Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout


Îndemn utilizatorii Bibliotecii „Hristo Botev” să lectureze volumul Să nu spui niciodată pentru totdeauna de Jennifer L. Armentrout, ce face parte din Concursul de lectură Bătălia cărţilor a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”. 

Volumul dat este un roman de dragoste, în care se descrie o lecţie de viaţă. Acţiunea cărţii se desfăşoară în Baltimore (oraș în rejiunea Maryland din estul Statelor Unite), unde o tânără curajoasă luptă pentru a-şi exprima adevărul dintr-un refugiu al tăcerii. Eroina principală a romanului Mallory fiind sub tutela serviciilor sociale, este aranjată de la centrul de plasament în grija unei familii. Un membru al acestei familii era şi Rider (băiat ce e cu câteva luni mai mare decât Mallory). Maltratarea acestor doi copii, groaza şi suferinţa i-a impus ca permanent să tacă, la tot ce se întâmpla în familie. Mallory şi Rider împărtăşesc împreună un trecut îngrozitor, în urma căreia au creat o legătură indestructibilă, o dragoste între doi copii, frumoasă şi pură.

După o seară plină de evenimente periculoase în acea familie, Mallory ajunge la spital cu răni grave şi brusc se desparte de Rider, căci este aranjată să locuiască în o altă familie, doi medici care activau în acel spital.

Mallory şi Rider încearcă de ceva vreme să-şi depăşească experienţele înfiorătoare trăite, dar când credeau că au lăsat trecutul în urmă, ei se reîntâlnesc la liceu. Prin această întâlnire se descoperă legătura puternică din copilărie ce continuie să existe, la fel ca şi rănile. Vă las dragi cititori să aflaţi sunguri despre soarta de mai departe a eroilor Mallory şi Rider. Lecturând acest roman veţi putea vedea viaţa cu alţi ochi.

                                                                    Angela Olărescu, şef Filială

                                                  

În memoriam lui Vlad Pohilă


Cu tristă îndurerare am aflat că la data de 16.05.2020 s-a stins din viaţă prietenul nostru, scriitorul şi publicistul Vlad Pohilă (6.04.1953 — 15.05.2020), un om de vază a culturii noastre. Pe parcursul anilor Biblioteca «Hristo Botev» a colaborat strâns cu Vlad Pohilă, chiar ultima lui apariţie publică a fost la Biblioteca «Hristo Botev», unde în cadrul mesei rotunde dedicate colegei dumnealui, Nina Ischimji (28 februarie 2020). Vlad Pohilă a vorbit cum a pledat pentru includerea biografiei acestei traducătoare în Calendarul Naţional 2020, care se editează de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Toţi cei prezenţi au admirat profesionalismul lui de a vorbi, de a descrie şi aminti. Pentru jurnaliştii de la Emisiunea «Unda Bugeacului» (TRM Moldova 1) el a vorbit în limba bulgară. Era un poliglot al limbilor străine.

O altă ramură unde biblioteca noastră a colaborat strâns cu Vlad Pohilă este revista de specialitate BiblioPolis ce se editează de Biblioteca Municipală «B-P- Hasdeu». El a fost iniţiatorul ca noi să publicăm articolele noastre în această revistă. Cunoscând la perfecţie toate laturile şi secretele limbii române, el a fost şi redactorul principal al articolelor noastre.

Trecerea în veşnicie a lui Vlad Pohilă este o mare pierdere pentru cultura noastră, dar el va rămâne şi în continuare în inimile noastre prin cărţile sale care o să păzească numele lui în eternitate.

Echipa Bibliotecii «Hristo Botev»

O carte despre traducătoarea Nina Ischimji


Cartea „Молдавское окно в мир мировой литературы”, autor dr. în istorie Ivan Grec, editată în anul 2019 cu prilejul aniversării a 100 ani de la naștere a traducătoarei și redactoarei Nina Ischimji, informează utilizatorii în detalii despre numele basarabencei bulgare Nina Ischimji, ce este puțin cunoscut sau, mai bine zis, necunoscut pentru generațiile noastre. Lansarea volumului dat a avut loc în data de 28 februarie 2020 în incinta Bibliotecii „Hristo Botev”, filiala Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, în cadrul mesei rotunde „Нина Искимжи – болгарка, влюбленная в сказку” (Nina Ischimji – o bulgăroaică îndrăgostită în poveste). Acest eveniment a fost onorat de multe personalități culturale care au activat împreună sau au cunoscut-o în unele circumstanțe pe Nina Ischimji.

Deși nu este o carte voluminoasă, conține 5 capitole și are o structură clară ce evidențiază aspectele mai importante ale vieții și activității traducătoarei. Voi menționa că necesitatea editării acestui volum, cu siguranță, este binevenită, deoarece în el se descrie biografia și activitatea Ninei Ischimji (numele de fată — Telipis) (27 februarie 1920 – 29 septembrie 2009), ce trebuiau făcute publice. Împreună cu membrii familiei traducătoarei s-au efectuat cercetări asupra vieții și creației traducătoarei Nina Ischimji, în baza cărora a fost elaborată și editată cartea. Dr. în istorie Ivan Grec, autorul cărții „Молдавское окно в мир мировой литературы” (O fereastră moldavă în lumea literaturii universale), se expune în lucrare despre faptul cum a studiat biografia și a scos în evidență personalitatea traducătoarei Nina Ischimji, dar, lucrând asupra cărţii, cu regret, nu a putut face legătura și cu oamenii, vecinii care o cunoșteau mai îndeaproape pe Nina Ischimji, chiar și cu cei pe care i-a tradus.

Acest volum oferă informație cu referire la istoria localității Devlet-Agaci (acum Delenî), Basarabia, unde s-a născut Nina Ischimji; arborele genealogic al familiei Telipis-Ischimji; copilăria și adolescența Ninei Ischimji; viața și activitatea traducătoarei Nina Ischimji; cărțile traduse de N. Ischimji în anii 1953 – 1997, aranjate în ordine alfabetică; opiniile unor colegi de serviciu despre această personalitate; o arhivă a surselor în care s-a scris despre traducătoarea Nina Ischimji; clipe în imagini cu amintiri din viața N. Ischimji, iar la sfârșitul volumului sunt anexate toate cărțile brodate care au fost traduse de ea în acele timpuri.

            Volumul dat este valoros și important, căci, prin munca sa depusă pe parcursul anilor de activitate, N. Ischimji s-a consacrat total literaturii, reușind să lase o urmă de neșters în istoria literaturii noastre.

                                              Angela Olărescu, șef filială

O legendă despre întemeierea Moldovei


Programul de lectură „Chișinăul citește 2020”, ediția a XVII-a,  își continuă desfășurarea la Biblioteca „Hristo Botev”. Au fost deja organizate un rând de activități cu cărțile incluse în acest program de lectură – prezentări de carte, discuții cu referire la cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” de Viorica Covalschi cu elevii Liceului Teoretic „G. Meniuc” și Liceului Teoretic „M. Sadoveanu”, cu preșcolarii de la Grădinița „Trofimaș”, întâlnire cu scriitorul Gheorghe Budeanu, autorul romanului „Un strigăt  pe Nistru”, cu liceenii Liceului Teoretic  „G. Meniuc”.

În cadrul Zilelor Bibliotecii „Hristo Botev”, în data de 2 martie curent, la Biblioteca „Hristo Botev” a avut loc prezentarea cărții „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe  muntele Dor” de Viorica Covalschi pentru elevii clasei a II-a de la Liceul Teoretic „M. Sadoveanu”. Am început cu o scurtă trecere în revistă a cărților  din expoziția „Chișinăul citește”  amenajată în sala de Împrumut a bibliotecii, comunicând copiilor despre Programul de lectură cu acelaș nume, accentuând scopul Programului, nominalizând cărțile incluse în el pentru anul  curent. Apoi am trecut la cartea menționată mai sus ce urma să o prezint, aceasta fiind destinată  pentru copii.

Cartea „Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor” este o creație a scriitoarei contemporane Viorica Covalschi, scoasă la lumină la Editura „Arc, cu multă dibăcie ilustrată de pictorița Violeta Zabulica. E scrisă într-un limbaj foarte frumos, poetic. Povestea din carte are la bază o legendă simbolică despre întemeierea Țării Moldova. Vorbind despre aceasta, ne-am avântat împreună cu copiii într-o excursie pe potecile trecutului țării noastre, spre acel îndepărtat eveniment istoric. Zimbrișor-Cornișor, personajul principal al poveștii, este tânăr și curajos, fiind ghidat de părinți. Îndemnat miraculos de cineva care suferă, influențat de muntele Dor, el se pornește  într-o călătorie lungă, aventuroasă și pe alocuri periculoasă prin care ia cunoștință de lumea din jur. În calea sa întâlnește și ființe bune, și ființe rele, se luptă cu dușmanii, învinge vrăjile rele ale lelelor și mamei lor, traversând Pădurea Neagră, îi ajută pe cei care aveau nevoie de grija cuiva, salvând-o și pe Moldița-Crăița, își face prieteni noi. Pe parcursul călătoriei sale, Zimbrișor-Cornișor se maturizează treptat, devine puternic, prin faptele sale bune face să triumfe binele, adevărul, frumosul. Am lecturat și comentat unele fragmente scurte din carte, precum: vizitarea muntelui Dor împreună cu tătăl său, unde află istoria acestuia; coborârea spre izvorul minunilor, unde se îndeplinește orice dorință și se vindecă orice boală, la îndemnul mamei gustă merele de aur; întâlnirea cu lupii, cu vrăjitoarea și fiicele ei, lelele, în Pădurea Neagră;  istoria Crăiței-Moldiței și a părinților ei, întâlnirea cu ea. După ochii copiilor am înțeles că aceste crâmpee lecturate și cele discutate au trezit interesul lor pentru această carte. I-a impresionat  mult ultimele fraze care finalizează povestea, foarte emoționante, când Zimbrișor  se înfundă într-un somn adânc, fiind doborât, iar în acel loc din pădure a crescut un copac cu mere de aur din care se poate înfrupta orcine care vrea să devină mai bun. De acolo, după cum se scrie în carte, și până la muntele Dor s-a întins o țarișoară numită în continuare Moldova, unde în fiecare primăvară înfloresc frumos cireșii și alți pomi, iar deasupra muntelui Dor în fiecare seară luminează constelația  Zimbru.

În final, împreună cu copiii  am discutat despre stema Moldovei de pe steagul Moldovei, tricolorul, remarcând că zimbrul nu este întâmplător aici înfățișat, pe pieptul vulturului. Imaginea acestui animal (căruia i se mai spune bour, taur) persistă de mult timp în istoria Moldovei – era înfățișat în picturi, pe monede, pe sigile, apoi, conform mitului despre Zimbru și împăratul Dragoș, a apărut și în stema țării. Zimbrul (bourul, taurul) este un simbol al poporului nostru, care este unul puternic, mândru, harnic și foarte pașnic, orientat spre bună înțelegere și colaborare cu toate popoarele din lume.

Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                               Lidia Cîssa, bibliotecar 

O carte cu aromă de lămâie


E vorba de cartea „Lămâi, cărți și prieteni” de Jo Cotterill, scriitoare engleză, pe care din partea Bibliotecii „Hristo Botev” am prezentat-o eu, Lidia Cîssa, la Lansarea Concursului de lectură „Bătălia cărților”, ediția a VI-a, desfășurată în data de 5 martie curent la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.Cartea are o denumire provocatoare, ce îndată îți trezește curiozitatea. La prima vedere a cărții,  pe loc îți pui întrebarea: ce au în comun lămâile cu cărțile? Dar să știți că  aici au cea mai directă legătură. Să le luăm deci pe toate pe rând.

     Cartea „Lămâi, cărți și prieteni” a fost tradusă în limba română de Andrei Covaciu și scoasă la lumină la Editura „Corint books”, București, în a. 2018. Face parte din colecția „Smart age”, care, după cum se știe deja, nu este doar o nouă colecție de cărți pentru copii, ci pentru copii inteligenți, din  care, pe lângă faptul că sunt captivante, nu te plictisesc deloc, din ele ai ce învăța, ajută copiii să se înțeleagă mai bine pe sine și pe cei din preajma sa, inclusiv pe adulți, să-și descopere noi pasiuni, să-și facă prieteni, să afle multe lucruri noi și curioase despre lumea ce ne înconjoară. 

      Chiar din primul an al apariției sale cartea s-a bucurart de un deosebit succes. În anul 2017 a câștigat mai multe premii: Oxfordshire Book Award, Stockport Childrens Book Award,Tower Hamlets Book Award, a fost nominalizată pentru medalia „Carnegie”. Sunt sigură că va avea priză și la tinerii noștri utilizartori.

      Deși coperta cărții are un aspect foarte vesel și atractiv, subiectul descris în carte nu este tocmai unul vesel, este povestea dulce-amară a unei familii pasionate de lectură. În centrul atenției se află istoria uimitoare și foarte emoționantă a unei fetițe de 10 ani pe numele Calypso, care reușește să învingă durerea provocată de decesul mamei sale cu ceva ani în urmă cu ajutorul cărților și a prieteniei ce a intervenit ca o salvare în viața ei.

       La început, Calypso era văzută de obicei singură, cu ochii coborâți veșnic în cărți, atât acasă, cât și la recreații la școală. În ele fetița își găsește refugiul, trăind cu lumea cea din cărți. Iată cum ea singură explică faptul că a ales ca prieteni cărțile și nu pe cineva dintre colegi sau vecini: „La școală, ceilalți copii au încetat să încerce să mă transforme în cea mai bună prietenă a lor. Îmi place să mă joc cu ei – pentru că nu e ca și cum nu mi-ar plăcea defel oamenii. Dar, ca să fiu sinceră, prefer cărțile. Îmi place locul acela liniștit, din mintea mea, pe care acestea îl creează. Spațiul acela cu insule, care poate fi încărcat de magie sau de mistere”. Trăia, fiind înconjurată de cărți, având chiar propria ei bibliotecă, cu tatăl său, el tot înfundat în lumea cărților, și credea că așa e normal. Dar această situație a durat până într-o zi, când în clasa lor își face apariția o nouă colegă Mae, care de asemenea e pasionată de cărți și de scrierea povestirilor. Între cele două fete se leagă o strânsă prietenie, Calypso face cunoștință și cu familia Maei, care este veselă, gălăgioasă, precum este, de fapt, și Mae – zâmbitoare, bine dispusă, săritoare la nevoie. În acestă familie predomină relațiile de prietenie, de încredere, aici supărările nu durează mult, ci peste o clipă dispar, aici adesea se sărută, se îmbrățișază, fără nici o jenă și orice problemă pare mai simplă, mai ușoară. În familia prietenei Calypso găsește lumină și fericire și îi place să petreacă tot timpul liber aici.

      Acasă la ea era o altă situație. După decesul tragic al soției sale și mamei lui Calipso, tatăl ei devine nespus de distant și rece. El este  preocupat doar de lucrul său, scriind articole, corectând texte, scriind și o carte despre lămâi „O istorie a lămâii” ce îi consumă mult timp și resurse financiare. El a transformat  grădina într-o seră de lămâi și uită de toate, lăsând casa și prepararea bucatelor în grija  fetei, să se discurce de una singură, fără a avea cu cine vorbi despre peocupările sale, despre preferințele sale. Când descoperă tristul secret ascuns în biblioteca tatălui, Colipso înțelege că ceva nu e în regulă cu el. Ce se întâmplă cu Calipso când află că biblioteca mamei lăsată  pentru ea este înlocuită cu straturi de lămâie, cum reușește ea să-l scoată din depresie pe tătăl său, ce soartă a avut povestea „După Armageddon” scrisă împreună cu prietena ei și plasată pe internet, va reuși ea să scrie povestea familiei sale și să-i creeze un final fericit? Răspuns la aceste întrebări veți găsi lecturând cartea și alte lucruri interesante veți afla din ea.

       Vreau să menționez că cartea este scrisă foarte bine, urmărind cu mult interes dinamica subiectului, uiți de vârstă. Nu este adresată doar copiilor, ci și adulților.Cartea amintește părinților că uneori, fiind preocupați de propriile probleme, ei uită că și copiii au micile sale probleme, că nu trebuie lăsați de unii singuri să le rezolve, că împreună  toate se pot  rezolvă mai ușor, că e necesar mai mult timp să petreacă cu copiii săi. Cartea atrage atenția și asupra altui lucru important: deși nu întotdeauna viața ne oferă o poveste fericită, o putem, totuși, face mai frumoasă, mai luminoasă, mai plăcută, doar că nu trebuie să ne închidem în sine, să ne separăm de toată lumea din jur, ci să apelăm la ajutorul altor oameni, rude, prieteni. Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                                                                        Lidia Cîssa, bibliotecar