Străzile oraşului Chişinău au devenit pagini de istorie (despre personalităţi şi evenimente bulgare)


    Scan1Ghidul enciclopedic ChişinăuStrăzi, bulevarde, pieţe, parcuri: ghid encicl. / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Dep. Memoria Chişinăilui; ed. îngr. de Mariana Harjevschi; coord.: Lidia Kulikovski, Ana Răileanu; alcăt. : T. Foiu, C. Tricolici, N. Măşcăuţanu, I. Osovschi; red. şt. Andrei Eşanu; red.: Vlad Pohilă; cop.: Valeriu Herța. – Chişinău : [S. n.], 2017. – 382 p.

       Lucrarea, a fost elaborată de colaboratorii Departamentul „Memoria Chişinăului” și editată de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, cuprinde informaţie succintă despre bulevarde, străzi, pieţe, parcuri, precum şi despre oameni şi evenimente în memoria cărora au fost numite. Pentru elevi a fost  curios faptul că sa editat o asemenea carte valoroasă. Lecţia publică „Bulgarii în istoria Chişinăului” desfăşurată cu elevii de la Liceul Teoretic „G. Meniuc” din Chişinău a fost utilă şi benefică, deoarece au aflat că pe parcursul anilor în oraşul Chişinău au locuit şi locuiesc scriitori, savanţi, oameni de cultură care au lăsat urme frumoase în istoria oraşului. Au aflat, de asemenea, că orice stradă este denumită în numele unei personalităţi conform deciziei Primăriei Municipiului Chişinău, numărul şi data documentului conform căruia a fost denumită sau redenumită ori reconfirmată denumirea străzii, în ce an, în ce sector, cartier este localizată, cu ce stradă se intersectează, ce străzi paralele sunt şi chiar şi lungimea străzii. În lucrarea dată este stipulată o informaţie deplină despre istoria străzii şi date biografice despre personalitate al cărei nume îl poartă strada, monumente și plăci comemorative care se găsesc pe stradă. Se indică şi rutele de transport public urban ce circulă pe strada respectivă. Conform denumirii străzilor se descrie istoria oraşului. Pentru a ne putea folosi uşor de ghidul enciclopedic, sunt elaborate şi amplasate la sfărşitul cărţii indexuri auxiliare: Index alfabetic de bulevarde, străzi, stradele, pieţe, parcuri; Lista străzilor noi din 1989; Denumiri de străzi vechi şi noi; Index de monumente, plăci comemorative; Index tematic şi Dimensiunea străzilor.

      Lecţia şi cărţile prezentate au fost puse în discuţie. Elevii au adresat numeroase întrebări cu privire la diverse străzi din oraş, la  strada unde locuiesc, în ce an a apărut şi câte denumiri anterioare a avut, în memoria căror personalităţi a fost numită sau redenumită, astfel aflând lucruri interesante despre unele personalităţi remarcabile numele cărora îl poartă străzile din oraşul Chişinău.

     Elevilor le-au fost propuse, de asemenea, şi teste „Cât de bine știți străzile Chișinăului”. Desigur, tinerii au demonstrat că cunosc străzile oraşului, unii motivând prin faptul că au aflat despre multe din ele mergând la rude, primblându-se cu prietenii,  schimbându-şi  instituţia de învăţământ sau locul de trai.

      În baza ghidilui, le-am  dat sarcină tinerilor de a găsi în carte tot ce are legătură cu Bulgaria, bulgari în toponimia Chișinăului. Cu ajutorul indexului Denumirea străzilortinerii uşor au  găsit  informaţie despre  str. Bulgară, str. Hristro Botev, str. Sofia, str. Plevna, str. Minkovskaia (actualmente George Coșbuc), str. Liuba Dimitriu, str. Dorobanţi, str. Piaţa Voluntarilor bulgari, str. Griviţei, str. Bugeacului, aflând şi denumirile anterioare ale acestor străzi, anul când au fost numite. Iar  Indexul de monumente, plăci comemorative le-a oferit tinerilor informaţie despre  localizarea  monumentelor şi plăcilor comemorative dedicate bulgarilor cu indicarea anului, numelui sculptorului, arhitectorului şi străzii pe care sunt acestea amplasate. Comunicând între ei, au selectat Plăcile comemorative : Vasil Levski, erou bulgar, care se află pe str. Studenţilor nr. 3/3 ; Aici a fost hotelul „Victoria”. În luna august 1875 aici s-a aflat şi a lucrat marele poet revoluţionar bulgar Hristo Botev, care se află pe str. Aleksandr Puşkin nr. 30 ; Evenimentul  formării la Chişinău a detaşamentelor de voluntari bulgari în anul 1877, lucrare de sculptorul Vasile Spinei şi instalată în anul 1980, care se află pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 73 ; În onoarea plecării armatei ruse şi voluntarilor bulgari care au plecat de la gara din Chişinău la 24 aprilie 1877 pentru a participa la eliberarea popoarelor din Balcani de sub jugul otoman, care se află pe str. Aleea Gării nr. 5 ; Hristo Botev, poet, om politic bulgar, basorelief instalat în anul 1980, autorii proiectului sunt arhitectorul Gr. Solominov şi sculptorul V. Kuzneţov, ce se află pe str. Hristo Botev nr. 2 ; Eroii voluntari bulgari în bătălia de la Şipka, care se află pe str. Nicolae Dimo nr. 6, Stela comemorativă a fost proiectată de arhitectorul V.Dementiev şi pictorii V. Novik, I. Şehanovski – însemn monumental.

Oraşul Chişinău a primit şi a găzduit pe parcursul anilor zeci de mii de oameni care au fugit de asuprirea Inperiului Otoman, aici găsindu-şi refugiul şi a doua casă. În acest oraş sau născut personalităţi marcante, care ulterior au devenit vestite. Străzile ce poartă numele unor personalităţi de etnie bulgară au o istorie bogată, care se reflectă şi în acest ghid enciclopedic.

      Cu siguranţă, lecţia publică în cauză le-a fost de folos elevilor care au aflat multe informaţii utile despre etnia bulgară de la Chişinău.

                                                      Angela Olărescu, șef filiala „Hristo Botev”

Реклама

Să cunoaştem personalităţile bulgare: Kirov Hristofor (1844-1888)


Chişinău — 580

Kirov Hristofor s-a născut la 13 decembrie 1844 în Chişinău. Tatăl său, Stefan Hristoforovici Kirov, s-a născut în Bulgaria. Ca mulţi dintre confraţii săi, la începutul secolului al XIX-lea el părăsește plaiurile natale și se stabilește cu traiul în Imperiul Austriac, unde intră în supușenia acestui stat. Însă politica internă a austriecilor de catolicizare forţată a supușilor ortodocși, dar și asuprirea din partea feudalilor locali i-au obligat pe bulgari să părăsească aceste ţinuturi și să treacă în Imperiul Rus. Mulţi dintre ei se stabilesc în Basarabia, unde deja s-a format o colonie numeroasă de emigranţi transdanubieni. Așadar, din aceste considerente, la începutul anului 1840 Stefan Hristoforovici Kirov împreună cu sora sa Tona decide să emigreze în Basarabia. Familia Kirov se stabilește în Chișinău și își construiește aici o casă, lucrările de construcţie ale căreia au fost finisate la 15 martie 1841. Din documente aflăm că aceasta valora 1 800 ruble de argint. La 10 aprilie el primește de la guvernatorul militar certificatul (bilet) care permitea familiei lui să trăiască liber în Basarabia.

În acest context, vom prezenta componenţa familiei Kirov. În materialul de mai sus am arătat că Stefan Hristoforovici Kirov (1803/1808 −16 martie 1875) a venit în Basarabia împreună cu sora sa Tona (a.n. 1796). Aici el la scurt timp se căsătorește cu tânăra Elisaveta Ivanovna Melenco (Iacohan) (a.n. 1823). Tatăl său este menţionat ca fiind sârb de origine. Ea a născut opt copii: Dmitrii (11 septembrie – 14 noiembrie 1841), Ivan (24 februarie 1843 – 24 februarie 1844), Hristofor (13 decembrie 1844 – 10 mai 1888), Ana (născută la 12 mai 1848), Gheorghii (născut la 7 aprilie 1850), Feodor (1852 − 21 iulie 1853), Ecaterina (9 ianuarie 1855 – 8 martie 1857) și Constantin (născut la 1 mai 1857). Fiul сel mare Hristofor s-a căsătorit cu Anastasia Sevastianovna Cohanscaia. La început, tânăra familie a lui H. Kirov trăia în a doua parte a orașului, în casa lui Leopold Kaciulcov pe str. Kupeceskaia (actuala str. Vasile Alecsandri). Ulterior, ei au trecut în casa părintească (nr. 21 pe str. Armenească), care însă a fost vândută evreului Ruvim Kaușansci în anul 1877. Documentele din 1883 arată că el avea casă în partea a patra a orașului, menţionată cu nr. 827.

În continuare ne vom opri mai detaliat la personalitatea lui Hristofor Stepanovici Kirov. S-a născut la 13 decembrie 1844. Botezul de taină a fost oficiat de preotul-paroh Nicolai Danilevski, împreună cu diaconul Vasilie Muntean și ponomarul Anghel Varlan. Evenimentul a avut loc la 17 decembrie, în biserica Sf. Haralambie din Chișinău. Nașul de botez al copilului a fost negustorul de ghilda a doua Fiodor Constantinovici Ciuflea. Se poate vedea că familia Kirov avea relaţii foarte prietenoase cu fraţii Ciuflea, dacă ei le-au botezat copiii. Tatăl avea grijă de educarea copilului său, astfel, la 7 august 1857, Stefan scrie cerere către Liceul Regional din Chișinău, în care solicită ca fiul său Hristofor să fie admis la studii. Totodată, el dă asigurări că pe parcursul anilor de studii, el se obligă „să-l trimită la școală în uniforma potrivită și să plătească tot ce este necesar”. La cerere a fost anexat extrasul din certificatul de naștere al lui Hristofor, certificatul de excludere din comunitatea de creștini a orașului, emis la 22 mai 1857 sub semnătura a 25 de negustori, și certificatul medical, unde se menţiona că la 3 septembrie 1853 a fost vaccinat împotriva variolei. Ca urmare, la 7 august 1858, Hristofor a fost admis la liceu în clasa a III-a. În primii ani de studii el a dat dovadă de străduinţă, ceea ce se confirmă prin notele la examen pe care le-a luat la sfârșitul primului an de studii. Astfel, la disciplinidentitile-chiinului-1-638ele legea Domnului, geografie, limba greacă, limba moldovenească (română) el a primit nota 5, iar la limba rusă, matematică, istorie, limba franceză – 4. Sumarul total al balurilor acumulate constituia − 33, nota medie − 4, iar comportamentul – 5. Analiza notelor arată că Hristofor era unul dintre liderii la învăţătură. Din 32 de colegi de clasă el avea cel mai înalt bal. Vedem că el cunoștea foarte bine limba română, primind la acest obiect cea mai înaltă notă. Să recunoaștem că la acest obiect aveau note similare doar colegii lui basarabeni: Ivan Costin, Ivan Gorgos, Vasilie Creciunesco, Constantin Popov și Mihail Cevdari. La acest liceu H. Kirov și-a făcut studiile pe parcursul a cinci ani, absolvind la 26 iulie 1862. Din Atestatul de absolvire aflăm că el a absolvit liceul cu comportament foarte bun. La legea Domnului, matematică, istorie, geografie, fizică, limba rusă și limba franceză el a arătat rezultate bune (udovletvoritelnye), iar la legile rusești și limba moldovenească (română) – foarte bune (vesma udovletvoritelnye). Hristofor își continuă studiile și urmează un semestru la Universitatea „Sf. Vladimir” din Kiev.

Ulterior, el revine în orașul natal și aici își începe activitatea în diferite domenii. În perioada 1867-1868 urmează un curs de specializare în pedagogie în cadrul Liceului Regional din Chișinău. Numele lui a fost inclus în lista celor care aveau note de 3 și 4 la toate obiectele.

Hristofor Kirov era o personalitate creatoare. Fiind elev, în 1862 a tradus din limba română în rusă fragmentul din nuvela lui Constantin Negruzzi „Calipso”, dedicată grecoaicei Kalipso Polikroni, care trăia în Chișinău în timpul aflării aici a poetului rus A. Pușkin. Mai târziu, în 1884, el a tradus întreaga nuvelă, care a fost publicată în revista din Sankt Petersburg Istorichesky vestnik.

Învăţător. În primul rând, Hristofor Kirov s-a manifestat pe tărâmul pedagogic. La 2 decembrie 1868 este angajat la școala judeţeană № 2 din Chișinău, unde predă în mod privat disciplinele istorie și geografie. După ce este exclus din categoria social de negustori, el intră în slujbă în domeniul civil, la 2 ianuarie 1871. După susţinerea unui examen special, la 26 februarie același an, obţine titlul de professor la istorie și geografie în școlile judeţene. Aceasta îi oferă posibilitatea să practice în mod oficial pedagogia. Atunci salariul lui constituia 300 ruble pe an, iar după un an el deja primea 500 ruble. Salariul lui Kirov era mai mic decât venitul anual al întreprinderii familiei sale, dar oricum îi era suficient ca să-și continue activitatea, fără a depinde financiar de negustorii Kirov. Din primii ani de muncă, învăţătorul Hristofor Stepanovici s-a manifestat ca un învăţător iscusit şi la începutul anului 1872, tutorele Circumscripţiei de Învăţământ Odesa l-a onorat cu mulţumire.

La 8 ianuarie 1873, din cauza „diferitor motive familiale”, la propria cerere este eliberat din şcoala judeţeană № 2 din Chişinău și transferat la gimnaziul de fete de zemstvă din Chişinău. Acolo el lucrează paralel încă din 1872 şi preda geografie în clasele I și a II-a câte trei ore pe săptămână. În anii 1873-1875 avea lecţii în clasele a II-a și a III-a, câte douăsprezece ore pe săptămână. Aici salariul lui era mai mare – 780 ruble pe an. În afară de serviciul de bază, el ocupa diferite funcţii în domeniul educaţional al orașului. A fost membru al consiliului de administraţie al gimnaziului de fete de zemstvă din Chișinău (1875−1878), al gimnaziului real din Chișinău și al școlii de meserii. În 1883 este menţionat ca epitrop al şcolii № 5 din Chișinău, iar în 1881-1884 este membru al Consiliului şcolar al judeţului Chișinău.

Pentru această perioadă, din cauza stării antisanitare, pentru multe orașe era caracteristică îmbolnăvirea locuitorilor de tuberculoză (chahotka). Atunci boala era fatală. Nu a scăpat de ea nici Hristofor Kirov. Din izvoare aflăm că, deja în 1887, el își lua frecvent concediu. În perioada 15 mai‒8 iunie, a fost în concediu „din cauza bolii”. Însă boala progresa și la 27 august 1887, Kirov cere primarului K. Schmidt să-i fie acordat concediu pe trei săptămâni începând cu data de 31 august. El și-a argumentat cererea prin faptul că „medicii l-au sfătuit să mănânce poamă și să respire aer curat”. Foarte probabil, Hristofor pleca în judeţul Orhei, acolo unde avea casă. Tratamentul nu l-a ajutat și la începutul anului 1888, Kirov a cedat în faţa bolii. În noaptea de 10 mai 1888, viaţa cărturarului bulgar s-a intrerupt la vârsta de doar 43 de ani, chiar în momentul când Kirov era pe culmile activităţii sale. La 12 mai, sicriul lui Hristofor Stepanovici a fost expus la biserica Sf. Haralambie, pentru ca toţi chișinăuenii să-și poată lua rămas bun de la învăţătorul, judecătorul și consilierul Dumei orășenești. Prohodul și înmormântarea au fost efectuate la Cimitirul Central din Chișinău, de către preotul Afanasii Karţîn și diaconul Grigorii Malaneţki. H. Kirov și-a găsit ultimul adăpost lângă tatăl și unchiul său. Piatra funerară, care și azi înfrumuseţează mormântul, este făcută în formă de catedră, pe care este o carte deschisă, iar peste ea se înalţă o cruce.

Așadar, bulgarul Hristofor Kirov a avut un rol însemnat în istoria orașului Chișinău. Fiind „activist pe tărâm social”, așa cum își spunea chiar el, a contribuit la dezvoltarea diferitor domenii ale acestui oraș. Locuitorii de atunci au apreciat eforturile sale și, în consecinţă, o stradă a fost numită în cinstea acestui om ilustru, purtând denumirea Kirovskaia (actual str. Ion Vasilenco).

Sursa:

DUMINICA, Ivan. Bulgarul Hristofor Kirov (1844-1888) – activist pe tărâmul social al Chişinăului. În: Identităţile Chişinăului : Materialele conferinţelor internaţionale. Chişinău: Editura Arc, 2015, pp. 115-127.

Selecţie de Angela Olărescu