Romanul „Vrăjitoarea de la iazul Merlei” de Elizabeth George


        Romanul  „Vrăjitoarea de la iazul Merlei” de scriitoarea Elizabeth George Speare vine să-i adune pБез названияe tinerii cititori în minunata lume a cărţilor, acolo unde viaţa este colorată în mulțimea de culori a curcubeului, iar oamenii cu sufletul bun  ar trebui să fie mereu apreciați și  să câștige.

       Eroina principală a romanului Kit Tyler, o tânăra în vârstă de 17 ani, face o călătorie cu corabia „Delfinul”, pe fluviu, și se îndreaptă spre Wethersfield,  locul unde locuiește unchiul şi mătuşa ei. Pentru acea  perioada a  secolului al XVII-lea, ca o copilă, să poată să înoate şi să citească era uimitor pentru toți cei din jur. Fata la vârsta ei avea calităţi demne de invidiat, care depăşeau cu mult tipul femeilor anilor 1687. Imediat după moartea bunicului, Kit a fost nevoită să vândă tot ce-i rămase: terenuri, casa, sclavii şi chiar mobila, pentru a achita toate datoriile. Rămasă singură pe lume şi fără ajutor, a decis să meargă la sora mamei sale. Şi-a strâns toate lucruşoarele ce le mai avea în şapte cufere, a urcat pe un vas şi dusă a fost. Dar, ca această călătorie să aibă loc, tânăra a fost nevoită să o vândă pe negresa care o slujea.

     Mătuşa Rachel Wood avea două fetiţe, pe Mercy şi Judith. Pentru acestea despachetarea cuferelor verişoarei lor a adus multă bucurie căci fetele nu mai văzuseră niciodată atâta bogăţie şi frumuseţe: rochii, jupoane, papuci sau bonete, toate acestea reprezentau o exclusivitate pentru ochişorii curioşi ai celor două verișoare. Viaţa în casa familiei Wood era total diferită de traiul cu care era obişnuită Kit; aici, nu existau servitori aşa că toate treburile gospodăreşti trebuiau săvârşite de membrii familiei; torsul, gătitul, săpatul şi chiar curăţenia erau treburi zilnice şi la îndemâna oricui. Bine, nu chiar a oricui, ci doar a celor ce erau învăţaţi cu munca, nu în cazul lui Kit, ce era obişnuită cu servitori. Cunoaşterea alfabetului și cititul o ajută enorm pe Kit în noua sa viaţă; Kit împărtăşește cunoştinţele sale copiilor nevoiaşi, de unde primește chiar un mic salariu unde fiecare copil plătea patru pennies pe săptămână, altă dată  în loc de bani, plăteau  ouă, lână sau alte lucruri dintre-astea. Astfel, tânăra Kit îşi va putea ajuta noua familie, căci la treburile gospodăreşti nu se prea pricepe deloc. Fiecare produs primit este ca o mană cerească pentru familia Wood. Atunci când Kit a decis să organizeze o piesă de teatru unde elevii au devenit actori a fost o alegere proastă ce i-a pus serviciul de profesoară în pericol. Întristată cu lacrimi pe faţă, fata a alergat cât a putut de repede la Lunca Mare, un loc splendid, cu aer curat şi verdeaţă cât vezi cu ochii. Aceasta a fost ziua în care Kit a întâlnit-o pe bătrâna Hannah Tupper, bătrânica  ce era singurică, departe de lume doar cu pisicile şi caprele sale dar despre care oamenii vorbeau că este o vrăjitoare. În casa acestei bătrâne, Kit a găsit o mâncare caldă, o vorbă bună şi o linişte sufletească, cum nu mai văzuse la nimeni de când sosise pe meleagurile de aici. Kit era deosebită și de la ea venea o rază de lumină și căldură. Ea îi făcuse zilele mai frumoase bătrânei Hannah cu vizitele şi discuțiile sale. Totul era bine, dar într-o bună zi o boală necunoscută a apărut pe meleagul satului și a pus stăpânire pe copilași. Unii mai fragili au pierdut lupta cu viaţa și decedau. Dar, cu părere de rău părinţii disperați, credeau că poate fi un blestem ce a căzut asupra lor din cauză că au adăpostit-o  pe bătrâna Tupper. Pentru răzbunare s-au adunat bărbaţi şi femei și au pornit  spre casa bătrânei cu gândul de a-i pune capăt zilelor, însă Kit a reușit să o salveze pe bătrâna doamnă de furia oamenilor. A urcat-o pe barca Delfinul ce urma să o ducă acolo unde prietenul său Nat va avea grijă de Tupper și de pisica sa. Pentru fapta sa, fata urma să primească o pedeapsă. Pedepsele pe atunci erau dure, se tăia nasul, urechea sau se însemnau pe corp cu fierul încins ș.a. A fost pedepsită fata ori nu, vei putea afla doar citind romanul „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei”. Vă  recomand să lecturați acest roman deosebit de interesant.

                                                                                     Olga Aga, bibliotecară

Реклама

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход /  Изменить )

Google photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google. Выход /  Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход /  Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход /  Изменить )

Connecting to %s