Pe aripile muzicii şi ale toamnei…


20191107_101616

      Toamna de aur continua şi în noiembrie preluând ştafeta de la luna octombrie. Frumuseţea naturii întreţesută cu o uşoară tristeţe, soarele cu zâmbetul său melancholic, frunzişul auriu presărat din abundenţă peste tot ne predispune la visare, la meditaţie, la  amintiri, ne îndeamnă parcă să ascultăm muzica toamnei ce izvorăşte din liniştea ei. Toate acestea mi-au  sugerat ideea să le vorbesc copiilor despre muzică, şi anume despre Antonio Vivaldi şi opera sa muzicală „Anotimpurile”. Am evidenţiat din colecţia bibliotecii «Hristo Botev» cartea recent primită „Vivaldi şi cele patru anotimpuri” de Cristina Andone, n-am putut trece pe alătutri şi am desfăşurat discuţia/dezbatere cu genericul „Marii compozitori ai lumii: Să-l cunoaştem pe Vivaldi” împreună cu copiii de la Grădiniţa „Licurici” (7.11.2019) în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură”. Această carte face parte din colecţia scriitoarei Cristina Andone „Poveşti din Pădurea Muzicală” şi reprezintă o poveste, personajul principal fiind unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii – Antonio Vivaldi, cel ce a creat minunate poveşti muzicale. Cartea este foarte frumos şi original ilustrată de Adriana Gheorghe, Sebastian Opriţa şi Thea Olteanu. Ne-am plimbat cu copii prin Poiana muzicală  răsfoind filele cărţii. Pe parcurs am vorbit despre muzică, Vivaldi şi anotimpuri. Copiii au făcut cunoştinţă cu spiriduşul Vivaldi, cu prietena lui fidelă Vivi, care locuia împreună cu el în căsuţa lui din alun, au aflat că părul lui era roşcat ca şi blăniţa lui Vivi, ceea ce i-a amuzat mult, despre preferinţele lui Vivaldi, de exemplu că instrumentul preferat al lui era vioara, deşi ştia să cânte şi la clavesin, şi la orgă, jocurile preferate erau să cânte la vioară doar la două coarde, să se ia la întrecere cu vântul, prietenii cei mai buni îi erau Veveriţa Vivi, albinele şi vântul, mâncarea preferată — pizza Quatro Straggiari, compusă din patru părţi delicioase ş.a. Au aflat de asemenea că la început îi plăcea ca anotimp doar primăvara. „E atât de plăcut să alergi printre florlile abia îmbobocite, să simţi vântul călduţ şi să respiri aerul parfumat! Zâna Primăverii este cu siguranţă cea mai frumoasă”- spunea el, iar celelalte anotimpuri nu le iubea, numindu-le Cuptor (vara), Duş (toamna), Frigider (iarna), însă cum a ajuns să le îndrăgească pe toate: după ce a primit o lecţie de la celelalte Zâne, a înţeles că toate anotimpurile sunt minunate şi a scris patru concerte în care şi-a exprimat admiraţia sa faţă de transformările naturii pe parcursul anului – opera muzicală „Anotimpurile”. Împreună cu copiii am ascultat un fragment din concertul „Toamna” de A. Vivaldi, paralel vizualizând la ecranul mare minunate peizaje de toamnă pe fundal de muzică interpretată de orchestră cu instrumente clasice. Asfel, toţi  împreună am  savurat aroma muzicii şi a toamnei armonios îmbinate.

      Vorbind despre anotimpuri, copiii rând pe rând au mărturisit care este anotimpul lor preferat şi de ce, apoi au desenat  câte un peizaj din anotimpul său preferat, cele mai bune desene au fost comentate, făcându-le şi câte o poză împreună cu autorii lor.

      Prin această discuţie le-am oferit copiilor în mod accesibil  informaţie despre compozitorul Antonio Vivaldi, m-am străduit să-i „împrietenesc” pe copii cu muzica de bună calitate, muzica clasică, să-i fac mai receptivi la frumuseţea naturii ce ne înconjoară, la frumuseţea vieţii. Plus la aceasta, muzica dezvoltă intelectul copiilor, emoţiile, memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea, muzicienii fiind consideraţi unii dintre cei mai creativi oameni. Rămân cu speranţa că această oră dedicată muzicii a fost plăcută şi utilă pentru copii.

                                                                            Lidia Cîssa, bibliotecară