O carte cu aromă de lămâie


E vorba de cartea „Lămâi, cărți și prieteni” de Jo Cotterill, scriitoare engleză, pe care din partea Bibliotecii „Hristo Botev” am prezentat-o eu, Lidia Cîssa, la Lansarea Concursului de lectură „Bătălia cărților”, ediția a VI-a, desfășurată în data de 5 martie curent la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.Cartea are o denumire provocatoare, ce îndată îți trezește curiozitatea. La prima vedere a cărții,  pe loc îți pui întrebarea: ce au în comun lămâile cu cărțile? Dar să știți că  aici au cea mai directă legătură. Să le luăm deci pe toate pe rând.

     Cartea „Lămâi, cărți și prieteni” a fost tradusă în limba română de Andrei Covaciu și scoasă la lumină la Editura „Corint books”, București, în a. 2018. Face parte din colecția „Smart age”, care, după cum se știe deja, nu este doar o nouă colecție de cărți pentru copii, ci pentru copii inteligenți, din  care, pe lângă faptul că sunt captivante, nu te plictisesc deloc, din ele ai ce învăța, ajută copiii să se înțeleagă mai bine pe sine și pe cei din preajma sa, inclusiv pe adulți, să-și descopere noi pasiuni, să-și facă prieteni, să afle multe lucruri noi și curioase despre lumea ce ne înconjoară. 

      Chiar din primul an al apariției sale cartea s-a bucurart de un deosebit succes. În anul 2017 a câștigat mai multe premii: Oxfordshire Book Award, Stockport Childrens Book Award,Tower Hamlets Book Award, a fost nominalizată pentru medalia „Carnegie”. Sunt sigură că va avea priză și la tinerii noștri utilizartori.

      Deși coperta cărții are un aspect foarte vesel și atractiv, subiectul descris în carte nu este tocmai unul vesel, este povestea dulce-amară a unei familii pasionate de lectură. În centrul atenției se află istoria uimitoare și foarte emoționantă a unei fetițe de 10 ani pe numele Calypso, care reușește să învingă durerea provocată de decesul mamei sale cu ceva ani în urmă cu ajutorul cărților și a prieteniei ce a intervenit ca o salvare în viața ei.

       La început, Calypso era văzută de obicei singură, cu ochii coborâți veșnic în cărți, atât acasă, cât și la recreații la școală. În ele fetița își găsește refugiul, trăind cu lumea cea din cărți. Iată cum ea singură explică faptul că a ales ca prieteni cărțile și nu pe cineva dintre colegi sau vecini: „La școală, ceilalți copii au încetat să încerce să mă transforme în cea mai bună prietenă a lor. Îmi place să mă joc cu ei – pentru că nu e ca și cum nu mi-ar plăcea defel oamenii. Dar, ca să fiu sinceră, prefer cărțile. Îmi place locul acela liniștit, din mintea mea, pe care acestea îl creează. Spațiul acela cu insule, care poate fi încărcat de magie sau de mistere”. Trăia, fiind înconjurată de cărți, având chiar propria ei bibliotecă, cu tatăl său, el tot înfundat în lumea cărților, și credea că așa e normal. Dar această situație a durat până într-o zi, când în clasa lor își face apariția o nouă colegă Mae, care de asemenea e pasionată de cărți și de scrierea povestirilor. Între cele două fete se leagă o strânsă prietenie, Calypso face cunoștință și cu familia Maei, care este veselă, gălăgioasă, precum este, de fapt, și Mae – zâmbitoare, bine dispusă, săritoare la nevoie. În acestă familie predomină relațiile de prietenie, de încredere, aici supărările nu durează mult, ci peste o clipă dispar, aici adesea se sărută, se îmbrățișază, fără nici o jenă și orice problemă pare mai simplă, mai ușoară. În familia prietenei Calypso găsește lumină și fericire și îi place să petreacă tot timpul liber aici.

      Acasă la ea era o altă situație. După decesul tragic al soției sale și mamei lui Calipso, tatăl ei devine nespus de distant și rece. El este  preocupat doar de lucrul său, scriind articole, corectând texte, scriind și o carte despre lămâi „O istorie a lămâii” ce îi consumă mult timp și resurse financiare. El a transformat  grădina într-o seră de lămâi și uită de toate, lăsând casa și prepararea bucatelor în grija  fetei, să se discurce de una singură, fără a avea cu cine vorbi despre peocupările sale, despre preferințele sale. Când descoperă tristul secret ascuns în biblioteca tatălui, Colipso înțelege că ceva nu e în regulă cu el. Ce se întâmplă cu Calipso când află că biblioteca mamei lăsată  pentru ea este înlocuită cu straturi de lămâie, cum reușește ea să-l scoată din depresie pe tătăl său, ce soartă a avut povestea „După Armageddon” scrisă împreună cu prietena ei și plasată pe internet, va reuși ea să scrie povestea familiei sale și să-i creeze un final fericit? Răspuns la aceste întrebări veți găsi lecturând cartea și alte lucruri interesante veți afla din ea.

       Vreau să menționez că cartea este scrisă foarte bine, urmărind cu mult interes dinamica subiectului, uiți de vârstă. Nu este adresată doar copiilor, ci și adulților.Cartea amintește părinților că uneori, fiind preocupați de propriile probleme, ei uită că și copiii au micile sale probleme, că nu trebuie lăsați de unii singuri să le rezolve, că împreună  toate se pot  rezolvă mai ușor, că e necesar mai mult timp să petreacă cu copiii săi. Cartea atrage atenția și asupra altui lucru important: deși nu întotdeauna viața ne oferă o poveste fericită, o putem, totuși, face mai frumoasă, mai luminoasă, mai plăcută, doar că nu trebuie să ne închidem în sine, să ne separăm de toată lumea din jur, ci să apelăm la ajutorul altor oameni, rude, prieteni. Lectură plăcută, dragi utilizatori!

                                                                                        Lidia Cîssa, bibliotecar

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s