Popescu. – Chișinău: S.n., 2022. – 128 p.
Poeta Ludmila Popescu are două pasiuni – medicina și poezia. Practicând medicina, fiind în mijlocul suferințelor umane, de la o vreme își găsește refugiul în poezie, pe care o îndrăgise încă din anii studenției. La începutul activității sale literare a fost încurajată de Grigore Vieru, publicându-și versurile sale în săptămânalul „Literatura și arta”. Ludmila Popescu, după cum scrie despre ea Grigore Vieru, „reușește, prin poezie, să se ridice deasupra necazurilor și suferințelor pe care i le-a hărăzit soarta, deasupra tuturor tristeților prin dragostea față de neam, de țară, de profesia aleasă, prin iubirea nemărginită față de copiii săi, familie și ființa dragă.” Printre poeziile din carte vom întâlni unele curate ca lacrima, trăite firesc care se apropie prin muzicalitatea sa de cântec, a remarcat de asemenea Grigore Vieru. Citind versurile poetei Ludmila Popescu, uneori ne regăsim în ele prin trăirile și sentimentele refectate.Versurile sunt captivante, cu subiecte interesante, descriu cu multă căldură satul natal, casa părintească, virtuțiile creștine prin tot ce-i mai frumos și mai sfânt. Trecutul nu-l poți schimba, susține poeta, dar orice om poate lăsa urme frumoase pe pământ.
Deci cu referire la poezie, putem trage concluzia că ea este viață, vis, dragoste, gingășie, duioșie. Ne ajută să fim mai buni, mai hotrâți, mai blânzi, mai receptivi la suferințele celor din jur. Citiți versuri, dragi cititori, îmbogățiți-vă emoțional și spiritual.
Lidia Cîssa, bibliotecar
Biblioteca „Hristo Botev” 